Care sunt noile criterii medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește un termen de valabilitate permanent pentru certificatul de încadrare în grad de handicap

Ordinul Ministerului Muncii nr. 2.300/2025, aplicabil din 6 noiembrie, conține atât noi criterii pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, cât și criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește termen de valabilitate permanent pentru încadrarea în grad de handicap a persoanelor cu dizabilități.

Criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește termen de valabilitate permanent pentru încadrarea în grad de handicap sunt împărțite în capitole, pe baza funcțiilor afectate.

Astfel, există un capitol dedicat funcțiilor mentale, celor senzoriale, celor fonatorii și de comunicare verbală, funcțiilor sistemului cardiovascular, hematologic, imunitar și respirator, funcțiilor sistemului digestiv, metabolic și endocrin, funcțiilor urogenitale, funcțiilor neuro-musculo-scheletice și ale mișcărilor aferente și funcțiilor pielii.

În funcție de afecțiune, încadrarea permanentă în grad de handicap se face la prima evaluare sau la cea de-a doua.

De pildă, se face încadrarea permanentă în grad de handicap de la prima prezentare în cazul persoanelor:

• cu dizabilitate intelectuală (genetică, confirmată prin testări specifice/ dobândită) profundă (nivel QI sub 20-25) și gravă (nivel QI 20-25 până la 35-40), evidențiate prin două măsurători psihometrice recente și concordante și cu istoric psihiatric documentat până la împlinirea vârstei de 18 ani;
• cu deficiență gravă în două din cele trei domenii psihopatologice: socializare, limbaj, autoîntreținere dintre care domeniul socializare este obligatoriu;
• cu cecitate absolută și parțială/ relativă la ambii ochi/ vederea la cel mai bun ochi, prezentând un istoric documentat medical al evoluției afecțiunii și confirmată prin testări obiective și două examinări oftalmologice efectuate de medici diferiți, cu menționarea unor leziuni funcționale ireversibile prin toate mijloacele terapeutice;
• cu surdo-cecitate, confirmată prin testări obiective și două examinări oftalmologice și ORL, efectuate de medici diferiți, cu menționarea unor leziuni funcționale ireversibile prin toate mijloacele terapeutice;
• cu surdomutitatea congenitală sau surditatea bilaterală dobândită înaintea achiziționării limbajului cu demutizare slabă/ nulă, cu pierdere peste 90 dB (cofoza), atestate prin istoric și determinări obiective audiometrice - audiogramă tonală și vocală - testarea inteligibilității vorbirii, testarea potențialelor auditive evocate de trunchi cerebral determinate automat;
• cu amputație/ amputații de membre;
• diagnosticate cu tumoră hipofizară cu sechele oftalmologice grave (cecitate) sau tulburări neurologice grave sau cu tulburări metabolice grave;
• diagnosticate cu insuficiență hipofizară pluritropă (>2 deficite);
• diagnosticate cu mixedem congenital (disgenezei/ tulburări de hormonogeneza tiroidiană) sau cu mixedem primar cu visceralizate, cu complicații cardiovasculare şi neurologice grave, insuficiență cardiacă congestivă ireductibilă, poliserozite, encefalopatie;
• cu afecțiune documentată prin testare genetică (cariotip) și dozări hormonale specifice;
• care asociază deficit cognitiv grav (în fenilcetonurie);
• cu afecțiune constituțională a oaselor și malformații, tip amielie, sindactilie;
• cu afectare gravă, a musculaturii, fără răspuns terapeutic timp de minimum un an de la inițierea tratamentului, documentată prin explorări imagistice, teste funcționale și determinări de laborator specifice;
• cu afectări osteoarticulare (anchiloze șold bilateral) în afara resurselor terapeutice (documentate prin investigații imagistice) și care împiedică locomoția și abilitățile de autoîngrijire;
• cu spondiloartrită axială formă gravă cu leziuni osificate severe în afara resurselor terapeutice/ recuperatorii documentată prin explorări imagistice, teste funcționale și determinări de laborator specifice;
• diagnosticate cu scleroza multiplă cu afectare funcțională gravă cu pierderea autonomiei locomotorii, la peste doi ani de la menționarea ultimului puseu de activitate;
• diagnosticate cu distrofie musculară progresivă cu afectare funcțională gravă cu pierderea autonomiei locomotorii la peste doi ani de la diagnosticare;
• diagnosticate cu afectarea funcțiilor de control al comportamentului motor cu deficiență funcțională gravă cu pierderea autonomiei locomotorii, rezistentă la tratament, la peste doi ani de la diagnosticare.

Afecțiunile pentru care e nevoie de două evaluări pentru emiterea unui certificat de încadrare în grad de handicap cu termen permanent de valabilitate sunt mult mai multe, dar amintim totuși câteva dintre ele (lista completă poate fi descărcată de la finalul articolului):

• afectare gravă a funcției cognitive (MMSE ≤ 9 puncte) evidențiată prin două măsurători psihometrice concordante, aflate în evidență și tratament de specialitate de minimum șase luni și cu istoric psihiatric documentat din care să reiasă debutul, evoluția afecțiunii, opțiunile terapeutice;
• îngustarea câmpului vizual sub 10 grade în jurul punctului de fixație la ambii ochi, prezentând un istoric al evoluției afecțiunii și confirmată prin testări obiective, printre care câmpul vizual computerizat, corect efectuat și valid și două examinări oftalmologice efectuate de medici diferiți, cu menționarea unor leziuni funcționale ireversibile prin toate mijloacele terapeutice;
• persoanele protezate, convențional și neconvențional, la mai mult de doi ani de la protezare, atestate prin istoric și determinări obiective audiometrice cu stabilirea clară a eficienței protezării - inteligibilitatea cuvintelor, eficacitatea comunicării;
• afectări cardiace ireversibile care determină Insuficiență cardiacă clasa III/ IV NYHA, ireductibilă sub tratament medicamentos/ intervențional, obiectivată prin ecocardiografie, asociată cu modificări eco-cord specifice (FE<45%) și creșterea markerelor cardiaci specifici;
• limfedem ireversibil stadiul 3 OMS – elefantiazis (se exclude elefantiazisul determinat de insuficiența venoasă cronică), care determină tulburări grave de prehensiune/ manipulație sau/ și de statică/ mers;
• diabet zaharat insulinonecesitant, la un interval de peste cinci ani de la inițierea terapiei, prezentând una sau mai multe complicații cronice specifice (în special afectare cardiovasculară, renală, oculară, neurologică, picior diabetic);
• hipoparatiroidism necontrolat de terapia standard;
• neoplazii ale glandei tiroide, în stadiul IV TNM;
• neoplazii osoase și de țesut conjunctiv, în stadiul IV TNM în afara resurselor terapeutice/ în curs de îngrijiri paliative/ cu complicații funcționale ireversibile obiectivate prin investigații specifice.