sairi a scris:
:D Fiind produse destinate consumului,in niciun caz.Se retine doar furt:D.Dar daca pe gaina din ciorba o cheama Maricica si era animalul meu de casa,as spune ca e infractiune de distrugere
Si regula asta unde o gasim? "daca sunt lucruri destinate consumului se pot distruge/, dar daca nu sunt destinate consumului, atunci retinem concurs"?Si ce inseamna "destinate consumului"?Consum in sensul de comestibil?Dar daca fur de exemplu o suma de bani si in loc sa ii cheltuiesc, ii distrug prin tocare/rupere mecanica (nu spun incendiere ca s-ar putea acredita art. 217 alin. 4), atunci raspunde faptuitorul pentru distrugere???Altfel spus, daca ii cheltuiesc, nu e distrugere, daca ii "toc" e concurs?Sau se fura o bijuterie (care nu are importanta culturala deosebita) si e topita ca sa fie disimulat aurul?Atunci e distrugere?In schimb daca as vinde bijuteria sau as ascunde-o pe vecie pe fundul unui lac, n-ar fi distrugere?Si daca bijuteria respectiva nu este recuperata niciodata, atunci exista o "prezumtie" ca a fost distrusa, sau ca n-a fost distrusa?Ne putem juca asa la infinit:)) Doctrina si practica majoritara acrediteaza ca atunci cand se realizeaza o infractiune de furt, prejudicierea patrimoniului deja se realizeaza in forma cea mai grava fata de pagubit, fiind indiferent daca acesta isi va mai recupera in natura sau nu vreodata bunul. Din acest motiv, se accepta ca hotul se poate comporta fata de bunul furat intocmai ca un "proprietar" (evident, e o comparatie, el nu devine proprietar) si va dispune de bun dupa bunul sau plac, fara a savarsi vreo alta infractiune (decat daca se incadreaza pe art. 217 alin. 4). Daca s-ar acredita ca distrugerea de catre hot a unui bun furat ar fi o infractiune de sine statatoare ar insemna ca acelasi patrimoniu ar fi prejudiciat de doua ori, si deci ca partea vatamata/parte civila si-ar putea recupera de doua ori aceeasi paguba.