Se ia sau nu în considerare într-un proces civil o expertiză psihiatrică a minorului?

Al doilea: Un copil are nevoie de 2 părinţi, pentru dezvoltarea echilibrată. Acum, mama aceea, care aşa nenorocită cum e, l-a crescut timp de 8 ani, nu are drept de relaţii - interesant, ACUM acest copil nu mai are nevoie de 2 părinţi? A, îmi veţi spune că are, pe soţia tatălui, dar aceea nu e mama lui, aşa cum noul partener al mamei nu e tatăl lui, fiindcă de aceea se dă program, că tatăl vitreg nu e model patern, ci numai cel biologic, nu-i aşa?

Asa este, un copil are nevoie de doi parinti insa cand unul dintre ei, mama sau tata este dezaxat la cap si il abuzeaza, nu mai are ce sa caute langa copil decat maxim cu supraveghere.
Iar aici nu ma refer ca e vorba de mama sau tata, rezident sau nerezident.

Mai mult de atat nu cunosc cazul despre care se discuta deci nu imi pot forma o parere.
Mai sesizez insa o diferenta Martonze intre povestea dumneavoastra si cea de mai sus. Fostul partener al dumneavoastra s-a mutat din tara, venea o singura data pe an maxim sa isi vada copilul. Inteleg ca domnul din poveste venea mereu. In acele conditii se poate vorbi de alienare.
Noi avem o doamna cu care fiul meu sta cand e bolnav. Se intampla sa nu o vada sa-i sa-i vorbeasca la telefon cu lunile insa daca trebuie sa plece cu ea atunci o face fara probleme. De ce?
De ce un copil ar refuza sa plece cu tatal lui pe care il vede la doua saptamani?

doamna Elinadeea, imi pare nespus de ce vi se intampla insa nu inseamna ca daca la dumneavoastra nu e vorba de alienare asa este peste tot. Dumnezeu nu a facut lumea folosindu-va pe dumneavoastra sursa de inspiratie. Copii sunt diferiti, situatiile sunt diferite.

Vorbind acum de cazul minorului speriat de acel Mos de la televizor. Pai mama, daca copilul nu prezinta vanatai nu va pati nimic. Si stiti de ce? Din cauza prietenelor dumneavoastra care cu spaga si mita au convins un judecator ca expertiza psihologica in cazul minorilor nu este legala. Asta pentru ca mama din discutie avea nenumarate rapoarte in care se scria clar ca isi abuzeaza copilul. Si sa nu sariti in sus cand auzit de spaga pentru ca un psiholog a si reclamat-o pe ea si avocata ei la tribunal ca ii ofera bani si pun presiune pe ea ca sa faca un raport in favoarea doamnei.
Deci copilul acela speriat din filmulet va fi in continuare speriat si abuzat in alt mod desigur doar din cauza unor persoane care vor sa treaca abuzul psihologic al copiilor sub pres.
Ce suflet sa ai sa faci atata rau...... nu imi pot imagina. Insa asta este realitatea facuta si mentinuta de cei care sustin ca alienarea nu exista, abuzul psihic nu exista.

Stimate When, d-ta ai şi nu ai dreptate.
Vorbim de abuzul psihologic, care există, indubitabil, nu numai asupra copiilor, ci şi asupra tuturor oamenilor. Suntem bombardaţi zilnic cu ştiri apocaliptice, suntem instigaţi uniii împotriva altora prin massmedia, etc. Abuz psihologic asupra copilului este şi dacă îi spui că nu-i cumperi pe Thomas dacă nu mănâncă spanacul..
Purtătorii de arme cu permis sunt verificaţi psihologic periodic? Sunt! Şi totuşi, nu auzim toată ziua că unul sau altul s-a împuşcat cu arma din dotare? Nu sunt eliberaţi din penitenciare criminali, violatori, care au aviz psihologic dat de experţi judiciari că sunt apţi pentru revenire în societate? Şi ce fac a doua zi? Ceea ce ştiu mai bine.
Eu am fost acuzată că alienez copilul, în 20 de dosare. Copilul a fost acuzat de Sindromul Stockholm şi la un moment dat, domnul făcea vorbire de Sindromul Munchaussen, fiindcă, după executarea silită, peste 2 zile, copilul a început să vomite şi nu mai putea înghiţi nimic. Primul echipaj a cerut de urgenţă al doilea echipaj de Salvare, cu medic, să ia copilul.Când copilul a fost luat în braţe - era legumă - şi dus în stradă, a văzut Dacia salvare, care semăna cu maşina Poliţiei şi, cu ultimele puteri, a întrebat: A venit tata să mă ia? Astea nu sunt poveşti, este realitatea amară.
A fost acest copil abuzat psihologic? DA sau NU? Ce înseamnă un băţ agitat lângă un copil pe lângă 7 necunoscuţi tăbărâţi în casă să ia copilul, fiindcă este hotărâre judecătorească?

