AlinaMihai a scris:
Multumesc, doar daca nu necesita un efort prea mare!:)
Procedura instituită de art. 2411 - 24122 C.proc.civ. este derogatorie de la procedura de drept comun a administrării dovezilor, caracteristică ce rezultă din art. 24121 C.proc.civ. care prevede că dispoziţiile secţiunii a III-a din capitolul III sunt aplicabile dacă în secţiunea III1 nu se prevede altfel. De asemenea, textul citat prevede că, la cererea avocatului sau a părţii interesate, instanţa poate lua măsura amenzii şi obligării la plata de despăgubiri, în cazurile şi condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.1081 - 108 4 C.proc.civ.
Tot o caracteristică a acestei proceduri este şi aceea că ea reprezintă o excepţie de la principiul publicităţii şi al nemijlocirii (întrucât procedura prealabilă şi administrarea propriu-zisă a probelor se desfăşoară în camera de consiliu şi, respectiv, în afara instanţei) şi, într-o oarecare măsură , de la principiul oralităţii procedurii de administrare a probelor (prin prezentarea în scris a tuturor susţinerilor părţilor şi prin prezentarea înscrisurilor ce constată administrarea fiecărei probe, precum şi prin instituirea în mod expres, în art.24117 C.proc.civ., a obligaţiei depunerii concluziilor scrise). Deşi, aparent, este diminuat rolul activ al judecătorului, în realitate acesta poate fi exercitat pe tot parcursul procedurii. Astfel, potrivit art.2414 alin.1 pct.7, judecătorul poate ordona din oficiu probele pe care le consideră necesare pentru judecarea procesului. De asemenea, în situaţia în care instanţa socoteşte necesar, va dispune readministrarea probelor (toate sau numai unele dintre ele) în faţa sa (art.24120 alin.1 C.proc.civ.).
Însă noua procedură de administrare a probelor întăreşte principiul celerităţii sau operativităţii procesului civil, care, de fapt, este unul dintre scopurile pentru care a fost instituită procedura în discuţie . De asemenea, principiile disponibilităţii, contradictorialităţii şi dreptului la apărare se manifestă deplin în cadrul administrării probelor de către avocaţi.
Pe lângă aceste trăsături generale, procedura prezintă şi alte caracteristici care vor rezulta din cele ce urmează.
Procedura prealabilă administrării probelor de către avocaţi
Înainte de începerea procedurii propriu-zise de administrare a probelor, trebuie îndeplinită o procedură prealabilă, în cadrul căreia instanţa şi părţile au anumite obligaţii, nu înainte, însă, ca judecătorul să încerce împăcarea părţilor, dispoziţiile art.131 C.proc.civ. fiind aplicabile (art. 2414 alin.3 C.proc.civ).
Potrivit art. 2414 C.proc.civ., după constatarea valabilităţii consimţământului dat de către părţi în condiţiile art. 2412 C.proc.civ., instanţa va proceda astfel:
1. va soluţiona excepţiile invocate de părţi ori ridicate din oficiu.
Potrivit regulilor generale, excepţiile relative pot fi invocate de partea interesată numai la acest termen, iar excepţiile absolute de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în orice fază a judecăţii . În cursul administrării probelor, excepţiile pot fi invocate şi soluţionate în condiţiile art2415 şi 2417 C.proc.civ., iar după administrarea probelor, ele pot fi ridicate şi rezolvate în termenul ce se acordă de către instanţă în vederea judecării în fond a cauzei (art. 24119 C.proc.civ.) ori la termenele acordate în vederea eventualei readministrări a probelor de către instanţă.
