Se ia sau nu în considerare într-un proces civil o expertiză psihiatrică a minorului?

Răspuns: Dacă copilul meu s-ar comporta aşa cum aţi descris mai sus, l-aş lăsa definitiv la taică-său şi nici nu m-ar mai interesa de el, i-aş plăti pensia alimentară domnului şi l-aş lăsa să se descurce cu 3-4 copii şi câţi o mai face. Sincer.
Eu nu l-am învăţat pe copil să înjure, îl învăţ să respecte pe toţi cei din jur şi nu-i permit să vorbească urât cu nimeni. Tata e tata, chiar dacă nu-i convine de el; nu vreau să mă urască pe mine cândva pentru refuzul lui de acum de a se vedea cu el. Fiindcă am experienţa tatălui băiatului, crescut de o mamă singură, neglijat de tată de mic, biata femeie l-a crescut cum a putut, fără ajutor, ca acum, la maturitate, el să-şi urască mama că nu l-a lăsat la tata - absurdul situaţiei este că el a crescut cu cheia în gât, tatăl locuia la 2 străzi distanţă, mama lucra la ore suplimentare, deci nimeni nu l-a împiedicat să relaţioneze cu tatăl său; dar să admitem că mama "nu l-a lăsat", de la 18 ani până la 32 de ani cine l-a împiedicat? Vedeţi dvs. cum zboară acuze nejustificate?
În cazul descris în al doilea paragraf, copilul acela este retardat.Copilului meu nu pot să-i interzic să se joace cu copilul pe care eu nu-l agreez, nici nu ascultă de mine când îi spun să nu se joace cu câinele sau cu capra vecinului, fiindcă este un copil care judecă, are simţuri şi voinţă, nu este roboţel.
Nu trebuie ca un copil să fie expertizat de o comisie a la ccr ca să-şi dea seama instanţa de adevăr, un judecător experimentat depistează influenţarea copilului prin câteva întrebări încrucişate, copiii nu sunt perverşi şi răspund spontan. La ce foloseşte expertiza la Medicina Legală? De ce în urmă cu 2 ani au fost condamnate mame în baza raportului "experţilor psihologi" care azi se dovedesc fals specialişti, ca în cazul din Prahova? Dacă se scot din cauză probele "experţilor judiciari" din cazul Prahova, oare nu s-ar dărâma toată construcţia ?

Nu trebuie ca un copil să fie expertizat de o comisie a la ccr ca să-şi dea seama instanţa de adevăr, un judecător experimentat depistează influenţarea copilului prin câteva întrebări încrucişate, copiii nu sunt perverşi şi răspund spontan.

Aici va dau dreptate insa.....un judecator experimentat?
In ordonanta pe care a facut-o prietenul meu in care cerea suplinire acord pentru tratament copil, judecatoarea a audiat minorul si l-a intrebat ce relatie are cu tatal si daca crede ca e cazul sa aiba tratament. si pentru ca minorul ( cu acte ca are usor retard, aici ati ghicit perfect si tatal munceste sa il recupereze) a spus ca tatal il pune sa scrie si sa citeasca, judecatoarea s-a luat de acesta. Ca e cam mare, ca de ce pune copilul sa scrie , ca nu i s-a parut ca ar avea ceva copilul. Si a respins o ordonanta in care tatal a venit cu dosare medicale si cu medic ca martor iar mama cu degetul undeva.
Si va intreb eu, ce sens avea sa intrebi un copil daca are nevoie de tratament? Cand considera un copil ca are nevoie de asa ceva?
Dat fiind faptul ca subiectul ordonantei era tratamentul medical, de ce a pus accent doar pe relatia copilului cu tatal?
Cam cata experienta credeti ca are acel judecator care a procedat asa? Credeti ca e singurul?
In plus, mai este ceva, e nevoie de timp pe care la o audiere nu il ai. Nu ai cum sa stai una-doua ore cu un copil. Si de multe ori e nevoie de asa ceva.
Judecatorul nu este psiholog, nu are toate parghiile pentru a intelege exact boala unui copil, starea in care se afla sau anumite situatii. Din acest motiv e nevoie de expertiza. Pentru ca intre ce ti se pare tie si realitate, uneori sunt distante mari.

De ce în urmă cu 2 ani au fost condamnate mame în baza raportului "experţilor psihologi" care azi se dovedesc fals specialişti, ca în cazul din Prahova? Dacă se scot din cauză probele "experţilor judiciari" din cazul Prahova, oare nu s-ar dărâma toată construcţia ?

Nu am idee despre subiect si nu va pot raspunde. E posibil sa fie dupa cum sustineti.

