avocatnet.ro 
Ce cred unii părinți despre machiajul la copile
Pe forumuri există sute de întrebări ale copilelor de 10 ani legate de vârsta de la care ar trebui să înceapă să folosească machiajul. Pentru unii părinți, aceasta este o întrebare la care nu știu să răspundă. Pentru alții, un răspuns la întrebarea cât de devreme este prea devreme pentru un copil să se machieze este clar. Unii vor argumenta că nu este nimic rău în a lăsa o fetiță să folosească puțin fard de obraz prin casă sau luciu de buze când merge la magazin. „E fetiță, e normal. E doar ca distracție.“ Alții, însă, susțin că folosirea produselor cosmetice pentru copii are legătură cu stima de sine scăzută (psihologii cred că e cam forțată ideea). Mai sunt unii care cred că machiajul la copile este vulgar. Ai putea zice fără să greșești prea mult că, vorba aceea, „câte bordeie, atâtea obiceie“.
Însă machiajul la 9-10 ani, ca și vopsirea/decolorarea părului sau purtarea unor haine care nu prea acoperă ceea ce ar trebui acoperit, vine din educația primită, din dorința copiilor de a fi acceptați de ceilalți de vârsta lor și este influențată de modelele de pe internet la care au acces nelimitat. Și sunt mult mai vocale.
Copiii se schimbă sub ochii noștri. Și noi ce facem?
„E normal să-mi vină sângerarea la 9 ani?“ „La ce vârstă pot începe să mă fardez și ce produse să folosesc?“ „Voi cum știți că v-ați îndrăgostit?“ Sunt doar câteva dintre sutele de întrebări ridicate de copiii noștri pe internet pentru a afla ce se întâmplă cu ei. De ce ajung acești copii să întrebe pe internet? Pentru că nu știm, în continuare, ca părinți, să le oferim răspunsuri la o mulțime de alte întrebări, subiecte pe care preferăm să le considerăm tabu. Nu ne uităm la copilele noastre, nu știm ce dorințe au, de ce le au și evităm să vorbim despre subiecte care pe ei chiar îi interesează. Și atunci ajung să caute răspunsurile în altă parte.
Nu din întâmplare vorbim astăzi despre machiajul la copile, deși problema din spatele acestui obicei este una mult mai profundă. Și mai gravă. Dar machiajul pare să fie calea cea mai ușoară de creștere a stimei de sine pentru fete și un obicei mai ușor de observat de către părinți sau alte persoane din afară.
Să ne gândim puțin la atributele frumuseții fizice. Felul cum te prezinți în fața celorlalți poate stârni atracție sau respingere. Frumusețea fizică aduce oamenii împreună, social și sexual, pentru a se bucura de intimitate fizică și, poate, pentru a crea următoarea generația de vieți umane. Frumusețea fizică este, din păcate, influențată de modă. Iar moda este influențată de anumite modele din societate. De regulă, cele mai vocale. Cum influențează copiii aceste standarde de frumusețe nu e o întrebare care să-i preocupe pe prea mulți dintre ei. Dar iată o întrebare care, cu siguranță, îi interesează mai mult: „Cum arăt?“
Între interzis și prea permisiv
Cristina Ilie este make-up artist și mama adoptivă a două fetițe. Ea povestește cum la salon a avut parte de o cerere venită din partea unei mămici însoțite de fetița ei de 11 ani. Mama și fetița petreceau o zi împreună după modelul american „mother-daughter day“. Prima vizită a lor a fost la salonul Cristinei pentru a fi machiate profesionist. Amândouă. „Mi s-a părut aiurea să fardez copila aceea de 11 ani. Am ales să ofer o experiență instructivă și amuzantă pentru fetiță, concentrându-ne pe îngrijirea tenului și pe un machiaj lejer, potrivit vârstei ei.“
Ioana și Maria sunt două gemene superbe. Mama lor, Mara Coman, este jurnalist de lifestyle. „Am fost un copil fascinat de machiaj. Mă uitam la paletele cu farduri așa cum te uiți la o selecție delicioasă de prăjituri. Dar mama nu se machia aproape deloc, iar taică-meu nu-mi dădea voie să mă machiez nici când eram la liceu. În felul acesta, am decis să le las pe Ioana și Maria să se machieze, dar deocamdată numai acasă – pentru că au doar 12 ani! Mi s-a părut drăguț să le permit să încerce, dacă vor, să se dea cu ruj sau să-și pună un fard pe pleoape. N-am vrut să le interzic tocmai pentru că eu n-am avut voie. Le-am învățat să se și demachieze, desigur. Acum nu le mai văd prea interesate de machiaj, poate și pentru că n-a fost un subiect tabu.“
„Am o pacientă care așteaptă cu vopseaua de păr cumpărată să împlinească vârsta de 18 ani (slava Domnului că e în câteva zile!) ca să-și vopsească părul. Asta e drama ei cea mai mare – colegele ei sunt toate decolorate ori vopsite, iar ei i s-a interzis până la 18 ani. E o dorință imensă în acest copil să se alinieze celorlalte fete din anturajul ei. Să fie acceptată. Văzută altfel“, povestește psihologul Ramona Ivan.