Doctrina subliniază că dacă, în cursul administrării probelor de către avocaţi, nu intervine nici o împrejurare care să determine părţile să solicite intervenţia instanţei în temeiul art. 2415 şi 2417 C.proc.civ ., iar judecătorul constată că în cauză ar fi incidentă o excepţie absolută care să facă inutilă administrarea probelor, el va putea (interpretând extensiv art. 2417 C.proc.civ.) cita părţile în vederea discutării excepţiei. În susţinerea acestei soluţii, căreia ne alăturăm, au fost invocate două argumente. În primul rând s-a invocat, că din moment ce părţile pot întrerupe procedura administrării probelor potrivit art. 2417 C.proc.civ., cu atât mai mult acest drept trebuie recunoscut instanţei, dacă are motive temeinice să o facă. În al doilea rând, susţin autorii citaţi, raţiunea practică a unei asemenea soluţii este de netăgăduit, întrucât ea împiedică desfăşurarea procedurii administrării probelor, care s-ar dovedi inutilă în condiţiile admiterii ulterioare a unei excepţii de ordine publică „or instanţa , credem noi, are întotdeauna obligaţia de a împiedica desfăşu-rarea unor acte procedurale inutile,, care poate constitui motiv de tergiversare a litigiului în ansamblul său” .
2. va hotărî asupra cererilor de intervenţie , formulate de părţi sau de terţe persoane, în condiţiile legii, adică ale art.49-66 C.proc.civ.
Dacă cererile de intervenţie voluntară sau de intervenţie forţată formulate de către reclamant au fost depuse după prima zi de înfăţişare, se vor aplica dispoziţiile art 2415 alin.2 pct.1 C.proc.civ. şi ale art.2417 C.proc.civ.
3. va examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării şi a explicaţiilor avocaţilor.
4. va constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate.
În situaţia în care pârâtul recunoaşte o parte din pretenţiile reclamantului, vor fi aplicabile dispoziţiile art.270 C.proc.civ.
5. la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asigurătorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art.1141 alin.6 C.proc.civ.
6. va lua act de renunţarea reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzacţia părţilor, în cazul în care se iveşte vreuna din aceste situaţii.
7. după soluţionarea împrejurărilor menţionate la pct.1-6 ale art.2414 alin.1 C.proc.civ. ori atunci când nu intervine nici una din aceste împrejurări, instanţa va încuviinţa probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe care din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului. Dispoziţiile art.168 C.proc.civ., privind încheierea de încuviinţare a dovezilor, sunt aplicabile.
Din dispoziţiile art.2414 alin.3 C.proc.civ., rezultă că dovezile pot fi propuse şi în condiţiile art.138 alin.1 pct.2 şi 3, nu şi ale art.138 alin.1 pct.4, întrucât acesta din urmă are în vedere doar partea care nu este asistată de avocat, ceea ce nu este posibil cât priveşte procedura în discuţie, deoarece una din condiţiile de alegere a acesteia este ca părţile să fie asistate (reprezentate) de către avocaţi sau de către consilieri juridici.
8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la prima zi de înfăţişare.
Art.2414 alin.2 C.proc.civ. prevede că atunci când cererile arătate la alin.1 pot fi formulate şi ulterior primei zile de înfăţişare, instanţa poate acorda în acest scop un termen scurt dat în cunoştinţă părţilor reprezentate prin avocat.
Pentru administrarea probelor de către avocaţi, instanţa va stabili un termen de până la 6 luni, ţinând seama de volumul şi complexitatea dovezilor încuviinţate, termen care va putea fi prelungit doar în situaţiile şi pentru durata strict prevăzute de lege.
În afară de obligaţiile pe care le are instanţa anterior administrării probelor, legea impune unele obligaţii şi părţilor. Astfel:
1. art.2412 alin.3 C.proc.civ. prevede că fiecare parte este obligată să declare că, pentru procedura administrării probelor prin avocaţi, îşi alege domiciliul la avocatul care o reprezintă. Această obligaţie este instituită de lege în vederea unei comunicări rapide şi eficiente a actelor de procedură . În situaţia persoanelor juridice reprezentate prin consilier juridic, dispoziţiile menţionate nu se aplică.
2. obligaţia părţilor de a participa, personal şi asistate sau reprezentate de avocat, la termenul de încuviinţare a dovezilor.
Potrivit art.2414 alin. ultim C.proc.civ., partea care lipseşte nejustificat la termenul de încuviinţare a dovezilor va fi decăzută din dreptul de a mai propune şi administra orice dovadă, cu excepţia celei cu înscrisuri. Însă, în temeiul aceluiaşi text, partea decăzută din dreptul menţionat va putea participa la administrarea dovezilor de către cealaltă parte şi va putea combate aceste dovezi.
