Am câștigat procesul privind stabilire domiciliu minor, decizia este executorie cu drept de recurs în 30 zile, dar tatăl nu mă lasă nici să văd copilul. Ce pot face ca să îl iau, legal, cât mai repede?

When, corect aţi grăit.Dacă obligaţia de "a face" s-ar reduce la dărâmarea unui gard, sau tăierea unui pom sau la predarea unui dosar, nerespectarea sentinţei este culpa exclusivă a debitorului, şi atunci, cu condiţia ca obligaţia creditorului să fie şi ea îndeplinită, pentru a nu îngreuna obligaţia debitorului. Dar ce să-i faci că obligaţia de "a preda" copilul este dependentă de o terţă persoană, fie ea şi copil, care are drepturi şi mai ales, voinţă.
Ştiţi cum am luat eu câinele ca să-l"predau"adoptatorului? L-am tranchilizat, fiindcă lătra, nu se lăsa legat în lesă şi se apropia periculos de adoptator.
Asta e soluţia şi în cazul copiilor - legea e de vină că nu permite bruscarea minorilor. Schimbaţi legea, folosiţi sacul de forţă şi veţi avea satisfacţie. Cât despre instanţe....

În fata legii minorul nu ar trebui sa aibă drept de veto. Iar dacă minorul îl are atunci ar trebui sa îl aibă și maturul, nu? Ca ce, nu are și el sentimente?
Și pana la urma, care credeți ca este diferența între un minor și un major? Doar înălțimea?
Martonze, nu e vorba de sentimente ci de maturitatea de a le înțelege și discernământ. Copilul nu îl are.
S-a făcut un test și chiar a fost pe Facebook și e pe YouTube, părinții în parc au fost întrebați dacă copilul lor ar pleca cu un străin și aceștia au spus ca sigur nu. Și reporterul, separat s-a dus la copii respectivi și ba cu bomboane, ba cu un cățeluș a momit copii, măricei, de 8-9 ani sa plece cu el.
Și ce va spune asta? Ca minorul nu are discernământ. Și sa lași niște decizii la latitudinea unei persoane care nu are discernământ e pur și simplu o crima.
Și mai este vorba de asumare, despre dragoste și despre cât de mult îți iubești copilul.
Când copilul vine cu niște motive de toată jena, când tu ca părinte îți jignești fostul partener în fata lui și nu îl încurajezi cu nimic sa aibă doi părinți ci doar te lupți pentru dreptul lui de a-și ucide unul emoțional, nu ai nimic din cele de mai sus. Ești o cochilie sparta și goala pe care nimeni și nimic nu o va umple în vecii vecilor.
Și pentru ca aveți darul sa uitați, reamintesc faptul ca ma refer doar la situațiile în care tatăl a fost implicat și pana la divorț, nu a abuzat copilul sau mama.

Buna seara ,

Aici nu este vorba ca eu am plecat fără copilul meu de bunăvoie ,in seara când am intrat de serviciu in tira de noapte soțul a venit și M a amenințat sa nu mai vin acasă ,atât pe mine cât și pe familia mea.Am fost la poliție mi au spus K nu are ce sa ii facă ,atât timp cât nu mi .a făcut nimic...M am dus sa mi iau copilul a doua zi ,și din nou M a amenințat și M a dat afara din curte .Cum as fi putut sa mi las copilul acolo de bunăvoie ?Ganditiva-va ca eu nu am reușit sa mi iau de la el nici acte ,nici haine ,nici la ora actuala ,am alergat sa îmi fac din nou toate actele ...Aveti in vedere ca fiul meu in 9 ani de zile nu a avut nici o poza măcar cu tatăl sau și maxim 2 ieșiri in parc...restul avea alte ocupații ...copilul era cu mine NON stop ,in afara de timpul petrecut la serviciu in care stătea cu bunicii paterni ...Eu cred K este vorba clar de alienare părintească ...atât timp cât cu mine de fata ii spun eca eu sunt de vina K nu vreau sa ne împăcăm ,ii spune ca sunt o “mizerie”,ca L-am părăsit ,că-mi-am ales alta familie (in situația de fata părinții mei,unde locuiesc acum).Intrebatea mea este urmărirea :poate executorul sa consemneze ca tatăl nu dorește sa mi L dea pentru a i putea face plângere penală mai departe sau executorul va consemna ca minorul mu va vrea sa vina ,deoarece este învățat și sigur asta o sa spună.Am participat la toate serbările ,chiar dacă nu mi au răspuns la telefon eu M am interesat la mămici și i am fost aproape ,am fost de fiecare data la școala ,îmi promitea ca îmi va Răspunde la telefon și după nimic ...acum nu mai iese nici in pauza ...îl tine numai in curte ...iese doar însoțit . se poate face cumva o plângere la Protecția Copilului deoarece e clar K eu in atâția ani nu i am dat nici măcar o palma copilului ,dimpotriva era fff Atașat de mine !Nu e ciudat ca dintr-o data nu mai vrea nimic ?In plus de fiecare data când am fost la el și i am luat hăinuțe ,,etc,...dacă i a spus tatăl sau sa le ia,le a luat ...dacă nu...NU.Care sunt etapele executării in cazul asta?Multumesc tuturor

Doamna, normal ca e vorba de alienare. Și va mulțumesc pentru intervenție.
Mergeți la executor și demarati procedura, va explica el tot.

Buna ziua din nou ,

Totuși ,nu se poate demonstra in vreun fel in instanta ca acest copil este influențat de tatăl sau ,ca trăiește niște traume care îl vor marca toată viata.?Cum se poate sa nu pot lua legătura cu copilul meu nici măcar de ziua lui ,nu imi raspunde sub nici o forma nimeni din familie la telefon ,merg la poarta și aștept sa iasă cineva și nu ma bagă nimeni in seama ,merg la școala și plânge nu scoate absolut un cuvânt ...sunt dispusă sa fac orice sa încerc orice varianta ...Cum sa procedez in condițiile astea ?Pot dovedi in vreun fel alienarea parentala in instanta ,poate fi decăzut in vreun fel din drepturile parintesti ?Sunt disperata ..