„Cum arăt“ versus „cine sunt“
Mai degrabă interesate să descopere „cum arată“, fetele din ziua de azi nu mai reușesc să descopere cine sunt. „Ni se prezintă anumite modele și ni se sugerează, mai mult sau mai puțin subtil, că putem și trebuie să ajungem așa. E trist că frumusețea nu mai e o trăsătură, poate chiar o calitate, ci o industrie ce ne induce ideea că a nu fi frumos e mai grav decât a fi bolnav, ori neinstruit… și asta de la o vârstă din ce în ce mai fragedă“, e un comentariu din martie 2010, de pe unul dintre forumurile generaliste, semnat Aqualuna.
Una dintre cele mai mari provocări legate de maturizarea timpurie este enorma presiune socială pe care acești copii o simt. Mai ales fetele. În ciuda corpurilor care arată matur, fetele se comportă ca niște copile. Acest fapt poate duce la opinii și presupuneri negative din partea celor care nu le cunosc. Pot fi criticate sau tratate… nepotrivit. Uneori, părinții pot acorda mai multă libertate acestor copile. Acest lucru poate duce la asocierea cu copii mai mari și la comportamente riscante. Alteori, interdicția din partea părinților poate duce exact în extrema cealaltă – la excese.
„La 19 ani, când am plecat de acasă, mergeam la facultate cu un curcubeu pe pleoape. Ceva oribil. Cred că ținea de ideea de libertate, de un exercițiu de autocunoaștere, de răzvrătire. Și mă aștept ca, peste câțiva ani, să văd ceva manifestări similare și la fetele mele. Sunt niște încercări“, crede Mara. Cristina susține că este important să ne amintim că fiecare familie are propriile ei valori și dorințe pentru copiii lor. Unele mame pot dori să-și împărtășească pasiunea pentru machiaj cu fiicele lor. Altele pot fi pur și simplu nesigure despre cum să abordeze subiectul. Ca make-up artist, mă străduiesc să fiu înțelegătoare și să încurajez comunicarea deschisă între părinți și copii. Scopul meu este să le ofer fetelor o experiență pozitivă. Și să le învăț despre îngrijirea adecvată a tenului, astfel încât să-și pună în valoare frumusețea naturală.
„De regulă, fie se preia modelul familiei și se rămâne în această extremă (de a nu se machia deloc), fie se respinge modelul familial și se aruncă în extrema cealaltă (folosind un machiaj în exces)“, spune psihologul Ramona Ivan.
Ce trebuie să știm despre produsele de machiaj
Bogdan Pascu este specialist endocrinolog pediatru. El spune că deși efectele adverse pe termen lung la doze mici de produse cosmetice nu sunt foarte bine studiate, există substanțe chimice utilizate în producerea lor cu proprietăți dovedite de imitare a hormonilor sau de disruptori endocrini (endocrine-disrupting chemicals – EDC).
