Se ia sau nu în considerare într-un proces civil o expertiză psihiatrică a minorului?

Am citit si m-a uimit dubla masura, sau mai corect spus, persepectiva doar din rolul unuia. Ati afirmat, redau din memorie, "nu e necesar sa-i spui copilului ca nu-i mai iei jucarii daca se duce la ta-su, e suficient un ton, o privire etc".
Oare invers at fi valabile aceleasi lucruri? Adica daca tatal jigneste copilul, foloseste in prezenta lui un ton agresiv fata de mama, se uita urat la ea, o chiar imbranceste, in fine, varii exemple, comportamentul de respingere fata de tata al acelui copil, nu o fi determinat chiar de parinte?
Ati mai afirmat, si nu o data, ca aceasta alienare presupune pre-existenta unei relatii normale tata-copil. Logic, caci a aliena inseamna a indeparta, a instraina. Daca vorbim insa de un tata care s-a despartit de mama cand aceasta era gravida sau cand copilul avea sub 1 an, mai sustineti tot teza alienarii?
Oricum ar fi, oare n-ar fi mai precaut, mai protector fata de acel copil, sa incepi cu expertizarea parintilor, nu a copilului?
Am auzit si eu despre acel domn din Prahova. A reusit sa ia copilul, dupa cum spuneti, mama va ajunge la puscarie etc. Oare ce o fi in sufletul acelui copil? Stiu ca acum acelui tata nu-I pasa si crede ca copilul lui va fi pe viata doar in copil, dar va veni si ziua in care va trebui sa-i explice cum a bagat-o pe ma-sa in puscarie. Da, stiu argumentele: nu el a bagat-o ci faptele ei. Dar stiti, asa cum fiecare dintre noi spune "trebuie sa va intelegeti ca parinti" si acel copil va spune "si chiar nu va puteati intelege? chiar nu exista alta cale decat sa intre mama la puscarie?". Toti suntem tentati sa credem ca acolo unde altii n-au gasit solutii, noi am fi gasit. La fel va gandi si actualul copil.,viitorul adolescent si adult. Nu cred sa fie usor sa-i explici cuiva ca ai baga mama la puscarie a fost un demers perfect legitim si unica obtiune! Asa ca dulcea victorie a prahoveanului nostru s-ar putea sa devina un cosmar pe restul vietii.

Eu nu pricep nimic din ce se susţine aici. Prima dată, eu a trebuit să duc copilul la evaluare şi consiliere la DGASPC. A doua şi a treia oară, la experţi psihologi judiciari.Acum mă trimite la Medicina legală. Unde va trebui să duc copilul la următoarea consiliere? Medicina legală face şi consilieri? Eu ştiam că serviciul acela se ocupă de morţi, de disecţia lor să vadă cauza morţii, acum sunt în ceaţă. La Medicina legală nu se plăteşte expertiza?

nu cum se fac rapoartele psihologice cu 8 sedinte cu cate 1.5 mil lei vechi de catre un parinte... Vb de 6-8 oameni doctori nu psihologi pe 20 mil pe an la distanta la facultati private cu diplome pe genunchi...

Scrieţi despre o femeie din Prahova care va intra în puşcărie, acolo cine a stabilit că mama a îmbolnăvit copilul? Tot INML sau psihologii aceia cu diplomele făcute pe genunchi? Dacă este aşa cum spuneţi, atunci în cazul ăsta este o mare problemă! Expertele mele erau mai mature, aveau ambele peste 50 de ani.
Nu sunt de acord că refuzul unui copil se datorează doar mediului familial în care trăieşte. Am citit mult despre alienarea parentală, am mai spus asta, am mers şi la medic de psihiatrie infantilă, să mă lămuresc. Am citit că o formă de alienare este dacă îi spui copilului că jucăria preferată e urâtă sau dacă i-o arunci; sau dacă îl spionezi prin copil pe celălalt părinte despre timpul petrecut împreună. Dar dacă îi spui că mama e rea şi o loveşti, nu e alienare? La fel, când vii cu Poliţia să iei copilul şi copilul se sperie de desfăşurarea de forţe?
Revin cu o întrebare pentru doamna Şobolan de tomberoane: Când aţi conceput copilul cu partenerul dvs., v-aţi iubit, cu siguranţă. Cine v-a alienat pe dvs. de partener, astfel încât să vă urâţi? părinţii dvs.? vecinii? colegii de serviciu? Ori s-a întâmplat ceva între dvs. de s-a rupt vraja? Ce oare? Dacă aţi fi expertizaţi de comisia de medicină legală, pe cine ar găsi vinovată comisia de sentimentele schimbate dintre dvs.?
După despărţire, fiecare îşi organizează propria viaţă după cum doreşte: începe un nou parteneriat sau preferă o pauză; se dedică noii familii sau se orientează spre activităţi culturale, sportive, de societate, activităţi de care a fost privat în parteneriatul anterior. Nu văd un titlu de glorie că unul s-au altul şi-a legalizat parteneriatul la Starea Civilă şi nici nu este motiv de "răzbunare" pentru cel rămas cu copiii. În ceea ce mă priveşte, eu îi doresc toată fericirea din lume tatălui copilului meu şi cât mai mulţi copii - dacă el e fericit, atunci şi noi suntem.

