Am câștigat procesul privind stabilire domiciliu minor, decizia este executorie cu drept de recurs în 30 zile, dar tatăl nu mă lasă nici să văd copilul. Ce pot face ca să îl iau, legal, cât mai repede?

Fals, doamna Martonze. Copilul nu ar trebui sa fie un bun si cel care pune mana pe el mai repede detine controlul. De ce parintii plecati de exemplu luni de zile cu un echipaj pe nava sau in zonele de razboi nu "pierd" dragostea copilului chiar daca ii vad din ani in paste. Nu ar fi motive (cel putin nu stim noi) ca minorul sa ajunga sa-si urasca mama prin absenta ei. Imi pare rau dar eu de exemplu imi vad nepotii extrem de rar si cu toate astea nepoteii ma iubesc si au atasament fata de mine, iar cand pleaca parintii lor sunt suficienti de confortabili sa ramana peste noapte la mine. Mai lasati din textele astea penibile cu vointa minorului ca daca el nu aude nimic altceva decat mama sau tati sunt rai, vor sa te ia de la mine, nu le pasa de tine, daca aud cand ajunge tata/mama la usa "iar vine nenorocitu ala ce nu face, nu drege, iar m-am dus in instanta ca m-a chemat tampitu" este si normal ca acel copil se indeparteaza. De aceea parintele rezident are o responabilitate si un rol activ in pastrarea legaturilor. Cu timpul si cu putina intelegere s-ar ajunge la o sitiuatie de normalitate. Dar cand unii prefera controlul copilului si se hlizesc cand isi vad copilul refuzandu-l pe celalalt parinte ce naiba ne tot miram si insiram texte ca vai nu exista sentimente si atasament. Pai cum ar si putea sa existe? De la Sfantul Duh?

Stimate againstPAS, eu nu neg că un copil aude vrute şi nevrute în casă despre părintele absent şi nici că distanţa nu ucide ataşamentul - cei aflaţi la distanţă sunt totuşi prezenţi în sufletul copilului sau al soţului rămas acasă.
Dar există mai multe condiţii care menţin legătura sufletească:
-să existe un ataşament construit în timp
-să nu existe evenimente care produc trăiri rele copilului, fiindcă acelea dezamăgesc,distrug încrederea copilului, îl sperie şi în loc de ataşament, va exista teamă şi ură.
Sentimentele nu se învaţă, stimate domn, ele se trăiesc, se simt, şi nici o hotrâre judecătorească nu poate impune nici dragostea, nici ura. Imaginaţi-vă că aţi primi o sentinţă judecătorească să mă iubiţi pe mine şi să dormiţi cu mine în fiecare al doilea weekend şi în vacanţe. Cum aţi respecta o asemenea sentinţă? De ce nu o mai iubiţi pe mama copilului dvs.? Ce aţi spune dacă s-ar vota o lege că părinţii cu copii nu au voie să se despartă până la majoratul copilului, cu obligaţia de a dormi în patul conjugal? Nu sună frumos, aşa-i?
Nu este corectă nici situaţia în care se află userul în acest moment. Instanţele dau soluţii standard, fără să ţină cont de situaţia la data emiterii sentinţei.În cazul de faţă, dacă sentinţa era în favoarea tatălui, doamna era resemnată, îşi vedea de noua viaţă, copilul la fel şi intervenea normalitatea.

De ce tindeti sa exagerati si sa duceti totul in absurd? hotararea judecatoreasca se da intr-un sens sau altul tocmai pentru ca vorbim de parinte si copilul si nu de mine si dvs. sau intre fostii soti. Eu v-am dat exemple reale, ba unele chiar traite de mine. Nu ar fi nevoie de hotarare judectoreasca daca unii parinti nu s-ar purta ca latifundiarii cand vine vorba de proprii copii iertati-ma. De ce dracu toate situatiile in care vai nu exista atasament, sentimente sunt in cazurile in care parintele nerezident nu poate scoate o propozitie buna despre fostul sot. Cum se face doamna Martonze? Cum se face ca in cazurile in care rezidentii cer in instanta reducerea programului de vizita a nerezidentului, il porcaie de dimineata pana seara sau unii apasa butonul "ignore" cand vine tampitul la usa sau il trateaza ca pe un maidanez fix in acele situatii nici copilul nu vrea sa auda de tata. Pai eu va dau un exemplu clar in care tatal s-a dus in prima zi de scoala si mama si bunica materna de fata cu copilul l-au numit sobolan ratat, i-au spus sa nu mai vina ca face copilul de rusine. Acel copil ce reactie ar trebui sa aiba? Sau acel tata ce sa faca? Sa se mai duca sa fie facut terci de fata cu copilul sau sa nu se mai duca si atunci vai este dezinteresat. In unele cazuri nerezidentii au cateva minute la dispozitie. In acele minute credeti-ma ca nu au nici cea mai mica intentie nici sa ii sperie, nici sa le provoace dezamagiri, din contra. Realitatea trista este ca parintele cu care sta copilul daca este frustrat, neechilibrat emotional si crede ca ce simte el trebuie sa simta si copilul va crea si ura, si teama si dezamagirea. Apropo doamna martonze, presupunand ca ati avea dreptate si nerezidentii gresesc enorm si ii dezamgaesc, distrug increderea, genereaza ura si teama de ce naiba rezidentii fug de consilierea si evaluarea minorului ca dracu de tamaie?

În cazul de fata copilul avea o relație de atașament cu mama. Martonze, dumneavoastră spuneți ca dragoste cu sila nu se poate însă va întreb eu, dragostea adevărată poate sa dispară de la o ora la alta?
Adică copilul azi o iubește pe mama și în câteva zile nu,?
Fals.
Si pot sa va dau exemple de copil care ani de zile a mers sa își vadă tatăl și a tot povestit ca e amenințat de mama sa nu mai vorbească cu el, ca trebuie sa sune pe ascuns și din senin acum nu mai vrea. Motivul menționat?tatăl îl pune sa învețe și nu o iubește pe mama lui. Adică brusc, la 9 ani de la divorț, după ce copilul a trăit vacante și concedii cu tatăl și frații vitregi și soția tatălui a realizat ca tatăl lui nu o mai iubește pe mama lui.
Copilul are voința lui când nu se simte amenințat, când e acceptat asa cum este. Dacă atunci când vrea sa sune la tata cei din casa nu mai vorbesc cu el atunci nu mai poate avea voința lui.

Doamnă, în practică, dorinţa copiilor e cam nulă în faţa instanţelor.
Evoluţia situaţiei dvs. depinde enorm de interesul autorităţilor de a rezolva problema.În aceeaşi situaţie ca a dvs., DGASPC se implică, cere decăderea din drepturi a părintelui care nu respectă hotărârea într-un loc, într-altulş vă răspunde că nu are competenţe. La fel în instanţă, se poate motiva sentinţa cu Ancheta psihosocială sau cu Raportul psihologic de evaluare a minorului, în altele, împotriva tuturor considerentelor din amintitele înscrisuri, să se dea o soluţie contrară.
When, "seninul" acela poate nu e chiar din senin, poate aţi auzit de cauză - efect...
againstPAS, şi dvs. vă spun la fel: fiecare efect are o cauză, la acţiune există reacţiune