Potrivit Legii nr. 76/2002, indemnizația de șomaj este o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ care nu s-au putut încadra în muncă.
Indemnizația de șomaj poate fi acordată persoanelor aflate în una dintre situațiile următoare:
-
încetarea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului (ex. desființarea postului);
-
încetarea raportului de serviciu (funcționari publici), tot din motive neimputabile;
-
finalizarea unui mandat (ex. funcții alese sau numite) fără posibilitatea de reintegrare;
-
expirarea mandatului în cadrul unor organizații nonprofit (ex. asociații, fundații, sindicate);
-
reintegrare nereușită după o hotărâre judecătorească, în condițiile în care unitatea angajatoare s-a desființat;
-
încheierea unui contract de management/mandat sau a altui raport juridic, fără prelungire și din motive obiective;
-
redobândirea capacității de muncă după pensionare pentru invaliditate, fără posibilitatea de reintegrare profesională
Atenție! Salariații care își încetează contractul individual de muncă prin demisie, sunt concediați din motive disciplinare (sau alte motive care țin de persoana salariatului - Codul Muncii, art. 61) pleacă prin acordul părților sau ies la pensie nu pot beneficia de indemnizația de șomaj. Este recomandat ca, înainte de semnarea documentelor de încetare a contractului, salariații să verifice cu atenție temeiul legal menționat deoarece acesta determină, în mod direct, eligibilitatea pentru indemnizația de șomaj.
La fel, situațiile de demisie „forțată” (când salariatului i se sugerează de către angajator să demisioneze pentru a evita o concediere) sau demisiile în alb, semnate anticipat, ar trebui evitate. Chiar dacă inițiativa aparține angajatorului, în evidențele oficiale acestea sunt înregistrate ca plecări voluntare, ceea ce înseamnă că persoana respectivă nu va putea beneficia de indemnizație de șomaj.
Solicitanții trebuie să fi realizat un stagiu de cotizare
Se consideră stagiu de cotizare toate perioadele în care s-au plătit contribuții la șomaj, fie de către angajat, fie de către angajator, în România, până la data la care această contribuție a fost eliminată prin lege. De exemplu, dacă ai lucrat înainte ca această contribuție să fie inclusă în contribuția unică CAS, acea perioadă contează.
La fel, se consideră stagiu și perioadele lucrate în alte țări, dacă România are cu acea țară un acord sau o convenție internațională privind recunoașterea perioadelor de muncă și contribuție (cum este cazul statelor din UE, SEE, Elveția etc.).
În plus, se consideră stagiu de cotizare și perioadele în care o persoană a fost asigurată obligatoriu sau a ales să se asigure facultativ, cum ar fi, de exemplu, persoanele fizice care plătesc contribuția prin contract individual de asigurare.Cum se calculează valoarea indemnizației se șomaj
Valoarea indemnizației de șomaj se determină diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare realizat, și este compusă din:
1. O sumă fixă: Pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin un an, cuantumul este egal cu valoarea indicatorului social de referință (ISR) în vigoare la data stabilirii dreptului. În prezent, valoarea ISR este de 660 lei.
2. O sumă variabilă: Pentru persoanele care au peste trei ani de stagiu de cotizare, se adaugă la ISR o sumă calculată prin aplicarea unei cote procentuale asupra mediei veniturilor brute lunare din ultimele 12 luni de activitate.
Cotele procentuale aplicate în funcție de vechime
-
3% – pentru un stagiu de cotizare de cel puțin trei ani;
-
5% – pentru un stagiu de cotizare de cel puțin cinci ani;
-
7% – pentru un stagiu de cotizare de peste 10 ani;
-
10% – pentru un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani.
Așa cum am menționat anterior, durata acordării indemnizației de șomaj se stabilește în funcție de stagiul de cotizare realizat până la data pierderii locului de muncă. Astfel:
-
șase luni – pentru persoanele care au un stagiu de cotizare de cel puțin un an;
-
nouă luni – pentru persoanele care au un stagiu de cotizare de cel puțin cinci ani;
-
12 luni – pentru persoanele care au un stagiu de cotizare de peste 10 ani.
Exemplu:
O persoană cu 12 ani de stagiu de cotizare și o medie a veniturilor brute lunare de 4.000 de lei, va beneficia de:
-
indemnizație de bază: 660 lei (ISR)
-
sumă suplimentară: 7% x 4.000 lei = 280 lei
-
cuantum lunar total: 660 + 280 = 940 lei
-
durata acordării: 12 luni
Comentarii articol (0)