Insa ce va pot mentiona este ca mama din cazul descris de dumneavoastra, in care nu a fost acceptata expertiza, a fost trimisa in urma cu ceva timp la consiliere cu copila. Avocata doamnei a incercat sa mituiasca psiholoaga si a fost sa zic desconspirata cand aceasta a informat instanta. Evident ca mama nu a dus copilul nici macar o sedinta la psiholoaga respectiva.
Ce parere aveti de acest fapt?
Este mita ceva ce sustineti?
De ce credeti ca mama a incercat sa mituiasca inca dinainte de prima sedinta? Nu cumva pentru ca stie fara dubiu ca isi abuzeaza copilul?
Este un comportament pe care il aprobati?

Copilului meu nu pot să-i interzic să se joace cu copilul pe care eu nu-l agreez, nici nu ascultă de mine când îi spun să nu se joace cu câinele sau cu capra vecinului, fiindcă este un copil care judecă, are simţuri şi voinţă, nu este roboţel.

Depinde cum ii spuneti sa nu se joace cu cainele. Daca veniti acasa si incepeti sa tipati ca v-a atacat cainile, si ii repetati asta in fiecare zi, daca ii ziceti ca va va gasi moarta daca se va juca cu cainele, daca dupa ce se joaca cu animalul nu ii mai adresati nici un cuvant.....atunci, in aceste situatii si un copil perfect functional va prinde teama si va garantez ca in cateva saptamani nu se va mai juca cu acel caine.
Asta face un alienator.
Dumneavoastra va vedeti actiunile intr-un fel insa nu toti parintii sau toti oamenii gandesc si fac ca dumneavoastra.
ESantajul emotional apare si e traumatizant la orice varsta. Sunt adulti care lasa acasa copil si sotie si fug la mama care a sunat plangand ca moare de inima ca nu a mai trecut pe la ea, ca nu mai poate respira....etc. e un mod de viata pentru unele persoane. nu e functional, nu e sanatos insa se aplica.

When, dvs. aveţi dubii privind profesionalismul judecătorului, nici măcar nu vă combat. La fel putem avea dubii asupra profesionalismului "psihologilor cu diploma obţinut[ pe genunchi" şi, ca să nu facem discriminări, a psihiatrilor de la INML, nu de altceva, dar ştim şi nivelul învăţământului din ultimii 27 de ani, şi cunoaştem şi metodele prin care se angajează la stat. Medicii cât de cât pricepuţi pleacă din ţară, nu se limitează la un salariu modic ca la INML.
Ce expertizează Medicina legală la un copil de 5-10 ani? Copilul acela ştie să spună de ce-i este frică de medic? sau de câine sau de zgomote? Oare de ce nu vrea să plece cu un străin?
Referitor la avocata care a vrut să mituiască, dacă e adevărat sau nu, n-ai de unde ştii. Fiecare poate acuza pe cineva, până la urmă, orice acuzaţie trebuie probată. Şi tatăl copilului meu m-a acuzat că am mituit procurorii, judecătorii, psihologii, s-a exprimat pe paginile asociaţiei.La fel, a scris că plăteşte pensie alimentară o sumă pe care nu a plătit-o niciodată. De ce să cred că acea psiholoagă are dreptate şi că nu a acuzat ca să se apere de ceva?!
Fostul meu m-a invitat la consiliere/mediere sâmbătă la ora 11, că a vorbit el deja cu un mediator.Nu m-am dus.De ce? Fiindcă el l-a găsit, el a vorbit cu acesta, el şi-a prezentat adevărul lui. Sunt de acord cu orice, dacă stabilim împreună, mergem împreună, pentru imparţialitate, nu să meargă el şi când ajung acolo, psihologul să aibă o părere formată deja despre mine, din vorbele lui.
Din ce-mi spuneţi dvs., rezultă că tatăl din Prahova a alienat copilul în timp record, fiindcă , deşi copilul a avut un ataşament deosebit faţă de mama, a reuşit să nu mai vrea a vorbi cu mama în câteva zile, deci este campion la alienare, fiindcă psihologii vorbesc de 2 luni.

Ce expertizează Medicina legală la un copil de 5-10 ani? Copilul acela ştie să spună de ce-i este frică de medic? sau de câine sau de zgomote? Oare de ce nu vrea să plece cu un străin?

Martonze, sunteti psiholog? Daca nu sunteti atunci nu puteti pricepe. E nevoie de o expertiza pentru a vedea daca copilul a fost abuzat emotional sau nu. Mie frica de expertiza nu imi spune decat ca parintele avizat se simte cu musca pe caciula.
Nu vorbim aici de un psiholog nepriceput sau de un judecator nepriceput, vorbim de o intreaga comisie.