Un copil care o perioada nu si-a respins un parinte, dar dupa despartirea acestora o face, este ori alienat de parintele cu care a ramas ori se simte vinovat de despartirea parintilor.

Ceeace spuneti dvs.,domnule sobolan de tomberoane, este o MARE ABERATIE.
Daca in decursul acelor vizite la care copilul a fost sistematic la tata acasa s-au intamplat anumite evenimente care l-au traumatizat, si copilul nu a avut curaj o anumita perioada sa se revolte si sa spuna "'nu mai vreau sa vin la tine, tata[!"', cand atinge un moment de suprasaturare sau pur si simplu cand trauma este enorma, va rabufni si va refuza sa mearga la tata, NU PENTRU CA ESTE ALIENAT, CI CA URMARE A ABUZULUI TATALUI.

Este cazul copilului meu, A existat ordin de interdictie instituit tatalui, copilul a fost consiliat psihologic.
Intr-0 faza ulterioara, in proces de stabilire a unui nou program de vizitare, in care ceream amanarea vizitelor in regim ""program prelungit"" ci doar vizite de reimpacare , cu suport psihologic, tatal m-a acuzat de alienare parentala. Au fost trimisi la DGASPC , copilul si tatal, pentru consiliere pentru reintemeierea relatiei tata-fiu. Din pacate, a fost nevoie de PATRU psihologi, timp de DOI ANI , care sa spuna acelasi lucru -copilul refuza ca urmare a abuzurilor, nu a a alienarii parentale. De ce ? Pentru ca in instante ajungeau acuzele tatalui, facute juridic, artistic, cu talent juridico-paranoic, acuze care le faceau pe aceste instante sa mai amane , sa mai tergiverseze cazul, sa-l mai trimita prin alta parte.Pentru ca tatal ba acuza psihologul ca facuse raport in care nu avea voie sa se pronunte, ba considera raportul nedeontologic, ba recuza psihologul dupa 3 sedinte, pe ultima doamna psiholog a recuzat-o dupa 19 sedinte. Da, dupa 19 sedinte. Din pacate pentru dansul , atatea sedinte sunt arhisuficiente pentru a fi valabil raportul. Si acest raport spunea ca da, copilul a fost abuzat, ca mama nu are nici o treaba cu alienarea, ca problemele sunt la tata, ca nu este de bun augur pentru copil sa se insiste cu presiunile legale, caci starea de presiune asupra sa poate determina caderea in patologie, ca ar fi de folos sa se retraga orice presiune asupra copilului, inclusiv cea a consilierilor psihologice facute cu scopul de a fi convinsa sa mearga la tata, caci si acestea pot fi considerate presiuni de catre un psihic fragil, si ca exista riscul aparitiei PATOLOGIEI.
Stimati tatici care defilati cu legea in mana si o fluturati triumfator , ganditi-va la copiii vostri care din prea multa consilere, expertiza sau control psihologic sau psihiatric pot cadea in grave probleme. PATOLOGICE . Pe care nu le au. Pe care le capata ca urmare a presiunilor unora sau altora. Pentru ca voi ati gasit o lacuna in lege care spune ca acel copil care nu merge la tata, dar pentru care s-a pronuntat o sentinta, trebuie spalat pe creier ca trebuie sa vrea si mama sa plateasca.
Situatiile sunt diferite de la caz la caz. ALIENAREA PARENTALA nu este singura raspunzatoare pentru refuzurile copiilor,
Tati inversunati, cautati-va bine propriile responsabilitati.....Asumati-va greselile, .....Cereti copiilor vostri iertare pentru acuzele nefondate aduse lor si mamelor lor pe nedrept acuzate....
Altfel ,veti castiga procese si va veti pierde copiii !!!
Nu spun ca nu exista alienarea parintelui rezident. Dar sunt situatii exceptionale si legea nu este intocmita suficient de bine pentru a le trata ca atare. De aceea exista atatea amanari in a da sentinte ca cea din Prahova.

