@Diana Persa
Apărarea pe care o faceţi profesiei (la care, în mod evident, ţineţi) este onorantă.
Problema discutată aici nu este neapărat una de conduită a celor care practică legal sau nu profesia de consilier juridic, ci de calitate a textului normativ invocat.
De la bun început, Legea 514/2003 creează confuzie. Mai întâi reglementează profesia de consilier juridic, al cărei conţinut este aproape identic cu cel al profesiei de avocat (dar cineva a găsit că e musai necesară o normă distinctă), apoi se străduieşte să o separe de profesia de avocat, pentru ca în final să se mulţumească să folosească norme de trimitere către Legea 51/1995 (ex. "definitivarea si celelalte conditii din perioada stagiului sunt cele prevazute in legea pentru exercitarea profesiei de avocat si statutul profesional al acesteia, care se aplica in mod corespunzator"). Nu mai discut aberaţiile pe care această lege le creează prin incompatibilităţile pe care le enumeră (ex.
incompatibilităţi: "c) orice alta profesie autorizata sau salarizata in tara sau in strainatate; d) functia si activitatea de administrator sau lichidator in cadrul procedurilor de reorganizare si lichidare judiciara; e) activitatea publicistica salarizata;" -
"compatibilităţi": "a) activitatea didactica universitara si de cercetare juridica, activitatea literara, culturala si publicistica
nesalarizata;"(?!)).
Mă întreb, aplicând "în mod corespunzător" prevederile Legii 51/1995, cum se desfăşoară mai exact stagiul, definitivarea etc.? Consilierii depun vreo cerere de admitere în barou? Evident că îmi veţi replica faptul că pentru consilierii juridici există deja un "barou" propriu, de care toată lumea ştie (exclusiv cel care scrie). E stabilit prin "statut". Ei bine, statutul probabil e redactat de jurişti care nu au citit cu atenţie
legea şi care, pentru că e la modă în alte profesii, au decis că simplul Congres Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România - un organism nereglementat de lege - poate acoperi carenţele legii prin acest statut.
În mod ironic, legea ţine să afirme expres principiul dreptului la asociere, care oricum e stipulat de Constituţie. Nicăieri nu se stabileşte, însă, un corp profesional unic la nivel naţional (după modelul barourilor). Acest viciu este "acoperit" prin statut. Or, statutul profesiei e stabilit doar de
o asociaţie profesională care, indiferent de denumirea aleasă,
nu este impusă de lege ca fiind unică şi exclusivă.
Statutul are o concepţie complet defectuoasă, fapt dovedit de contestarea în instanţă cu succes a prevederilor sale privitoare la societăţile profesionale de consultanţă juridică. Atât cât ştiu, deşi atacat, statutul păstrează prevederile referitoare la SRL cu cod CAEN 7411.
Dincolo de asta, însăşi concepţia care a stat la baza acestei legi este fundamental greşită. În opinia mea, sunt două explicaţii pentru lacunele vădite de tehnică legislativă: incompetenţa grosolană a autorilor sau intenţia nefastă de creare a unei caste după şablonul celei a avocaţilor. Cele două nu trebuie să se excludă reciproc.
ªi acum vorbind de "practică": cunosc persoane angajate pe postul de consilier juridic care, deşi înscrise în tabloul consilierilor juridici ca suspendate, continuă să îşi exercite profesia, inclusiv compărând în faţa unor instanţe de nivel incompatibil cu starea de stagiar.
Sunt perfect de acord cu această atitudine pe care nu o consider o fraudă a legii, ci o speculare legitimă a multelor "imperfecţiuni" ale acesteia. Aş putea-o privi şi ca pe o formă de nesupunere civică faţă de un sistem care pe zi ce trece ne agasează cu tendinţele sale de lăbărţare birocratică şi de suprareglementare, sacrificând
fondul, utilitatea, pentru
formă.
P.S.: susţin opinia exprimată aici:
[ link extern ]