Referitor la avocata care a vrut să mituiască, dacă e adevărat sau nu, n-ai de unde ştii. Fiecare poate acuza pe cineva, până la urmă, orice acuzaţie trebuie probată. Şi tatăl copilului meu m-a acuzat că am mituit procurorii, judecătorii, psihologii, s-a exprimat pe paginile asociaţiei.La fel, a scris că plăteşte pensie alimentară o sumă pe care nu a plătit-o niciodată. De ce să cred că acea psiholoagă are dreptate şi că nu a acuzat ca să se apere de ceva?!

Sunt scuze rasuflate ce prezentati dumneavoasra mai sus.
In primul rand mama a refuzat sa se prezinte cu minora la psiholoaga desemnata de instanta dupa ce avocata ei a incercat sa o mituiasca. In al doilea rand, pe telefonul psiholoagei s-a vazut clar apel de la numarul de telefon al avocatei ( e trecut pe toate site-urile). De ce sa fi sunat avocata unei parti psihologul desemnat de instanta? De ce dupa ce a refuzat mita si mama a refuzat sa se mai prezinte cu copilul acolo? Tatal are filmulete, inregistrari, pentru absolut oricine le vede e clara teapa mamei si adevarata intentie a acesteia. Nu mai e nici un mister ca isi abuzeaza copilul. Sunt oameni care alieneaza fara sa isi dea seama insa ea stie clar ce face.

Fostul meu m-a invitat la consiliere/mediere sâmbătă la ora 11, că a vorbit el deja cu un mediator.Nu m-am dus.De ce? Fiindcă el l-a găsit, el a vorbit cu acesta, el şi-a prezentat adevărul lui. Sunt de acord cu orice, dacă stabilim împreună, mergem împreună, pentru imparţialitate, nu să meargă el şi când ajung acolo, psihologul să aibă o părere formată deja despre mine, din vorbele lui.

Nu asa ar trebui sa fie procedura cu mediatorul.
El ar trebui sa-si prezinte povestea si apoi sa va cheme si sa discute separat cu dumneavoastra si abia apoi sa va puna impreuna. Asa face un mediator profesionist.

Din ce-mi spuneţi dvs., rezultă că tatăl din Prahova a alienat copilul în timp record, fiindcă , deşi copilul a avut un ataşament deosebit faţă de mama, a reuşit să nu mai vrea a vorbi cu mama în câteva zile, deci este campion la alienare, fiindcă psihologii vorbesc de 2 luni.

Repet asa cum v-am spus in celalalt post, nu stiu de cazul copilului din Prahova. Nu ma pot pronunta si nu pot emite nici o opinie.

Vad insa ca va cautati scuze sa nu duceti copilul la expertiza.
Serios, chiar asa pare.
Nu veniti cu nici o solutie, doar puneti bete in roata fostului.
La mediere nu ca el a fost primul, la expertiza nu pentru ca stiti sigur ca cei din comisie nu sunt profesionisti.
Cum propuneti atunci dumneavoastra sa rezolvati problema apropierii tatalui de copil?
Si nu, nu aveti voie sa veniti cu solutii gen tatal ar trebui sa faca si sa dreaga. Ce ar trebui sa faceti pe felia dumneavoastra ca cei doi sa aiba o relatie armonioasa?
Pentru ca daca nu puteti veni cu nimic, va sfatuiesc sa nu va mai opuneti la tot ce intreprinde celalalt si apoi sa povestiti mirata ca nu va lasa in pace.
Mi se pare sau asa se vede de la mine cum ca invocand diverse motive va pozitionati diametral opus fata de orice dorinta a fostului partener.

Doamna draga nu trebuie sa va gasiti "scuze" pentru a nu duce copilul la expertiza, asa cum nimeni nu trebuie sa-si "dovedeasca nevinovatia". Lucrurile stau exact invers: cel care acuza trebuie sa dovedeasca temeinicia acuzatiilor aduse. Punct si de la capat. Dvs, nu aveti nicio obligatie sa colaborati intru acuzarea dvs, din acest motiv leguitorul recunoaste dreptul la tacere. Prin urmare, e obligatia celui care acuza sa dovedeasca: necesitatea expertizei medico legale, cadrul legal pentru efectuarea acesteia cat si faptul ca "alienarea parentala" ar fi un diagnostic medical, ceea ce in mod evident nu e! Restul sunt povesti si blaturi in afara legii. Iar dovada blatului si a lipsei de professionalism este data in principal de disponibilitatea unor doctori de a-si pune parafa de medic pe ceva ce nu reprezinta un diagnostic medical (consultati ultimele editii DSM in acest sens. Fie ca ne place, fie ca nu, ce nu e trecut in DSM nu exista.De altfel, asa zisa alienare NU e recunoscuta de nicio tara europeana, dar probabil INML Romania e mult peste nivelul medicinii germane, franceze, britanice etc)