Concediul medical (CM) este reglementat ca o perioadă de suspendare a contractului individual de muncă (CIM), iar atât Codul Muncii, cât și OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate exclud posibilitatea ca angajatorul să îți solicite prezența la locul de muncă în această perioadă.
În timpul concediului medical, activitatea salariatului este suspendată, iar angajatorul nu are obligația de a plăti drepturi salariale, dar nici nu are dreptul de a solicita prestarea muncii.
Pe durata concediului medical, salariatul nu mai primește salariu, ci o indemnizație de concediu medical. Aceasta nu este plătită direct de stat, ci mai întâi de angajator. În cazul concediilor pentru incapacitate temporară de muncă provocată de boli obișnuite, angajatorul plătește primele cinci zile din fondurile proprii. Abia după această perioadă, sumele aferente zilelor suplimentare pot fi recuperate de la stat, prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate, din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS).
Pentru alte tipuri de concedii medicale (precum cele pentru accidente de muncă, boli profesionale, sarcină și lăuzie, îngrijirea copilului bolnav etc.), indemnizațiile pot fi acoperite integral de FNUASS, fără ca angajatorul să suporte vreo parte din cost, în afara obligației de plată inițială.
Este important de înțeles că angajatorul nu are competența de a aprecia starea de sănătate a angajatului și nu poate decide unilateral dacă acesta este apt sau nu pentru muncă. Odată emis un certificat medical de către medicul de familie sau de către specialist, care atestă incapacitatea temporară de muncă, angajatorul este obligat să respecte acest document. Chiar dacă are suspiciuni legate de veridicitatea stării medicale, acestea nu îi oferă dreptul de a chema salariatul la muncă. Eventualele neconcordanțe trebuie dovedite prin căile legale, nu asumate.
În schimb, da, salariatul poate fi rechemat din concediul de odihnă, însă doar în condiții excepționale și temeinic justificate.
Util: Nu orice stare de rău îți va da dreptul la concediu medical
Un alt aspect abuzat de de unii angajatori este ideea că o zi de concediu medical ar echivala cu opt ore de muncă. În realitate, legea nu operează cu „ore” de concediu medical, ci cu zile calendaristice întregi. Ziua de concediu medical are 24 de ore, indiferent de norma de muncă.
Prin urmare, un salariat cu normă parțială (n.r. part-time) nu are dreptul la mai puține zile de concediu medical decât unul cu normă întreagă. Tot așa cum un angajat care face ore suplimentare nu are dreptul la mai multe zile de concediu medical decât un coleg care nu lucrează peste program. Drepturile medicale sunt egale, raportate la zi, nu la oră.
În final, poate fi concediat un salariat pentru că a fost în concediu medical sau în timpul acestuia? Răspunsul este clar: nu. Codul Muncii interzice explicit concedierea pe durata concediului medical, astfel că orice decizie de încetare a CIM în această perioadă este nulă de drept.
Totuși, după revenirea din concediu medical, angajatorul poate dispune încetarea CIM doar în cazul în care, în baza unei decizii a unui organism de expertiză medicală, se constată că salariatul este inapt fizic și/sau psihic pentru a-și îndeplini atribuțiile corespunzătoare funcției deținute.
Altfel spus, dacă salariatul revine la muncă cu o stare de sănătate corespunzătoare, nu poate fi concediat doar pentru că a beneficiat de concediu medical.
Comentarii articol (2)