Tranzacții imobiliare: Notarul e stabilit, de regulă, de cumpărător, chiar dacă nu există o regulă în acest sens

În cazul tranzacțiilor imobiliare, legislația nu stabilește cu exactitate cine alege notarul public la care urmează să fie autentificat contractul de vânzare-cumpărare. Astfel, notarul public trebuie ales de comun acord de către vânzător și cumpărător.

Totuși, ținând cont de faptul că cea mai mare parte a costurilor legate de tranzacția imobiliară cad în sarcina cumpărătorului, în practică, de cele mai multe ori, acesta este cel care stabilește notarul public la care se încheie tranzacția.

De altfel, Legea 114/1996 privind locuințele stabilește că „[l]ocuințele și unitățile individuale pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică notarială, sub sancțiunea nulității absolute. Dovada dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale asupra unei unități de locuit se face numai pe baza actelor de proprietate și a extrasului de carte funciară pentru informare”.

Așadar, legea prevede că actele de vânzare-cumpărare trebuie încheiate în fața notarului, dar nu stabilește și cine îl alege.

În ceea ce privește costurile unei tranzacții imobiliare, pe lângă prețul cerut de vânzător, cumpărătorul trebuie să suporte onorariul notarial pentru autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, a onorariului de autentificare a contractului de credit și taxa de intabulare percepută de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Pe de altă parte, vânzătorul trebuie să achite, în anumite cazuri, impozit pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare. Din februarie 2017, impozitul pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal nu se mai impozitează în cazul tranzacţiilor imobiliare cu o valoare mai mică de 450.000 de lei.

Altfel spus, vânzătorul nu mai plătește impozit dacă apartamentul are o valoare mai mică de aproximativ 91.000 de euro.