Va mai explic o data, poate de data asta intelegeti.
1. Neavand imobilele intabulate, nu aveti numar de carte funciara. Ca atare, notarul nu a putut cere un extras de cf pentru informare si, in consecinta, nu a putut vedea daca tatal dvs. era sau nu proprietar la momentul la care ati solicitat sa dezbateti succesiunea.
2. Neavand imobilele intabulate, ceea ce s-a putut solicita, in baza adresei fizice sau a unui numar cadastral (vechi insa legal atribuit si valabil, daca a existat) a fost certificatul de sarcini. Care certificat de sarcini nu vad cum poate fi emis fara ca imobilul sa aiba cf in care sa fie inscrise sarcinile, dar, in fine, poate ca nu ma pricep eu ...
3. In ceea ce priveste primaria, va repet, aceasta a incasat de la ultimul proprietar care a avut bunul simt sa declare imobilul ca bun impozabil, pe numele sau, respectiv tatal dvs. apoi dvs. Cel mai probabil cumparatorul nu a declarat imobilul.
4. Aveti posibilitatea sa mergeti la notarul la care ati dezbatut succesiunea si sa ii solicitati din dosar o copie, chiar si simpla, de pe faimosul certificat rezultat in urma interogarii la OCPI. Asa va lamuriti pe ce ati dat banii. Pe de alta parte OCPI o sa va raspunda ca ei nu vin sa oblige proprietarul, cu japca, nici sa deschida o cf nici sa inscrie un imobil in cf. Mai ales in anii '90 pana spre 201-2002 chiar si mai incolo lucrurile se faceau cu mai putina diligenta.
Va pierdeti vremea certandu-va cu notarii, aici sau in gand sau plangand pe la vecini si prieteni. Notarul are obligatia ca, in baza actelor pe care dvs., de buna credinta, i le prezentato, sa intocmeasca certificatul de mostenitor. Daca dvs., mostenitorul, nu stiti ca defunctul a instrainat, cam cum sa stie notarul? Asta ar fi o problema. A doua este ca fara nr.CF nu se prea poate verifica proprietarul si ajungem la ce am spus mai sus: daca proprietarul nu intabuleaza si nu se declara la ANAF (Primarie) nimeni, dar absolut nimeni, nu poate sti ca el este proprietar. Si dvs., daca ati fi facut interogarea fara sa platiti notarul, tot acelasi raspuns nesatisfacator l-ati fi primit.
Daca v-ati fi indurat de cateva (putine) sute de lei sa mergeti la o consultatie la avocat inainte de notar, un avocat bun v-ar fi pus niste intrebari care sa va puna pe ganduri si sa va determine sa faceti niste demersuri pre-dezbatere succesorala. Notarul nu are de ce sa o faca. Dar eu, de exemplu, v-as fi intrebat, avand in vedere ca nu ati avut legaturi cu tatal si categoric actele erau destul de vechi, daca sunteti sigur ca tata nu a vandut intre timp o parte din bunuri. Si v-as fi sugerat sa verificati acest lucru. V-as fi creat macar un dubiu si astazi nu ati mai fi fost atat de inversunat impotriva notarului. Nimeni nu e obligat sa verifice pentru dvs. Buna credinta (a dvs.) se prezuma de catre notar asa. Cum ar fi sa stea notarul sa verfice daca nu aveti o carte de identitate falsa, de exemplu ...?
giv a scris:
Buna ziua.
Eu știu doar ca mi s-a pretins de notar o suma de bani in avans cu titlul de interogare la OCPI înainte de redactarea actului si am venit a doua zi când interogarea la OCPI "era gata" sa finalizez procedura.
Pe premisele de mai sus înseamnă ca notarii nu sunt o instituție de încredere daca pot trece in proprietatea la n persoane același bun fără a verifica realitatea actelor prezentate si fără a-si asuma responsabilitatea in vreun fel pentru efectele actelor emise.
Daca nimeni nu verifica nimic, nimeni nu răspunde de nimic eu ce sa mai înțeleg care sunt de buna credință?
Problema mea nu sunt neapărat banii dați degeaba ci cum de se poate întâmpla așa ceva.
Mi se pare absolut incredibil.
Cum se poate îndrepta o asemenea prostie?