3. în cel mult 15 zile de la încuviinţarea probelor, părţile, prin avocaţii lor, vor prezenta instanţei programul de administrare a acestora, purtând semnătura avocaţilor în care se vor arăta locul şi data administrării fiecărei probe. Programul se încuviinţează de instanţă, în camera de consiliu , şi este obligatoriu pentru părţi şi avocaţii lor. Nerespectarea nejustificată a acestui program atrage decăderea părţii din dreptul de a mai administra proba respectivă (art.2416 alin.1 şi 4 C.proc.civ.).
4. programul încuviinţat în condiţiile menţionate mai sus va fi comunicat de către reclamant procurorului, dacă acesta participă la proces în condiţiile art.45 alin.3 şi 4 (art.2416 C.proc.civ.).
5. obligaţia suportării cheltuielilor necesare administrării probei de către partea care a propus-o (art.2416 alin. final C.proc.civ.).
Procedura administrării probelor
Potrivit art.2416 alin.3 teza I C.proc.civ., probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocaţi sau în orice alt loc convenit, dacă natura probei impune aceasta. De la această regulă există două excepţii: cercetarea la faţa locului se efectuează de către instanţă potrivit dispoziţiilor de drept comun, art.215-217(art.24114 C.proc.civ.); luarea interogatoriului se va face de către instanţă în camera de consiliu (art.24115 C.proc.civ.).
Dacă în cursul administrării probelor de către avocaţi apar situaţii, numite incidente procedurale, care impun intervenţia instanţei pentru soluţionarea lor, termenul de 6 luni stabilit pentru administrarea probelor va putea fi prelungit, potrivit art.2415 alin.2 pct.1-4 C.proc.civ., astfel:
1. dacă se invocă o excepţie sau un incident procedural asupra căruia instanţa trebuie să se pronunţe, termenul se va prelungi cu timpul necesar soluţionării excepţiei sau incidentului;
2. dacă, din orice cauză, a încetat contractul de asistenţă juridică dintre una din părţi şi avocatul său, termenul se va prelungi cu cel mult o lună pentru angajarea altui avocat;
3. dacă una dintre părţi a decedat, termenul se va prelungi cu timpul în care procesul este suspendat potrivit art.243 alin.1 pct.1 sau cu termenul acordat părţii interesate pentru introducerea în cauză a moştenitorilor celui decedat;
4. în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului, termenul se va prelungi cu perioada suspendării. Legiuitorul a avut în vedere cazurile prevăzute de art.242 alin.1 pct.1 , art.243 alin.1 pct.2-5 şi art.244 C.proc.civ.
În oricare dintre împrejurările prevăzute de art.2415 alin.2 C.proc.civ., partea interesată trebuie să sesizeze instanţa în condiţiile art.2417 C.proc.civ., pentru ca aceasta să ia act de incidentul intervenit şi să îl rezolve. După sesizare instanţa va dispune citarea celeilalte părţi şi, prin încheiere dată în camera de consiliu, se va pronunţa de îndată, iar când este necesar în cel mult 30 de zile de la data la care a fost sesizată. Încheierea poate fi atacată numai o dată cu fondul procesului.
Doctrina subliniază că, dacă incidentul procedural a constat într-o cauză de suspendare a judecăţii potrivit art.2415 alin.2 pct.3 şi 4 C.proc.civ., la încetarea acestei cauze, partea interesată trebuie să sesizeze instanţa cu o cerere de repunere pe rol a pricinii, repunere care poate fi dispusă şi din oficiu, dacă instanţa are cunoştinţă despre dispariţia motivului de suspendare.
De asemenea se apreciază că la incidentele procedurale, expres prevăzute de art.2415, am putea adăuga : inadmisibilitatea unei probe (art.2417 C.proc.civ.), verificarea de scripte (art.2419 C.proc.civ.), cererea de înlocuire a martorilor, de propunere de noi probe (art.24116 C.proc.civ.), fiind posibil ca în practică să apară şi altele, însă pentru a limita apariţia unor astfel de incidente , care ar duce la tergiversarea cauzei, în baza art.129, judecătorul trebuie să aibă un rol activ.