Doamna cu care stă copilul dvs. bolnav i-a făcut vreun rău copilului cândva? Evident, nu, fiindcă dacă îi făcea, copilul refuza să mai plece cu ea, a doua zi sau anul viitor. Faţă de acea femeie, copilul dvs. are un ataşament, format în timpul armonios petrecut împreună.
ltă obiecţiune: cine a stabilit că acea mamă este dezaxată? Acei psihologi cu facultatea făcută pe genunchi?

Doamna cu care stă copilul dvs. bolnav i-a făcut vreun rău copilului cândva? Evident, nu, fiindcă dacă îi făcea, copilul refuza să mai plece cu ea, a doua zi sau anul viitor. Faţă de acea femeie, copilul dvs. are un ataşament, format în timpul armonios petrecut împreună.

Ei bine, fix la cazurile in care nerezidentul nu a facut nici un rau ma refer si eu.
La abuzul psihologic in care un copil pleaca ani de zile la programul de vizita, isi anunta nerezidentul ca incepe sa nu mai fie lasat sa sune si ca rezidentul il injura in casa, stabileste cuvinte de cod cu nerezidentul pentru a-l avertiza cand vorbesc la telefon ca e rezidentul prin preajma si nu mai poate comunica ca de obicei. Apoi brusc, incepe sa nu mai vrea sa vina la programul de vizita. Ca nu mai vrea el. Rezidentul injura rezidentul pe whatsapp, se muta cu copilul fara sa ii comunice unde si multe multe alte detalii.
Nu e nimic suspect aici?
Sa zicem ca e vina nerezidentului, nu e normal sa i se comunice cu ce a gresit?????
Daca un copil e abuzat la tata la programul de vizita, ras in cap, batut, jignit, de ce nu anunta mama prima la Protectia Copilului? De ce abia dupa ce minorul refuza sa mai mearga isi aduce aminte ca da, din cauza asta nu mai vrea. Nu avea obligatia mama sa ii apere interesele?
Si fata de prietenul meu copilul lui avea un atasament armonios si sanatos. Acum insa in cateva zile nu il mai are. A apucat insa sa zica la psiholog ca mama i-a zis ca daca mai merge la tata ea se duce la inchisoare.
Sa ne mai mire atunci de ce ii este frica?

Si mai am o intrebare. Copilul refuza sa mai mearga la tata. Tatal nu il ia. Se merge la psiholog impreuna cu fosta sotie si copilul si tatal. Acolo copilul se lumineaza la fata cand isi vede parintele, ii intinde mana iar la sfarsitul sedintei ii spune parintelui ca data viitoare vine la el si se aseaza la el in brate ( tatal sta pe canapea). Dupa 2 saptamani in care nu i se mai raspunde la telefon tatal merge sa isi ia copilul. Aceasta coboara impreuna cu mama, este dezbracat, in haine de casa si isi injura tatal si ii spune ca nu vrea sa plece cu el.
Ce s-a intamplat in cele 2 saptamani in conditiile in care tatal nu l-a mai vazut si nu i-a facut nimic? Doar l-a sunat la cateva zile si i-a scris ocazional ca ii este dor de el?
De ce un copil care acum se bucura ca isi vede tatal in 2 saptamani fara sa fie capabil sa poata mentiona nici un motiv il injura?
Daca v-ati fi aflat in situatia mamei respective, cum ati fi procedat dumneavoastra? Cat de normal vi s-ar fi parut acest comportament?
Si inca ceva, asa cum se prezinta situatia dumneavoastra acum, daca fostul partener ar veni sa ia copilul si acesta nu ar dori sa plece iar fostul partener ar fi civilizat si cu bun simt, ati permite fiului dumneavoastra sa il injure si sa ii vorbeasca cu bai baiatule?

Daca nerezidentul a facut rau copilului e normal ca acesta sa nu vrea sa plece. Daca insa au avut o relatie apropiata care fix dupa divort sau stricat sau la ani de zile dupa divort, nu e ceva ciudat?

