Despre webinarii
Doar abonații premium au acces regulat la webinariile premium, realizate împreună cu specialiști de top, pe o multitudine de domenii - de la legislația muncii și fiscalitate până la cea de mediu sau GDPR.
Informațiile oferite de specialiști au o utilitate imediată și vin să rezolve probleme reale cu care orice companie se confruntă.
Dreptul la viata de familie este un drept fundamental, recunoscut ca atare in art. 26 din Constitutie.
Acum, pentru simpla exercitare a unui drept fundamental nu ai nevoie de vreo hotarare judecatoreasca. De exemplu, ca sa publici opinii pe acest forum nu-ti trebuie vreo hotarare judecatoreasca prin care sa fii imputernicit sa faci asta, pentru ca e vorba de simpla exercitare a dreptului fundamental la libertatea de exprimare.
Si totusi, cind un parinte nu mai permite celuilalt parinte sa vada copilul, si ii incalca astfel dreptul la viata de familie, parintelui lasat "pe dinafara" i se cere sa prezinte o hotarare judecatoreasca pentru a i se permite sa-si exercite in continuare dreptul la viata de familie.
Dar hotararile judecatoresti sunt necesare doar pentru a demonstra limitarea exercitarii dreptului. Nu ai nevoie de vreo hotarare judecatoreasca pentru a-ti exercita un drept fundamental, ci doar pentru a limita exercitiul acelui drept.
Si astfel parintele "lasat pe dinafara" se trezeste intr-o situatie absurda. Impotriva lui functioneaza echivalentul prezumtiei de vinovatie: nu i se mai permite sa-si exercite dreptul fundamental la viata de familie decit daca are o hotarare judecatoreasca in acest sens. Adica lucrurile sunt intoarse cu capul in jos fata de practica normala. Orice parinte care a trecut prin aceasta situatie a aflat pe propria piele cat de umilitor si nedrept e un astfel de tratament.
Si oricine este cat de cat familiarizat cu jurisprudenta CEDO pe dreptul la viata de familie intelege ca, in conditiile astea, statul roman e condamnat sa piarda procese.
Intrebarea mea e urmatoarea: ce se poate face, totusi? Cum isi poate exercita un parinte dreptul fundamental la viata de familie, drept pe care il are prin chiar calitatea sa de parinte, in conformitate cu Constitutia? Cum i se poate explica unui politist sau unui functionar de la Protectia Copilului ca el e tinut sa apere drepturile fundamentale ale copilului si ale parintelui, si ca drepturile fundamentale se exercita "de la sine", doar pentru limitarea dreptului fiind necesara o hotarare judecatoreasca?
Pe scurt: cum se poate reveni, in domeniul exercitarii dreptului la viata de familie, la echivalentul "prezumtiei de nevinovatie" - de genul "parintele isi exercita pe deplin acest drept pina in momentul in care exercitarea dreptului este limitata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva"?
Este adevarat, nu te poti adresa CEDO decit dupa ce ai epuizat toate caile de atac din Romania. Suntem in acord pe aceasta chestiune.
Dar problema ridicata de mine ramane, cred. Sa presupunem ca dvs va este incalcat, in mod ilegal, dreptul la secretul corespondentei, un drept fundamental. Va duceti la politie si reclamati acest lucru. Politistul nu va va intreba niciodata daca aveti vreo hotarare judecatoreasca prin care sa va fie recunoscut acest drept si prin care sa vi se stabileasca un eventual program de lectura a corespondentei. Politistul n-o sa va spuna niciodata ca pana nu aveti o astfel de hotarare el nu poate face nimic.
Daca insa va este incalcat dreptul la viata de familie, politistul va va cere sa-i prezentati o hotarare prin care instanta v-a recunoscut acest drept si v-a stabilit un program de vizitare, si va va spune ca in absenta unei astfel de hotarari el nu va poate ajuta in niciun fel.
Observati diferenta?
In cazul dreptului la viata de familie, acest drept va poate fi incalcat, cu acceptul autoritatilor, pana in momentul in care aveti, in fine, o hotarare judecatoreasca. Si, tinand cont de lentoarea justitiei romane, perioada de timp dintre momentul in care incepe sa va fie incalcat dreptul la viata de familie si momentul in care obtineti o hotarare judecatoreasca poate fi foarte lunga.