| Disruptorii endocrini sau perturbatorii endocrini sunt substanțe care pot imita hormonii sau pot perturba sistemul hormonal și secreția de hormoni la copii. Printre aceste substanțe chimice care perturbă sistemul endocrin, parabenii, benzofenonele, bisfenolii și ftalații sunt cei mai răspândiți. Recomandarea ar fi să limităm cât mai mult expunerea copiilor la astfel de substanțe care se găsesc inclusiv în produsele de machiaj. Bogdan Pascu, specialist endocrinolog pediatru |
Numeroase studii sugerează că EDC (substanțe chjimice care perturbă sistemul endocrin) afectează creșterea prenatală, funcția tiroidiană, metabolismul glucozei, obezitatea, pubertatea și fertilitatea prin mai multe mecanisme. În ultimele decenii, s-a considerat că debutul pubertății la fete are loc la o vârstă mai mică decât până acum. Expunerea la substanțe chimice care perturbă sistemul endocrin a fost asociată cu modificări ale momentului pubertății. Mai multe studii sugerează că EDC-urile pot avea un rol în debutul precoce al pubertății, cel puțin la fete.
Ce este și cum arată pubertatea precoce
Pentru a înțelege ce cauzează pubertatea precoce la unii copii, este util să știi ce cauzează începerea pubertății. Creierul începe procesul prin producerea unui hormon numit hormon de eliberare al gonadotropinei (GnRH). Când acest hormon ajunge în glanda pituitară – o glandă mică, în formă de fasole, situată la baza creierului – duce la producerea mai multor hormoni în ovare pentru femei (estrogen) și în testicule pentru bărbați (testosteron). Estrogenul este implicat în creșterea și dezvoltarea caracteristicilor sexuale feminine. Testosteronul este responsabil pentru creșterea și dezvoltarea caracteristicilor sexuale masculine.
Altfel spus, pubertatea precoce este atunci când corpul unui copil începe să se transforme în cel al unui adult prea devreme, scrie Mayo Clinic. Când pubertatea începe înainte de 8 ani la fete și înainte de 9 ani la băieți, este considerată pubertate precoce. Pubertatea include creșterea rapidă a oaselor și a mușchilor, modificări ale formei și dimensiunii corpului și dezvoltarea capacității corpului de a se reproduce.
Semnele că fetele și băieții au intrat mai devreme în pubertate pot fi:
- testiculele și penisul mărite, apariția părului pe față și schimbarea vocii (la băieți);
- păr pubian sau la subraț (la băieți, dar și la fete);
- creștere rapidă;
- acnee;
- schimbarea mirosului transpirației.
Factorii de risc ai intrării precoce în pubertate
O mulțime de afecțiuni și tulburări genetice pot provoca debutul precoce al pubertății la copii. Un control la un specialist endocrinolog te va ajuta să înțelegi mai bine ce se întâmplă. Există și o serie de factori de risc. Fetele sunt mai predispuse decât băieții, spre exemplu. Expunerea la hormoni sexuali din unele alimente (deși consumul exagerat de carne de pui a fost incriminat o vreme, studiile dovedesc că suspiciunea e nefondată), dar și folosirea unor creme sau cosmetice ce conțin estrogen sau testosteron, ori consumul de suplimentele alimentare – toate cresc riscul de a intra mai devreme în pubertate.
Obezitatea ar putea fi făcută vinovată de un anumit impact asupra incidenței în creștere a pubertății precoce, dar nu e singura vinovată, spune endocrinologul Bogdan Pascu. „Pe lângă obezitate, copiii experimentează la vârste fragede un boom de informație dar și stres, care pot contribui, la rândul lor, la grăbirea procesului de maturizare și la necesitatea de dezinhibare a axei hormonal sexuale ceea ce duce la apariția pubertății“, este de părere endocrinologul.
| Debutul pubertății cunoaște o scădere a vârstei destul de marcantă, iar asta generează o expunere mai rapidă a copiilor la hormonii sexuali și o maturizare forțată a acestora. Bogdan Pascu, specialist endocrinologie pediatrică |
Dacă în urmă cu 10-20 de ani, povestește endocrinologul, era atipic să existe în clasă o fată care să aibă menstruație la vârsta de 10 ani, în acest moment cele mai multe adolescente care ajung în cabinetul lui au menstruație de la vârsta de 10-11 ani.