Stimata Martonze,
Am cerut expertizarea psihiatrica a tatalui , dupa acele nenumarate recuzari ale psihologilor si dupa ce in raportul ultimului specialist psiholog se regaseau ,cu referire la adresa tatalui, enumerate, toate simptomele de paranoia. Instanta mi-a admis cererea. Acestea se intamplau intr-o sedinta la care tatal nu era prezent. Sedinta pe care a contestat-o ulterior, invocand procedura gresita. (o intreaga discutie juridica, cu acuze la adresa instantei, dupa parerea mea nefondate, dar care s-a terminat in favoarea tatalui -o fi fost ok juridic, nu stiu, termenii ma depaseau ). Instanta a retras tot probatoriul admis in sedinta anterioara, A ramas in picioare doar audierea minorului care deja avusese loc. Adresa cererii de expertizare insa plecase spre INML. Raspunsul acestora a venit la sedinta urmatoare- este nevoie de prezenta celui supus expertizei dar si a celor in raport de care se cere expertiza -in cazul nostru , a copilului. Plata se face integral de catre cel ce solicita expertiza.Multe milioane. Ca este o comisie mare care trebuie platita. Avand acel raport al psihologului care spunea sa nu se mai faca presiuni asupra copilului, am fost legati de maini si de picioare, si eu si Instanta in a insista a face expertiza tatalui. Cam asta stiu.
Cred ca in cazul dvs, expertizarea copilului ar presupune si expertizarea tatalui.
Pe de alta parte, in procesul Ordinului de interdictie, unul din paragrafele Deciziei era -""tatal trebuie sa urmeze consiliere psihologica pentru a constientiza ca .. etc...etc... ""'.
Celalalt paragraf- "'se interzice tatalui apropierea de minor timp de ........""
Tatal a facut apel la aceasta sentinta si in procesul care a urmat in Tribunal s-a facut vorbire despre aceasta obligativitate care nu poate fi adusa la indeplinire din lipsa de legislatie.
Nici macar un puscarias nu poate fi obligat la consiliere daca nu accepta el insusi, este un act care nu poate fi realizat decat prin asumare, si daca aceasta nu exista ......???
Singura modalitate prin care tatal copilului meu putea fi dus la psiholog sa i se explice ca el este de reparat era varianta DGASPC_ prin fiu, ""pentru refacerea relatiei tata-fiu. ""
Apelul l-a pierdut, oricum ramasese fara obiect, lunile de ""distanta "" trecusera,
A doua zi dupa expirarea termenului a intrat in cutia postala adresa de la executorul judecatoresc trimis de tata, pentru executarea programului de vizitare de dinainte, in situatia in care eu nu puteam sa-l execut pe tata pentru neefectuarea consilierii psihologice. Nici macar nu intrebase la telefon daca doreste copilul sa-l vada. Daca baietelul il iertase intre timp? nu avusese aceasta curiozitate, executarea era mai la indemana......
In privinta expertizei psihiatrice de ce n-ar fi valabila aceeasi lege, sa puteti refuza ?
Mai ales ca aveti atatea rapoarte psihologice (neplatite de dvs., ci solicitate de instante )

Apropo, dupa atatea consilieri, cum se simte copilul dvs.?nu vi s-a spus si dvs, ,ca un copil se reface prin joaca, lipsa presiunii si o atmosfera calda,linistita, fara executari silite ?Ca nici atata consiliere nu face bine, ci poate deregla mai rau copilul?!

Domnilor avocati , legea ce spune despre expertize si consilieri psihologice si psihiatrice ? Caci ce mai conteaza ce spun psihologii sau medicii ca s-ar putea intampla copiilor , sau de-a dreptul ce mai conteaza ce s-ar putea intampla copiilor nostri ? macar sa stim ce spune legea !!