Am eliminat diacriticele pentru nu avea probleme in postarea materialului
REVISTA CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII
revista@csm1909.ro
[ link extern ] /
STAREA ACTUALA SI PERSPECTIVELE INVATAMANTULUI JURIDIC ROMANESC
Interviu acordat de catre domnul conf. univ. dr. Flavius Baias, decanul Facultatii de Drept – Universitatea Bucuresti S-au dat ca exemple in sensul slabei pregatiri a titularilor acestor diplome rezultatele dezamagitoare obtinute la majoritatea concursurilor de admitere la Institutul National al Magistraturii sau a celor de admitere in magistratura „direct pe post”, dar si concursurile de accedere in alte profesii juridice.
Care credeti ca este in momentul de fata gradul de veridicitate al acestor afirmatii? Cum afecteaza o astfel de situatie prestigiul social al diferitelor profesii juridice sau modul de exercitare concreta a acestora si, in ultima instanta, chiar functionarea sistemului judiciar?
F.B.: Sunt mai multe intrebari intr-una singura si voi incerca sa le raspund pe rând. Situatia admiterii la I.N.M. este cel mai ilustrativ exemplu pentru calitatea procesului de invatamânt in numeroasele facultati de drept din tara, deoarece concursul de admitere organizat aici este de departe cel care impune cele mai inalte standarde si nu este denaturat de factori exteriori, cum ar fi legaturile personale intre candidati si judecatori ori procurori. Cunoasteti, desigur, statistica alcatuita de I.N.M. privind provenienta celor care au promovat examenul de admitere de-a lungul anilor si stiti ca peste
80 % din auditorii de justitie provin de la facultatile de drept de stat cu traditie (Bucuresti, Cluj, Iasi si Sibiu), la care se adauga alte doua facultati de drept de stat, si anume cele din Craiova si Timisoara. Altfel spus, restul de 42 de facultati de drept, fie ele de stat sau private, asigura doar 20 % din viitorii judecatori si procurori... Iar explicatia acestei realitati este simpla: primele patru facultati mentionate sunt depozitarele unei indelungate si valoroase traditii a invatamântului juridic românesc, ceea ce le impune un standard de exigenta si calitate de la care nu abdica, iar celelalte doua s-au raliat acestui standard, rezultatele lor fiind pe masura. Desigur ca multi absolventi isi gasesc locul in alte profesii juridice (avocat, notar, executor judecatoresc sau consilier juridic), dar situatia admiterii in magistratura este cea mai elocventa. In acelasi timp, daca s-ar face o evaluare a situatiei absolventilor de la marile societati de avocati, care domina piata acestei profesii, probabil ca s-ar constata ca si acestea isi recruteaza membrii, in cea mai mare parte, tot din rândul facultatilor mentionate mai sus. Cât priveste relatia dintre prestigiul social al profesiilor juridice si calitatea absolventilor facultatilor de drept, aceasta este determinata, in primul rând, de rigoarea selectiei: o admitere in profesie „relaxata”, eventual bazata pe relatiile personale dintre candidati si membrii profesiilor respective, va avea ca rezultat, mai devreme sau mai târziu, o prestatie profesionala necorespunzatoare, ceea ce – in mod evident – va afecta prestigiul profesiei respective. Dar, dupa cum spuneam, din fericire nu este cazul profesiilorde judecator si procuror. Din acest punct de vedere, exigenta admiterii in aceste profesii, fie prin „filiera” I.N.M., fie direct, trebuie pastrata cu orice pret.
Care considerati ca sunt avantajele, respectiv punctele slabe ale actualului sistem de recrutare a magistratilor si cum credeti ca ar putea fi incurajati cei mai valorosi absolventi ai facultatilor de drept sa opteze pentru o profesie de judecator sau procuror?
F.B.: Am spus deja mai inainte ca exigenta si corectitudinea examenelor de la I.N.M. reprezinta un punct câstigat, care trebuie mentinut. Poate structura acestor examene ar trebui revazuta: un unic examen tip grila nu este, din punctul meu de vedere, absolut relevant. El ofera garantia obiectivitatii, neindoielnic, dar nu trebuie sa fie unicul „instrument de masura”. De altfel, eu sunt un adversar al acestui tip de examen, care se poate dovedi util doar pentru admiterea la facultate; dupa absolvire, la admiterea in profesie, trebuie verificate si alte abilitati, nu doar cele necesare pentru rezolvarea unor intrebari al caror model clasic este examenul pentru obtinerea permisului de conducere auto. Trebuie testata capacitatea de a rezolva o speta, aptitudinea de a dezvolta un rationament juridic si de a-l imbraca in frumoasa haina a limbii române. Da, chiar asa, din punctul meu de vedere, de la siluirea limbii române si pâna la siluirea unei norme juridice e mai putin de un pas: ambele reflecta lipsa de respect fata de valori care ar trebui sa fie intangibile, mai ales pentru jurist si, cu atât mai mult, pentru un magistrat. Cât priveste incurajarea absolventilor de a se indrepta spre profesiile de judecator sau procuror, sigur ca situatia nu este simpla: de cele mai multe ori, cei mai valorosi dintre ei, cum spuneti Dumneavoastra, se indreapta spre marile societati de avocati din Bucuresti, din motive lesne de inteles. Cu toate acestea, pot sa va spun ca si in acest an cunosc câteva cazuri de absolventi ai facultatii noastre, realmente foarte buni, care vor sa dea admitere la I.N.M. In acelasi timp, trebuie sa recunoasteti ca, daca multi din fostii nostri studenti buni se indreapta spre avocatura, cei care promoveaza examenul de admitere la I.N.M. fac parte tot din „esalonul intâi”, pentru ca, altfel, nu ar reusi la un examen atât de dificil. Poate nu ar strica o mai eficienta prezentare in rândul studentilor a I.N.M.-ului si a avantajelor profesiei de judecator sau procuror (stabilitate, independenta profesionala, salarizare decenta si sigura etc.). In ce priveste facultatea noastra, asa cum deschide usile mfiteatrelor pentru societatile de avocati in „sezonul de recrutari”, este complet deschisa ideii de a sprijini eforturile de „marketing” profesional ale C.S.M. si ale I.N.M. in rândul studentilor nostri.
avocatnet.ro explicăm legislația
bdm_jus, utilizator
nela.strugariu