Cât priveşte proba prin înscrisuri, art. 2416 alin.3 teza a II-a C.proc.civ. prevede că părţile, prin avocaţi, sunt obligate să-şi comunice înscrisurile şi orice alte acte, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de semnătură. Legiuitorul a avut în vedere înscrisurile care nu au fost depuse în condiţiile art.112 alin.2 C.proc.civ.
În cazul în care se dispune înfăţişarea unui înscris deţinut de o autoritate sau de o altă persoană, instanţa, potrivit art.175, va dispune solicitarea înscrisului. Îndată ce înscrisul este depus la instanţă, aceasta va dispune comunicarea lui în copie fiecărui avocat (art.2418 C.proc.civ.) sau consilier juridic (art.24122 C.proc.civ.) al părţilor.
Dacă una dintre părţi nu recunoaşte scrisul sau semnătura dintr-un înscris, avocatul sau consilierul juridic al părţii interesate va solicita instanţei să procedeze la verificarea de scripte (art.2419 C.proc.civ.).
O caracteristică a procedurii în discuţie este şi aceea privind audierea martorilor.
Potrivit art.24110 alin.1 C.proc.civ., martorii vor fi ascultaţi la locul şi data prevăzute în programul încuviinţat de instanţă, de către avocaţii părţilor, cu respectarea dispoziţiilor art.192 şi 196, fără prestare de jurământ, punându-li-se însă în vedere că, dacă nu vor spune adevărul, săvârşesc infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Despre toate acestea se va face menţiune în declaraţia scrisă. Martorii arătaţi la art.195 (copilul mai mic de 14 ani şi persoanele lipsite de discernământ) vor fi audiaţi numai de către instanţă (art.24110 alin.2 C.proc.civ.) .
Mărturia se va consemna de către o persoană convenită de părţi şi se va semna pe fiecare pagină, de către avocaţii sau consilierii juridici ai părţilor, de cel care a consemnat-o şi de martor, după ce a luat cunoştinţă de cuprinsul consemnării. Dacă părţile asistă la audierea martorilor, ar fi util, subliniază doctrina , ca şi ele să semneze declaraţiile de martori, pentru a evita discuţiile ulterioare. Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviinţate prin semnătură de persoanele arătate mai sus, sub sancţiunea de a nu fi luate în seamă (art.24111 C.proc.civ.).
Dacă mărturia a fost stenodactilografiată, ea va fi transcrisă. Stenograma şi transcrierea vor fi semnate ca mai sus şi depuse la dosar. Considerăm că este admisibilă şi mărturia pe suport electronic, după transpunerea acesteia pe hârtie.
Părţile pot conveni ca declaraţiile martorilor să fie consemnate şi autentificate de un notar public, cu respectarea dispoziţiilor art.24110 C.proc.civ. Aceasta este o excepţie de la principiul contradictorialităţii şi în acelaşi timp o caracteristică a procedurii administrării probelor de către avocaţi.
Dacă s-au formulat cereri de înlocuire, ascultare din nou sau de confruntare a martorilor ori de admitere de noi martori, instanţa se va pronunţa asupra acestora în condiţiile art.2417 C.proc.civ. (art.24116 C.proc.civ.).
În cazul în care este încuviinţată o expertiză, părţile trebuie să treacă în programul de administrare a probelor numele expertului pe care l-au ales prin învoiala lor, precum şi numele consilierilor fiecăreia dintre ele.
În situaţia în care părţile nu se învoiesc asupra alegerii expertului, acesta va fi desemnat de către instanţă, potrivit art.202 (art.24113 alin.2 C.proc.civ.), prin tragere la sorţi, însă, în camera de consiliu, potrivit regulii că şedinţele de judecată în procedura administrării probelor de către avocaţi se face în acest loc.
Dacă expertul nu se înfăţişează şi nu efectuează expertiza,. Instanţa va soluţiona acest incident procedural în condiţiile art. 2417 C.proc.civ.
Potrivit art.24113 alin.3 C.proc.civ., expertul este obligat să efectueze expertiza şi să o predea avocaţilor părţilor ori consilierilor juridici ai acestora, sub semnătură de primire, cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul fixat de instanţă pentru finalizarea administrării probelor. De asemenea, expertul este obligat să dea expli-caţii avocaţilor ori consilierilor juridici şi părţilor, iar după fixarea termenului de judecată el trebuie să se conformeze dispoziţiilor art.211 şi urm. din Codul de procedură civilă.