Nu e nimic ciudat. De ce doi oameni care s-au iubit se despart şi se urăsc, uneori se ajunge la crimă? Sunt puţine relaţii care durează veşnic. Înstrăinare poate să existe în sânul familiei, fiecare îşi are propriul set de valori şi propriul fel de a gândi.Poate pentru un copil, o palmă la fund este o glumă, pentru altul - o catastrofă. Suntem deosebiţi, unici, nu gândim şi nu iubim la fel.
Nu aş spune asta dacă nu aş fi trecut prin ce am trecut şi trec. Nu am crezut că un om pe care l-am plăcut, cu care am petrecut clipe minunate, îmi vine cu poliţistul la poartă şi rânjeşte la mine satisfăcut.N-am crezut că rămâne insensibil la hohotele copilului pe care pretindea că-l iubeşte. N-am crezut că e în stare să vină să smulgă copilul din pat să-l ia în program, fiindcă un magistrat imbecil a considerat că un copil trebuie să aibă program de vizită între orele 14-16. Ştiţi că totuşi am o satisfacţie: acum are copii pe care-i creşte şi când am stabilit să ne întâlnim cu copiii, să se cunoască fraţii, mi-a explicat că între orele...copiii au program de somn ! Am întrebat:Cum, păi ăsta mare nu avea program atunci când ai venit cu executarea? Nu cred că a înţeles...
Eu vă rog pe dvs. sau pe prietenele din asociaţie să meargă la DGASPC sau să facă plângere penală că tata a tuns copilul şi că tata i-a confiscat telefonul copilului când a vrut să vorbească cu mama.

haideti sa luam invers, daca prin absurd fostul partener va vine acum la usa si copilul dumneavoastra accepta sa mearga cu el in parc si apoi vedeti ca nu il mai aduce acasa si dupa ce reusiti sa il gasiti, copilul care ani de zile a tipat si a nu a vrut sa iasa din casa de teama tatalui va vede si va injura si va spune ca nu vrea sa va mai vada sau sa locuiasca cu dumneavoastra dupa ce l-ati crescut atata timp, nu vi s-ar parea ciudat?

Nu e nimic ciudat. De ce doi oameni care s-au iubit se despart şi se urăsc, uneori se ajunge la crimă?

Aveti dreptate, numai ca toate se petrec in timp. Asta e factorul care face diferenta intre o derulare nefasta a evenimentelor si o boala psihica. Va dau un exemplu impins la extrem putin acum pentru a intelege, o relatie se deterioreaza in timp. Da, uneori se ajunge la crima insa este crima premeditata in care lucrurile se aduna si il urasti pe celalalt atat de mult incat ajungi si acolo.
Sau, este crima pasionala cand o prinzi cu celalalt si ii impusti de exemplu. Adica ti se intampla un eveniment foarte traumatizant care te face sa actionezi asa.

Acum aplicam ce am scris mai sus la partea cu copilul. Ori nerezidentul isi neglijeaza copilul, il abuzeaza, il face sa se simta prost si multe altele si atunci dispretul copilului creste, iar asta poate fi observat in timp de amandoi parintii si ajunge firesc sa refuze vizita, ori se intampla ceva cumplit la ultima vizita, nerezidentul il loveste sau il jignese rau sau il tunde ( si alte exemple) si atunci copilul vine de acolo vizibil afectat apoi refuza vizita.
Acestea sunt cazurile sa zicem firesti in care un copil refuza sa mai stie de celalalt parinte.
Un copil care vine bucuros de la programul de vizita, care scrie tatalui ca il iubeste, care isi face planuri impreuna cu acesta miercuri si care apoi brusc, vineri, tipa si il injura..... nu e un copil care are o reactie fireasca. Ori e un copil foarte bolnav psihic, ori i s-a intamplat ceva. Reactia lui nu este justificata de nimic din comportamentul tatalui.
Si daca adaugam ce v-am descris faptului ca dupa miercuri mama ii spune tatalui ca daca nu face ceva ca ea nu isi mai vede copilul niciodata, ca poate face asta....... avem zic eu un raspuns clar a ceea ce se intampla acolo, ce i se intampla minorului.
Si da, e vorba de alienare si da, o expertiza ar stabili foarte bine ce se intampla.

V-am spus de mai multe ori si o fac din nou sperand sa ma pricepeti. de multe ori as baga mana in foc ca sunteti un parinte care alieneaza. Apoi citesc si alte lucruri pe care le scrieti si am o mare indoiala cum ca ar fi totusi asa.
Daca ceea ce povestiti este adevarat, in cazul dumneavoastra nu este vorba de alienare si este un abuz ce se intampla.
Insa daca ati avut ghinionul sa aveti un fost partener care sub palaria alienarii va terorizeaza, nu inseamna ca sunt toti asa.