In acest interval de timp, institutiile si autoritatile publice nu pot face nimic, desi art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului e interpretat in jurisprudenta CEDO ca fiind unul care obliga statul sa intervina atunci cand dreptul la viata de familie este incalcat (statele avand o obligatie pozitiva in acest sens, nu doar obligatii negative).
Citez la randul meu din decizia CEDO in cazul Amanalachioai vs Romania (sublinierile imi apartin): "Interesul copilului impune ca numai anumite circumstante cu totul exceptionale sa poata duce la o ruptura a unei parti a legaturii de familie si ca sa se faca tot posibilul sa se pastreze relatiile personale si, daca este cazul, la momentul potrivit, “sa se reconstituie” familia. Curtea a apreciat ca motivele retinute de instantele nationale pentru a refuza inapoierea fetitei la tatal sau nu corespund circumstantelor “cu totul exceptionale” ce ar putea justifica o ruptura a legaturii de familie. Mai mult, chiar pasivitatea autoritatilor se afla la originea rupturii relatiilor dintre copil si tatal sau.
Curtea a conchis ca dreptul la respectarea vietii de familie al reclamantului nu a fost protejat intr-un mod efectiv, in ciuda aspiratiilor legitime ale acestuia de a-si vedea familia reunita, astfel cum prevede art. 8 din Conventie."
Ei bine, asa cum ati constatat si dvs, pasivitatea autoritatilor si incapacitatea acestora de a proteja intr-un mod eficient respectarea vietii de familie decurg in mod necesar din ansamblul de legi privind acet domeniu, legi pe care le-ati explicat cat se poate de bine (fapt pentru care va multumesc).
Cat priveste interesul superior al copilului, la care ati facut referire, jurisprudenta CEDO e limpede. Citez din aceeasi decizie a CEDO (formularea fiind identica in toate celelalte decizii ale CEDO in care se discuta si interesul superior al copilului; sublinierea imi apartine): "Cu alte cuvinte, daca este indiscutabil ca interesul copiilor trebuie sa aiba prioritate fata de orice alt considerent, Curtea a aratat totusi ca acest interes prezinta un dublu aspect: pe de o parte, sa le garanteze copiilor o evolutie intr-un mediu sanatos; pe de alta parte, sa mentina legaturile acestora cu familia.Interesul copilului impune ca numai anumite circumstante cu totul exceptionale sa poata duce la o ruptura a unei parti a legaturii de familie si ca sa se faca tot posibilul sa se pastreze relatiile personale si, daca este cazul, la momentul potrivit, “sa se reconstituie” familia."
Prin urmare, intrebarea mea ramane: ce se poate face pentru ca statul roman sa nu mai fie pasiv si sa isi dezvolte capacitatea de a proteja intr-un mod eficient dreptul la viata de familie?
Eu am cateva idei, dar astept mai intai reactia dvs.
carmendandu a scris: Mai mult, chiar pasivitatea autoritatilor se afla la originea rupturii relatiilor dintre copil si tatal sau.
Asa e, in cazul de la CEDO – acel tata avea o hotarare judecatoreasca prin care ii era incredintat minorul si bunicii nu voiau sa-l lase pe nepot la tata, iar autoritatile nu s-au implicat.
In cazul prezentat de dv nu exista o hotarare judecatoreasca, deci autoritatile mentionate de dv in primul mesaj nu au dreptul sa intervina.
carmendandu a scris: Curtea a conchis ca dreptul la respectarea vietii de familie al reclamantului nu a fost protejat intr-un mod efectiv, in ciuda aspiratiilor legitime ale acestuia de a-si vedea familia reunita, astfel cum prevede art. 8 din Conventie."
Din nou, asa e: cel din cazul CEDO vrea reunirea familiei: copilul este al lui, iar acest copil era la bunici… nu la mama (ca in cazul prezentat de dv); parintii au mai multe drepturi decat bunicii cand este vorba despre parinti responsabili.
Din aceste motive insist ca exemplul nu se potriveste in cazul pe care il prezentati. (despre bunici s-ar putea spune ca sunt... "familia extinsa" )
carmendandu a scris: pe de alta parte, sa mentina legaturile acestora cu familia
Da, copilul – chiar incredintat tatalui (sau oricaruia dintre parinti) va mentine legaturi si cu bunicii… Adica, bunicii au dreptul sa-si vada nepotii… In mod logic, insa, copilul trebuie sa stea cu parintii... (in sensul de incredintare - cand parintii sunt responsabili)
carmendandu a scris: Interesul copilului impune ca numai anumite circumstante cu totul exceptionale sa poata duce la o ruptura a unei parti a legaturii de familie si ca sa se faca tot posibilul sa se pastreze relatiile personale si, daca este cazul, la momentul potrivit, “sa se reconstituie” familia."