Dacă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va efectua de către instanţă potrivit art.215-217 (24114 teza I C.proc.civ.). Procesul-verbal va fi întocmit în atâtea exemplare câte părţi sunt şi va fi înmânat avocaţilor ori consilierilor juridici ai părţilor în cel mult 5 zile de la efectuarea cercetării (24114 teza a II-a C.proc.civ.).
Când s-a încuviinţat luarea interogatoriului, instanţa va cita părţile în camera de consiliu la termenul stabilit. Copii de pe interogatoriul luat părţilor, precum şi de pe cel luat persoanelor juridice conform art.222 alin.1 C.proc.civ., vor fi înmânate de îndată avocaţilor părţilor (art. 24115 C.proc.civ.).
După administrarea tuturor probelor încuviinţate, reclamantul , prin avocatul său, va redacta concluziile scrise, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, sau le va înmâna în mod direct, sub luare de semnătură, celorlalte părţi şi, când este cazul, Ministerului Public (art. 24117 alin.1 C.proc.civ).
Potrivit art. 24117 alin.2 C.proc.civ., după primirea concluziilor scrise ale reclamantului, fiecare parte prin avocatul său şi Ministerul Public trebuie să redacteze propriile concluzii scrise, pe care le va înmâna reclamantului, conform alin.1, celorlalte părţi, precum şi Ministerului Public, dacă este cazul.
După aceasta se va trece la alcătuirea dosarului. Art.24118 C.proc.civ prevede că avocaţii părţilor vor alcătui pentru fiecare parte câte un dosar şi unul pentru instanţă, în care vor depune câte un exemplar al tuturor înscrisurilor prin care se constată administrarea fiecărei probe. Dosarele vor fi numerotate, şnuruite şi semnate pe fiecare pagină de către avocaţii părţilor.
La expirarea termenului stabilit de instanţă potrivit art.2415 C.proc.civ., avocaţii părţilor vor prezenta împreună instanţei dosarul alcătuit în condiţiile menţio-nate mai sus.
Primind dosarul, instanţa va fixa termenul de judecată, dat în cunoştinţă părţilor, care nu va putea fi mai lung de o lună de la data primirii dosarului. Dacă la administrarea probelor a participat şi reprezentantul Ministerului Public, acesta trebuie citat .
La termenul fixat, instanţa poate proceda la judecarea în fond a cauzei, acordând cuvântul părţilor, prin avocatul sau consilierul lor juridic, precum şi, dacă este cazul, procurorului, pentru a pune concluzii.
În situaţia în care instanţa consideră necesar, ea va dispune, la termenul de mai sus, prin încheiere motivată, să fie administrate nemijlocit în faţa sa toate sau numai unele dintre probele administrate de avocaţi. În acest scop, instanţa va stabili termene scurte, în continuare, date în cunoştinţă părţilor, pentru a nu se tergiversa soluţio-narea cauzei (art.24120 C.proc.civ.).
Cât priveşte aplicabilitatea procedurii administrării probelor de către avocaţi, în calea de atac a apelului, ne alăturăm opiniei potrivit căreia, procedura menţio-nată nu ar putea fi utilizată pentru administrarea probelor în apel. Din moment ce în apel s-a cerut refacerea sau completarea probelor administrate în prima instanţă, ori administrarea de probe noi, se presupune că părţile au fost nemulţumite de modul în care s-au administrat probele în primă instanţă, astfel că reluarea procedurii prevă-zute de art. 2411 - 24122 C.proc.civ. nu are sens.
Procedura administrării probelor de către avocaţi ar putea fi utilizată în rejudecarea cauzei de către instanţa de apel, potrivit art.297 alin.2 C.proc.civ., dacă cauza de nulitate a hotărârii nu priveşte tocmai modul cum s-a desfăşurat această procedură.
Cât priveşte calea de atac a recursului este posibilă aplicarea procedurii prevăzute de art. 2411 - 24122 C.proc.civ., în ipoteza casării, când pricina se rejudecă, dacă motivul de casare nu a privit aplicarea procedurii administrării probelor de către avocaţi.
avocatnet.ro explicăm legislația
nadia5 
ContSters119945 
allyssa