ACCES PREMIUM

Timpul „de gardă” sau „on-call” este timp de muncă? Ce trebuie să reținem dintr-o recentă decizie CJUE

Diferența dintre timpul de lucru și timpul de repaus reprezintă una dintre pietrele de temelie ale dreptului muncii, fiind esențială pentru protecția securității și sănătății lucrătorilor. O recentă hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) aduce clarificări cu privire la ceea ce constituie „timp de lucru”, în special în situațiile de gardă sau permanență. Deși speța se referă la un magistrat din Croația, principiile stabilite de Curte au implicații profunde și directe asupra pieței muncii din România, vizând orice angajator care utilizează forme de „gardă la domiciliu” sau „on-call”, de la medici și personal IT, la personalul de mentenanță și nu numai. Citește articolul

ACCES PREMIUM

CJUE: În lipsa unui loc de muncă fix, deplasările colective impuse (oră, traseu, vehicul al angajatorului) sunt inerente activității și se includ în întregime în timpul de lucru

Atunci când angajatorul impune punctul de plecare/întoarcere, mijlocul și ora deplasării către locuri de intervenție variabile, întregul interval de deplasare dintre acel punct și locul muncii este „timp de lucru” – și la dus, și la întors, după cum a decis recent Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Citește articolul

ACCES PREMIUM

Ziua de muncă de 12 ore - o furtună într-un pahar cu apă? Ce stabilesc normele europene și Codul muncii din România

Discuții purtate vara asta în Germania despre posibila extindere a zilei de muncă la 12 ore au ridicat întrebări și în România despre riscul unei astfel de extinderi, însă cadrul legal european și național oferă limite și protecție clară lucrătorilor. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Timpul de muncă și timpul de odihnă, de la A la Z

Ora exactă a dreptului muncii: ce înseamnă timp de muncă în legislația română și europeană

Noțiunile de „timp de muncă” și „timp de odihnă” stau la baza unor numeroase neînțelegeri la nivelul relațiilor dintre angajați și angajatori și sunt frecvent amintite pe lista neregulilor depistate de inspectorii de muncă în întreprinderi. Textele de lege sunt doar aparent clare pentru unii angajatori, în alte situații sunt însă de-a dreptul ignorate, mai ales că nu sunt interpretate în mod coroborat. Prin ele însele textele nu sunt însă suficiente, la nivel european existând și o bogată jurisprudență care dezvoltă aceste concepte și de care trebuie să ținem cont. Începem astăzi o serie de materiale dedicate explicării acestor două noțiuni, aplecându-ne, întâi de toate, asupra chestiunilor de bază: Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Patru contracte de muncă se comasează într-unul. Angajatul acceptă sau pleacă

Un angajat are patru contracte de muncă - unul cu societatea și alte trei cu filialele - și este, peste noapte, pus în fața opțiunii de a semna un nou contract, de data asta „unificat”, cu salariul redus, sub amenințarea demisiei. Deși juridic angajatul are dreptul să aibă mai multe contracte atâta vreme cât ele nu se suprapun, realitatea conform căreia un angajat cumulează 20 de ore de muncă într-o zi e greu „de înghițit”, inclusiv pe termen scurt. Admițând, de dragul exercițiului, că lucrurile stau așa, ajungem la întrebarea: pot fi angajatorii sancționați? Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Norma de muncă – între normalitate și abuz de drept. Câteva reguli de care angajatorii ar trebui să țină cont în elaborarea ei

Normarea muncii, conform Codului muncii, se aplică tuturor categoriilor de salariați, ceea ce ne-ar duce cu gândul la faptul că atât directorii (Grupa majoră 1 din COR), cât și muncitorii necalificați (grupa majoră 9 din COR), ar trebui să îndeplinească o anumită normă într-un interval de timp. Din păcate, în multe situații, simpla lecturare a unui text de lege nu asigură și înțelegerea sa, iar aplicarea neconformă tinde să devină regulă, așa cum se întâmplă și cu norma de muncă, deși definiția acesteia și regulile care stau la baza elaborării sale sunt neschimbate din 1972. Citește articolul

ACCES PREMIUM

CJUE, solicitată să ofere lămuriri privind deplasările în afara orelor de lucru realizate la solicitarea angajatorilor - reprezintă sau nu timp de lucru și cum se corelează asta cu prevederile române privind munca suplimentară

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) va trebui să răspundă la două întrebări trimise de o instanță română într-un litigiu ce vizează deplasările realizate de angajați și considerarea lor ca timp de muncă. Mai exact, în ce măsură constituie timp de lucru, în accepțiunea directivei europene pe acest subiect, perioadele când un angajat se deplasează (plus returul), în afara orelor normale de lucru, la un alt loc, diferit de locul său fix sau obişnuit de muncă, pentru a-şi desfăşura activitatea sau îndatoririle în acel loc, conform dispoziţiei angajatorului său. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Săptămâna de lucru de șase zile e o realitate a multor locuri de muncă în România, deși nu este permisă de lege

Decizia Greciei de a reglementa săptămâna de lucru de șase zile din vara asta a făcut înconjurul presei, ajungând până în Statele Unite. Lăsând la o parte motivele grecilor de a reglementa acest lucru, în România săptămâna de lucru de șase zile există la nivel informal și nelegal în destule întreprinderi - o arată și comunicările pe care inspectoratele le fac în privința activității acestora, unde nerespectarea repausului săptămânal e listată frecvent alături de alte nereguli depistate, dar și povestirile angajaților din anumite sectoare (acum doi ani, de exemplu, în presa centrală se discuta despre existența acestei probleme în HoReCa pe timpul sezonului estival). Citește articolul

ACCES PREMIUM

Jurisprudență utilă

Dacă angajatorul nu-mi dă voie să ies din unitate în timpul pauzei de masă înseamnă că aceasta poate fi considerată timp de lucru?

Imposibilitatea de a pleca din unitate în timpul pauzei de masă nu constituie un motiv suficient pentru a considera această perioadă ca fiind timp de lucru suplimentar, potrivit unei instanțe. Pauza de masă rămâne un drept al salariatului, care nu poate fi inclusă în durata zilnică normală a timpului de muncă decât în cazuri excepționale, clar stipulate în contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Date oficiale

La nivelul UE, 7.1% dintre angajați lucrează 48 de ore săptămânal sau mai mult. Pe hârtie, România stă bine la capitolul „orelor lungi” de muncă

Potrivit datelor Eurostat, în 2023, 7,1% dintre angajații din UE au avut programe lungi de muncă, petrecând peste 48 de ore pe săptămână la locul de muncă. În România, procentul de lucrători este mult sub media europeană. La noi, săptămâna de muncă poate ajunge la 48 de ore doar cumulând cu orele suplimentare. Citește articolul