Despartirea parintilor poate fi considerata o asemenea cauza (nu exceptionala, neaparat, dar… asta e: parintele caruia nu ii va fi incredintat minorul va pastra relatii personale cu acesta, dar cu anumite limitari - cam "prea limitari" as zice) Ca nu e tocmai corect sa fie asa nu vreau sa comentez. Forumul este plin cu asemenea cazuri – dispute in toata puterea cuvantului…
Cert este ca fara o hotarare judecatoreasca cel din cazul pe care il prezentati nu va fi ajutat de nici o autoritate a statului… Daca ar avea o asemenea hotarare si reprezentantii statului (abilitati si in acest sens) nu intervin e cu totul alta discutie.
Recititi art 100: cand parintii nu se inteleg cu privire la minori trebuie sesizata instanta de judecata… (altfel spus: statul nu e pasiv dar cetatenii trebuie sa respecte anumite dispozitii legale).
Si daca are doar o hotarare pentru legaturi personale cu minorul tot la fel va decide CEDO.
Cred ca nicaieri in Europa nu se neglijeaza drepturile fundamentale din aceasta materie ca in Romania.
Limitarea dreptului la vizita prin hotarare protejeaza dreptul mamei si nu al copilului.
In mod normal tatal are drepturi la vizita neingradit si nelimitatadar nu se realizeaza acest lucru...
Problemele acestea exista doar atunci cand copilul este mic.
Cand minorul creste tatal isi poate exercita dreptul fara acordul mamei, fara permisiunea acesteia.
avocat_lascoschi a scris: Si daca are doar o hotarare pentru legaturi personale cu minorul tot la fel va decide CEDO.
Din ceea ce am inteles pana acum persoana la care face referire carmendandu nu are nici o hotarare judecatoreasca, e doar nemultumita ca politistii comunitari nu “se baga” pt ca el sa-si vada copilul…
avocat_lascoschi a scris: Limitarea dreptului la vizita prin hotarare protejeaza dreptul mamei si nu al copilului.
Indraznesc sa scriu ca – in teorie cel putin – aceasta limitare se refera la… intersul superior al copilului, copil care – vorbeste lumea – ar fi bulversat daca ar sta doua saptamani la mama si doua saptamani la tata (in conditii care permit aceasta – nu atunci cand unul loucuieste in Australia si unul dintre parinti in RO) sau ar fi “bulversat” daca parintele care nu il are in incredintare s-ar duce si l-ar astepta dupa orele de scoala, de exemplu, si l-ar conduce acasa sau ar discuta cu el sau-sau… sau…
Ideea centrala este ca parintii nu se mai suporta unul pe celalalt (in cele mai multe cazuri – chiar daca unul incearca sa se abtina celalalt n-o face) si legea pare ca vrea sa-i tina pe acestia cat mai mult la distanta, sa nu se certe in fatza copilului – sau, mai rau…
avocat_lascoschi a scris: In mod normal tatal are drepturi la vizita neingradit si nelimitat
N-as zice in mod normal, ci, eventual, in mod firesc… dar nu tocmai nelimitat… Daca toti adultii ar fi rationali si ar renunta la “frecusuri” ar fi cu totul altceva… Dar stim cum sunt cei mai multi si ar fi de-a dreptul bulversant – si pentru copil – ca parintele care nu il are in incredintare sa vina si sa-l ia la el tocmai cand copilul e invitat la petrecerea data de parintii unui prieten pentru ziua de nastere… sau cand e racit si nu are chef de nimic… (ca exemple gasite in graba)…
Pentru ca parintii divortati sa poata creste in armonie un copil trebuie sa se inteleaga intre ei – iar pentru ca cei mai multi nu se inteleg e necesara interventia instantelor… Si de aici discutia deviaza perfect… pentru ca incepe aceeasi luuunga discutie. Si profit de ocazie sa intreb – din nou – cine gaseste acea hotarare judecatoreasca in care “dreptul la vizita” e de doua saptamani? Nu in vacante, in fiecare luna…
avocatnet.ro explicăm legislația
gabriel_tatic 
ioana varga