Mai intai, scuze pentru absenta.
Cred ca cel mai bine e sa prezint legislatia pe care o consider relevanta pentru discutie (sublinierile imi apartin).
A. Legea 272/2004
art. 8. (1) Copilul are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale.
(2) Copilul este inregistrat imediat dupa nastere si are de la aceasta data dreptul la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, daca este posibil, de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit, crescut si educat de acestia.
(3) Parintii aleg numele si prenumele copilului, in conditiile legii.
(4) Copilul are dreptul de a-si pastra cetatenia, numele si relatiile de familie, in conditiile prevazute de lege, fara nici o ingerinta.
(5) Daca se constata ca un copil este lipsit, in mod ilegal, de elementele constitutive ale identitatii sale sau de unele dintre acestea, institutiile si autoritatile publice sunt obligate sa ia de urgenta toate masurile necesare in vederea restabilirii identitatii copilului.
art. 14. (1) Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
(2) Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior.
(3) Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.
art. 16. (1) Copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(2) Instanta judecatoreasca, luand in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului.
B. Conventia ONU cu privire la drepturile copilului
art. 8. 1. Statele parti se obliga sa respecte dreptul copilului de a-si pastra identitatea, inclusiv cetatenia, numele si relatiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege, fara nici o imixtiune ilegala.
2. In cazul in care un copil este lipsit in mod ilegal de toate sau de o parte din elementele constitutive ale identitatii sale, statele parti vor asigura asistenta si protectia corespunzatoare pentru ca identitatea acestuia sa fie restabilita cat mai repede posibil.
art. 9 alin. 1. Statele parti vor veghea ca nici un copil sa nu fie separat de parintii sai impotriva vointei acestora, excepand situatia in care autoritatile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare si cu respectarea legilor si a procedurilor aplicabile, ca aceasta separare este in interesul suprem al copilului. O astfel de decizie poate deveni necesara in cazuri particulare cum ar fi, de exemplu, in cazul copiilor maltratati sau neglijati de parinti sau in cazul in care parintii traiesc separat si se impune luarea unei hotarari cu privire la locul de resedinta a copilului.
Ce rezulta din toate aceste prevederi? Ca, atit timp cat nu exista o hotarare judecatoreasca definitiva, dreptul parintelui la relatii personale cu copilul sau si dreptul copilului la relatii personale cu oricare dintre parintii sai se exercita pe deplin. Cu alte cuvinte, doar instanta (si nimeni altcineva) este autorizata sa limiteze exercitiul acestui drept.
Daca parintii locuiesc separat, atita vreme cat nu exista o hotarare judecatoreasca definitiva, parintele la care nu locuieste copilul are dreptul deplin la relatii personale cu copilul. Daca celalalt parinte ii interzice sa aiba relatii cu copilul, aceasta interdictie este ilegala.
Pe scurt, orice limitare a dreptului la viata de familie este ilegala atit timp cat nu decurge dintr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
Parintele care este supus la o astfel de limitare ilegala este indreptatit sa ceara sprijinul institutiilor si autoritatilor publice. Mai mult, de vreme ce este incalcat in egala masura si dreptul copilului, parintele este chiar obligat sa faca asta, in virtutea art. 32 pct. d din Legea 272/2004, care prevede ca parintii sunt obligati "sa intreprinda toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor".
Cu toate acestea, din motivele expuse cat se poate de limpede de trope_doi, institutiile si autoritatile publice nu pot interveni. Astfel, dreptul la viata de familie al unui parinte si al copilului sau pot fi incalcate de celalalt parinte pana in momentul in care instanta da o hotarare definitiva.
Cu alte cuvinte, institutiile si autoritatile publice nu pot apara eficient dreptul la viata de familie - si, in aceste conditii, orice parinte caruia i-a fost astfel incalcat acest drept poate, dupa ce obtine o hotarare definitiva, sa se adreseze CEDO pentru a obtine daune morale din partea statului roman.
Pentru a iesi din aceasta situatie, cred ca este suficient daca art. 307 CP s-ar putea aplica si in cazul in care nu exista inca nicio hotarare judecatoreasca (in acest caz prezumandu-se ca minorul este incredintat ambilor parinti si ca exista un program de relatii personale cu minorul stabilit de acestia).
Nu este chiar ilegala restrictia exercitarii dreptului daca nu are hotarare judecatoreasca.
Nici instantele nu hotaresc o restrangere a exercitiului unor drepturi parintesti daca veti analiza mai atenta situatia.
Nici in considerente si nici in dispozitivul hotararii judecatoresti nu veti intalni vreo referire la o limitare a unor drepturi parintesti si totusi, in concret, se poate observa ca drepturile au fost restranse fara o motivare serioasa din partea instantei.
Referirea la interesul suprem al minorului poate fi relativ lejer demontata dar va dati seama ce fete ar face instantele...
Ce s-ar intampla cu practica judiciara ar fi o problema care ar ingrijora instantele pentru ca aceasta ar insemna ca ar trebui sa judece serios, in mod impartial si atent, oridecateori s-ar impune...
Singura exceptie cand se poate vorbi despre interesul suprem al minorului este atunci cand copilul are pana la varsta de 5 ani...sau, sa zicem, 6 ani...varsta pana la care mama lui poate exercita mai bine ( de regula) atributiile parintesti...
Dar, exercitarea dreptului la legaturi personale cu minorul tot nu poate fi ignorat si inlaturat pe baze strict constitutionale in lipsa unui comportament al tatalui care sa dauneze minorului, comportament care sa fie dovedit...fara dubiu...
Nu prea si-a batut nimeni serios capul cu aceste probleme (ma refer la avocati) dar daca instantele nu ar intelege acest gen de aspecte nu ar mai ramane decat CEDO...
Adica...daca tatal vine sa isi vada copilul cand nu scrie in hotarare care ar fi problema...?
Marea problema este ca instantele de dreptul familiei nici nu sunt antrenate sa judece drepturile si libertatile fundamentale ale omului in raport de prevederile constitutionale si jurisprudenta CEDO...
avocat Claudiu Lascoschi
avocatnet.ro explicăm legislația
carmendandu, utilizator
gabriel_tatic 
ioana varga