Limitare exercitare autoritate parinteasca

@mirebire

Copilul nu are niciun sentiment fata de cel care se vrea tata in acte, ci fata de cel care il creste zilnic si il tine in brate cand plange si care sta si in cap ca sa-l faca fericit. Care i-a facut prima poza si care i-a cumparat prima bicicleta. Asta inseamna sa fie cineva tata, nu unul cu o hotarare judecatoreasca in dinti. Eu am avut cel mai bun tata din lume si nu a fost tatal meu biologic.

@Martonze

Cu scuzele de rigoare mie nu mi se pare o idee buna acel tip de custodie. Copilul nu stie unde e "acasa". Nu are aceleasi reguli si acelasi program, iar la un moment dat asta se va simti. Copilul meu cand se sperie noaptea ma striga. Oricine s-ar duce la el, nu se linisteste decat cu mine.

@PAS

Daca s-ar bucura copiii de prezenta parintilor, ar fi totul foarte frumos, numai ca la noi situatia nu este deloc asa. La noi tatii care si-au amintit ca au copii nu fac altceva decat sa sicaneze mamele si sa se razbune ca au reusit fara ei si ca au o viata fericita alaturi de copil. Din pacate cei care au inteles corect Noul Cod sunt extrem de putini. Eu inca mai sper ca se va gasi o modalitate de triere intre adevartii tati pe care eu ii respect si cei care sunt lipsiti de creier si sentimente umane.

Si v-ati gandit care sunt repercursiunile pe mai tarziu daca copilul nu stie ca este iubit in egala masura si de mama, si de tata? eu nu zic ca este usor ca in mod evident nu este nici pentru copil, nici pentru parinti, dar din ce imi descrieti tatal acela facem slalom cu motocicleta in Paris sa-si ia copilul la el acasa, si dupa parerea mea este mult mai bine decat sa vina cu executor si cu politie la usa mamei, mai ganditi-va rog. Situatia parintilor divortati nu este evident aceeiasi cu parintii care locuiesc impreuna cu copiii, dar nu cred sincer ca acel copil nu primeste o educatie potrivita doar pentru ca parintii au costodie fizica comuna.

Traiti o situatie similara? Aveti copii pusi in asemenea situatie?

25Maria23 a scris:

@mirebire

Copilul nu are niciun sentiment fata de cel care se vrea tata in acte, ci fata de cel care il creste zilnic si il tine in brate cand plange si care sta si in cap ca sa-l faca fericit. Care i-a facut prima poza si care i-a cumparat prima bicicleta. Asta inseamna sa fie cineva tata, nu unul cu o hotarare judecatoreasca in dinti. Eu am avut cel mai bun tata din lume si nu a fost tatal meu biologic.

Nici n-ati putea fi mai departe de adevar.
Dvs vorbiti din punctul dvs de vedere, copilul dvs este mic si, probabil, n-are nici un fel de sentimente fata de cel ce se vrea tata in acte.
Nenorocirea este ca acesti copii au prostul obicei de a creste si a avea sentimente si ganduri proprii si care nu respecta nici o logica si nici macar nu respecta instinctele de autoconservare.
Si aici va spun din perspectiva copilului care a crescut fara tata, care si-a dorit foarte mult ca tatal sa dispara din viata lui pentru ca era violent si alcoolic. Si cu toate astea, n-a existat nici o persoana a carei atentie sa conteze mai mult, sau a carei lipsa de atentie sa conteze mai mult.
Pentru copil conteaza si are sentimente. Si de cele mai multe ori este determinat de sentimentele respective in aproape tot ce face mai tarziu in viata. Chiar mai mult decat e determinat de sentimentele fata de parintele care i-a fost alaturi la fiecare pas.

Ganditi-va, sincer, cat de mult v-a afectat viata de adult lipsa parintelui biologic. Incerati sa treceti peste primul impuls de a spune ca "deloc, nici nu ma intereseaza". Ganditi-va cat din situatia dvs prezenta este datorat acelei lipse.

Domnule PAs, tatăl despre care am vorbit a fost părăsit de soţie şi fetiţa abandonată la el, mama a plecat cu altul, dar asta n-are importanţă. El şi-ar fi dorit ca fetiţa să rămână la el, dar fosta soţie a insistat la această formă, absolut aberantă. Dacă domnul este foarte ocupat, atât el, cât şi noua soţie, ambii fiind ingineri constructori cu serviciu zi-lumină în perioadele apte pentru construcţii, mama fetiţei nu acceptă schimbarea programului, el trebuie obligatoriu să ia fetiţa. Acum, de exemplu, nu au de lucru, sunt în concediu forţat, dar fetiţa e la mama, e rândul ei.
Fetiţa e derutată, introvertită,nu e fericită. La mama, are tată vitreg, la tata, are mamă vitregă...
În plus, nu-i totuna să mergi cu motocicleta o oră zilnic în gazul eşapamentelor la şcoală, în loc să te plimbi 5 minute la aer curat în drum spre şcoală; fiindcă nu poţi schimba şcoala de la o lună la alta, ca hainele.


Apropo, de ce trebuie să traumatizăm acum copilul pentru posibile/probabile efecte viitoare?