Un angajat are patru contracte de muncă - unul cu societatea și alte trei cu filialele - și este, peste noapte, pus în fața opțiunii de a semna un nou contract, de data asta „unificat”, cu salariul redus, sub amenințarea demisiei. Deși juridic angajatul are dreptul să aibă mai multe contracte atâta vreme cât ele nu se suprapun, realitatea conform căreia un angajat cumulează 20 de ore de muncă într-o zi e greu „de înghițit”, inclusiv pe termen scurt. Admițând, de dragul exercițiului, că lucrurile stau așa, ajungem la întrebarea: pot fi angajatorii sancționați? Citește articolul
Relația de muncă trebuie să asigure, printre altele, predictibilitate și echilibru lucrătorului și angajatorului deopotrivă, iar în general vorbim de o repartizare uniformă a timpului de muncă, câte opt ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, zilele de sâmbătă și duminică fiind, tot ca regulă generală, ceea ce numim repaus săptămânal. Doar că nu toate activitățile permit o astfel de repartizare uniformă, iar Codul muncii prevede și o serie de excepții, creionate însă tot cu respectarea dispozițiilor cu caracter minimal prevăzute de normele europene - mai exact, Directiva 2003/88/CE. Citește articolul
Angajații au dreptul la scurte perioade de repaus în timpul programului, între două zile de muncă, săptămânal și anual, pe lângă diverse alte libere la care au dreptul prin lege sau chiar contractele de muncă. Când intervine munca suplimentară și într-un regim constant, nu de excepție, echilibrul acestor perioade este ușor deranjat. Citește articolul
Deși munca în weekenduri, pe lângă cele cinci zile de lucru consecutive, nu este ceva interzis și poate apărea ca necesitate absolută din când în când, angajatorii uită sau se facă că uită de toate aspectele pe care trebuie să le aibă în vedere atât pentru a adresa această necesitate în condiții de legalitate, cât și pentru a remunera oamenii în mod corespunzător. Citește articolul
Atunci când programul de muncă este „impus de necesitățile” unității și sunt ignorate regulile care stau la baza repartizării timpului de muncă și cele care stabilesc perioadele minime pentru repaus, la un moment dat apar și situațiile care pot declanșa conflicte de muncă. De exemplu, în cazul unui program nelegal de muncă, angajatorul ajunge să suprapună peste dreptul la concediul de odihnă zile care ar trebui să fie, de fapt, pentru repausul săptămânal. Altfel spus, nerespectarea legii într-o privință determină nerespectarea unei alte prevederi și tot așa. Citește articolul
Decizia Greciei de a reglementa săptămâna de lucru de șase zile din vara asta a făcut înconjurul presei, ajungând până în Statele Unite. Lăsând la o parte motivele grecilor de a reglementa acest lucru, în România săptămâna de lucru de șase zile există la nivel informal și nelegal în destule întreprinderi - o arată și comunicările pe care inspectoratele le fac în privința activității acestora, unde nerespectarea repausului săptămânal e listată frecvent alături de alte nereguli depistate, dar și povestirile angajaților din anumite sectoare (acum doi ani, de exemplu, în presa centrală se discuta despre existența acestei probleme în HoReCa pe timpul sezonului estival). Citește articolul
Chestiunea repausului săptămânal este de multe ori o bătaie de cap pentru angajatori - adesea ignorate sau prost interpretate, prevederile legale referitoare la repausul săptămânal răspund majorității întrebărilor frecvente puse pe acest subiect: de exemplu, cum se acordă în cazul celor care nu au un program luni-vineri, dacă se poate acorda repausul fracționat, cât de multe zile la rând poate lucra cineva fără să beneficieze de repaus și multe altele. Citește articolul
Neacordarea repausului minim săptămânal poate însemna probleme și în privința regimului muncii suplimentare, în cazul angajaților full-time. Și deși pe termen scurt poate fi chiar o chestiune asumată de angajați, în fața căreia nu se opun și nici nu-și pun problema că ar constitui o nelegalitate, pe termen lung este afectată sănătatea acestora, iar asta are un impact inclusiv în privința angajatorilor și a bugetului de stat. Citește articolul
Oricât de individualizat programul de lucru al unui angajat, repausul săptămânal trebuie să respecte aceeași regulă: 48 de ore + 12 ore consecutive, la fiecare ciclu de șapte zile calendaristice. În practică însă asta nu se întâmplă întotdeauna. Și, deși suspendă repausul săptămânal, încălcând oricum condițiile stabilite la nivel de lege, angajatorii nici măcar nu recompensează angajații în mod corespunzător.
Citește articolulAngajatorul, mare companie de curierat, încalcă dispozițiile legale referitoare la timpul de lucru și repausul săptămânal, amăgindu-și angajații cu bonusuri mici și mari. Un angajat își propune să facă o sesizare pe neregulile de la locul de muncă, adunate deja pe parcursul a doi ani de muncă, dar colegii îl avertizează cu privire la relațiile angajatorului cu inspectoratul teritorial de muncă. Angajatul dorește să-și păstreze locul de muncă, dar să lucreze în condiții normale, în acord cu legea și ne întreabă ce e de făcut. Citește articolul