Admitere magistratura noiembrie 2010

salutare.
pt.clasament- craiova, procurori, 7,05

chiar nu am frustrari ca eu stiu meserie, nu a fost nevoie sa ma plateasca statul 2 ani pt copilul mic ca sa stau sa invat si sa iau nota mare la admitere.
si in plus de asta dupa cum ti-am zis daca ai treburi importante lasa pe altii care fac ce trebuie sa faca fara sa faca compromisuri.
in schimb tu s-ar putea sa ai ceva frustrari daca tot bagi la inaintare un copil. esti om mare nu te mai ascunde dupa copilul ala ca 2 ani statul te-a platit sa ai grija de el si acum ai vrea sa iti dea statul tot in obrazul copilului si un post prin bucuresti cand tu esti de nota 7.
numai tiganii fac asa arunca copii la inaintare, nu e frumos ce vrei tu sa faci

nu am mai tinut randul la procurori
Voi ati auzit ceva de suplimentarea numarului de locuri?

fratilor asta e spatiu public...schimbati va adresele de messenger si mai departe stiti voi...chiar nu mi se pare normal sa citesc un post ca sa vad pe urma ca e idiot...sau treb sa ma uit la utilizator si sa nu l mai citesc pe urma???

trebuie sa intervin din nou.
sotia mea a sustinut acest examen si a obtinut o nota care ne da emotii dar si oarecare sperante... 7,90 la judecatori cum am mai aratat in postul precedent.

totodata avem un copil de 8 luni si jumatate .... iar in situatia in care ar fi printre ultimii care ar putea ocupa un post de judecator am fi pusi in situatia extrem de dificila de a alege intre profesie si familie...

este un examen extrem de dificil, insa inainte de a fi obsedati de reusita trebuie sa ne amintim ca suntem oameni si avem prioritati...

a te rupe ca mama de langa un copil care inca nu spune niciun cuvant si care isi exprima fericirea de a te avea lana el prin zambete si rasate absolut nedisimulate... este un sacrificiu enorm pe care cei care nu sunt in aceasta situatie nu il pot intelege....

sincer va spun... daca acea mamica a ales sa fie lana copilul ei .... (lacrimile ei din sala de repartitie spun totul...) nu trebuie condamnata. Din partea mea ca om are toata admiratia mea.... pentru mine este o castigatoare. a pus pe primul plan copilul ( faptul ca sotul era avocat intr-un barou de domiciliu nu cantareste atat de mult in speta), doar i-a intarit convingerea ca a facut alegerea potrivita.

Fiti oameni inainte de a fi satrapi si a stigmatiza o decizie (sau macar daca nu sunteti intr-o ipostaza asemanatoare abtineti-va de la a comenta)

s-ar putea ca familia mea sa fie pusa la o astfel de incercare... si sincer nu va pot da acum o rezolvare... inca nu stiu cum am putea gestiona aceasta situatie