Am câștigat procesul privind stabilire domiciliu minor, decizia este executorie cu drept de recurs în 30 zile, dar tatăl nu mă lasă nici să văd copilul. Ce pot face ca să îl iau, legal, cât mai repede?

Fie ca vorbim de dreptul de vizita, fie ca vorbim de stabilirea domiciliului, realitatea este ca astfel de hotarari nu prea pot fi puse in executare. Intreg sistemul mi se pare nefunctional. Si din pacate parintele care are controlul copilului face jocurile. Este nedrept, we all been there. Copilul nu vrea, nu are sentimente de dragoste, refuza, respinge si noi toti alaturi de executor suntem neputinciosi. Daca iei copilul pe sus, e clar o sa fiti acuzata ca l-ati traumatizat pe viata. Se obliga parintii sa mearga cu copiii la consiliere si mai mereu este aceiasi poveste: rezidentul nu se duce de frica sa nu i se descopere abuzul mai ales ca nu ai cum sa-l constrangi. Daca se ajunge la penalitati, suprinzator se reduc si acestea la o suma modica ca vezi Doamne cum sa iei de la gura copilului si abuzatorului. Ar trebui modificata legislatia si aparate efetiv drepturile copiilor si parintilor indepartati. Nu stiu daca in final pentru copil nu este mai benefica disparitia din peisaj a unui parinte decat sa simta aceasta ura sadita zi de zi de un parinte inconstient, egoist si abuzator.

În asemenea situații, dacă îl iei pe sus nu îl traumatizezi pe viata. În acest moment și cu acest cadru juridic e singurul lucru pe care îl poți face.
Și din nefericire prevăd ca acest lucru se va întâmpla din ce în ce mai des. Cum vor începe sa se gândească la divorț părinții își vor fura copii. Pentru ca dacă nu îl iei tu îl ia celalalt și nu îl mai vezi niciodată.

againstPAS, ceea ce nu înţelegeţi dvs. este că dragostea nu se poate impune cu hotărârea judecătorească. Un părinte care a apărut meteoric în viaţa copilului şi şi-a adus aminte că are drepturi când nu mai trebuie schimbate scutece şi şters mucii copilului nu e părinte, decât pe hârtie.
Legislaţia privind minorii este deficitară şi aplicarea ei este şi mai discutabilă. În asemenea cazuri, intervenţia trebuie să fie rapidă, nu luni, ani până se dă o hotărâre. Şi instanţele ar trebui să judece cu atenţie fiecare caz în parte: una e să fi crescut copilul până la 10 ani şi să acorzi unui părinte drept de vizită larg şi alta e să apară tăticul rărtăcitor după ani de absenţă şi să pretindă iubirea copilului.
MihaelaIonela, vă va fi foarte greu să luaţi copilul de la tata. Intervine obişnuinţa copilului de a locui cu tatăl său şi frica de necunoscut şi de pierderea afecţiunii tatălui, dacă se mută la Dvs. Puteţi organiza şi dvs., aşa cum au mai făcut şi alte mame şi tătici executare silită, consilieri, penalizări, etc., dar toate astea se vor întoarce cândva împotriva dvs. Nu acuzaţi femeia din viaţa fostului dvs. soţ, ci chiar pe soţul dvs. Să ştiţi că nici o femeie nu are plăcerea deosebită de a creşte copilul alteia, dar fostul soţ e la pachet cu copilul.

Martonze, cu alte cuvinte nu oferiți nici o soluție doar ca femeia sa fluiere a paguba și sa meargă mai departe.
Doamna, e posibil dacă ajungeți la penalizări concubina sa va devina aliata. Nu de alta însă nu ii va conveni ca banii minunatului sa se ducă la fosta și atunci nu va ști cum sa scape de copil mai repede.

When, singurul de care uitaţi aici e copilul.Doamna spune că copilul este cel care o refuză. Penalizările nu se obţin aşa uşor, multe instanţe ţin seama de voinţa minorilor.Oricum, până a ajunge acolo, copilul va trece prin executări silite, consiliere, audieri în instanţe - oare cui îi va mulţumi pentru toate astea? Doamna a greşit fiindcă a plecat fără copil.