CJUE: Pasagerii pot cere despăgubiri pentru întârziere chiar dacă e vorba de zboruri de redirecționare

În această privință, Curtea a reținut, în cauza C-823/18 (A și alții/Finnair Oyj) că „pasagerul aerian care, după ce a acceptat zborul de redirecționare oferit de operatorul de transport aerian ca urmare a anulării zborului său, a ajuns la destinația finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută inițial de acest operator de transport aerian pentru zborul de redirecționare, beneficiază de dreptul la compensație”.

Aici, CJUE a menționat perioada de trei ore, din cauză că, fiind vorba de o întrebare preliminară (procedura prin care instanțele naționale sesizează instanța europeană cu o întrebare privitoare la interpretarea și aplicarea dreptului Uniunii Europene), aceasta viza o situație în care întârzierea zborului subsecvent a fost de trei ore. Însă raționamentul se aplică la orice întârziere ce dă dreptul la despăgubiri.

„Astfel, pasagerii care au fost expuși unor anulări sau unor întârzieri importante au suferit astfel de neplăceri atât în legătură cu anularea zborului lor rezervat inițial, cât și ulterior, din cauza întârzierii prelungite a zborului lor de redirecționare”, a continuat Curtea. Aceasta a mai punctat: „În consecință, conferirea unui drept la compensație respectivilor pasageri în temeiul fiecăreia dintre aceste neplăceri succesive se dovedește a fi conformă cu obiectivul care constă în remedierea acestor neplăceri grave”.

Cu alte cuvinte, într-o situație precum cea de mai sus (în care pasagerilor le este atât anulat atât zborul inițial programat, cât și sunt puși în situația întârzierii zborului către care au fost redirecționați, de către aceeași companie aeriană), cei ce folosesc serviciile aeriene sunt expuși la două situații cauzatoare de prejudicii. Prin urmare, ar fi nejustificat un refuz de acoperire exclusiv a unuia din aceste două prejudicii, pentru că ar lasa partea ce a suferit acele prejudicii într-o situație mult mai rea decât era înainte de a suferi evenimente precum cele menționate mai sus.

Problema de drept a fost generată de faptul că cei care au fost expuși situațiilor de mai sus au formulat două cereri diferite de despăgubire:

• pe de o parte, despăgubire pentru anularea zborului inițial;
• pe de altă parte, despăgubire pentru întârzierea zborului ulterior.

Compania aeriană ce opera cele două zboruri a acceptat să despăgubească pasagerii pentru zborul anulat, însă a refuzat cea de-a doua cerere de despăgubire. Printre altele, un motiv invocat de companie a fost că legislația europeană aplicabilă ar limita dreptul la despăgubiri, într-un asemenea scenariu, la o singură situație, cum e anularea zborului. Însă când CJUE a fost nevoită să se pronunțe asupra acestei probleme, a respins un astfel de argument, după cum se vede și din paragrafele citate din hotărârea Curții.