Pubertatea precoce aduce probleme sociale și emoționale copiilor
Una dintre complicațiile pubertății precoce este legată de apariția problemelor sociale și emoționale la copii. Debutul pubertății coincide cu anii de școală gimnazială, cea mai cruntă vârstă socială. Aici, aspectul fizic te poate înfrânge sau te poate face învingător. La această vârstă, copiii se etichetează între ei după aspectul fizic. Astfel, poți deveni repede „Buboasa“, dacă tenul tău are coșuri, ori „Tocilara“, dacă nu folosești farduri ori nu îți decolorezi părul. Sau ignorată. E la fel de rău. Chiar dacă tachinările acestea sunt, de fapt, auto-dezvăluiri ale celor care le fac (de teamă de a nu fi ei înșiși tachinați), copiii-țintă se simt marginalizați. Singura lor soluție – să devină precum ceilalți. Să intre în rând.
Aspectul social contează. Ei nu cred acea vorbă veche, „nu judeca o carte după coperta ei“. „Coperta“, adică felul cum arată contează social foarte mult.
Prea mult, prea devreme
Potențialele efecte negative ale pubertății timpurii la fete au fost bine documentate. Consecințele adverse posibile includ probleme emoționale și sociale, cum ar fi stresul, stima de sine scăzută, hărțuirea și activitatea sexuală timpurie. Problemele fizice pot include statura mică și un risc crescut de cancer de sân mai târziu în viață.
Unii psihologi cred că dezvoltarea copilului trebuie să aibă loc într-o anumită ordine pentru ca și cronologia să fie optimă. Teoria spune că micuții trebuie să experimenteze anumite repere sociale, cognitive și emoționale înainte de a fi gata să îndure rigorile preadolescenței. Dacă pubertatea apare prea devreme, schimbările pe care le aduce aceasta se vor suprapune cu dezvoltarea psihologică necesară a copilăriei. Ca urmare, fetele care se maturizează timpuriu pot deveni copleșite de factorii de stres ai adolescenței. Îngrijorarea este că nu sunt pregătite să facă față emoțional numeroaselor schimbări care însoțesc pubertatea. Există unele studii care demonstrează că acești copii par să fie mai sensibili la stres decât cei care își trăiesc copilăria încă.
Ce e de făcut?
Apariția precoce a pubertății duce la un număr tot mai mare de fete fără educație pentru această perioadă din viața lor. Mai mult, începerea menstruației de la o vârstă fragedă a fost asociată cu experiențe negative. Unele fete se plâng că, odată cu apariția menstruației, părinții par mai degrabă interesați de discuțiile despre prevenirea sarcinilor, decât să le ofere explicații despre ceea ce se întâmplă cu corpul lor sau să le ofere sugestii despre cum să facă față schimbărilor.
| Este în regulă să-ți lași fata să aibă grijă de ea, să se prezinte lumii într-un mod care să reprezinte cu exactitate modul în care se simte și vrea să fie percepută. Dacă machiajul îi dă sentimentul că o ajută să fie ea însăși, atunci cred că poate fi un lucru bun. Dar ca să știe cine este ea însăși și ce o reprezintă, e nevoie de multă comunicare și introspecție. Ramona Ivan, psihoterapeut |
Așadar, ce facem – le lăsăm să-și caute singure drumul sau pășim alături de fiicele noastre? Parentingul nu e un set de strategii. Este o relație. Trebuie să ne deschidem inima, să învățăm să-i ascultăm, să-i înțelegem și să-i iubim. Trebuie să învățăm să fim părinți din inimă. Nu din rațiune. Nu pentru că „trebuie“ să facem asta, ci pentru că „iubim“ să facem asta. Să-i creștem frumos, conștienți că sunt minunați chiar și atunci când greșesc și că au susținerea noastră. Iubirea este tot ceea ce-și doresc copiii de la noi. Te-ai întrebat vreodată de ce copilul tău nu ascultă sfaturile tale? Copiilor, dar și adulților, nu le pasă cât de multe știi până când nu știu cât de mult îți pasă. Cu cât accepți asta mai devreme și acționezi în conformitate, cu atât relația părinte-copil va fi mai bună. Totul ține de relație.
Comentarii articol (0)