„Am semnat ca să-mi iau banii”. Capcana statului de plată și lecțiile de vigilență, de la contract până la lichidare

O experiență recentă a unui salariat, care a culminat cu semnarea unui stat de plată sub presiune pentru o sumă pe care susține că nu a primit-o niciodată, ne oferă un studiu de caz valoros. Dincolo de detaliile speței, această situație ne obligă să reamintim câteva lecții fundamentale despre prudență. Deși angajatorii promovează adesea o cultură organizațională bazată pe încredere și flexibilitate, este vital să nu uităm că relația de muncă este, prin excelență, una formală, guvernată de documente cu forță juridică.

Lecția 1: Vigilența începe înainte de prima zi de muncă. Semnarea contractului individual de muncă

Mulți salariați, în euforia obținerii unui loc de muncă, tratează semnarea contractului ca pe o formalitate. Se concentrează pe salariul net și pe data de începere, parcurgând în grabă restul paginilor - asta e prima și, adesea, cea mai costisitoare greșeală.

Codul muncii, prin art. 16 și 17, obligă angajatorul să informeze persoana selectată înainte de încheierea contractului cu privire la clauzele esențiale: de la funcție și riscuri specifice, la durata concediului, condițiile de muncă și, desigur, salariu și metoda de plată, dar și să înmâneze salariatului un exemplar. Această informare prealabilă nu este un simplu gest birocratic, este dreptul salariatului de a lua o decizie complet informată.

În cazul studentului nostru, contractul nu prevedea plata salariului prin virament bancar, deși aceasta fusese înțelegerea, angajatorul precizând că este un aspect nesemnificativ. Această clauză, care poate părea un detaliu la semnare, trebuia să fie „plasa de siguranță” pe care, ulterior, putea să o folosească eficient.

• Sfatul meu: Nu există „clauze standard nesemnificative”. Orice clauză neclară interpretată abuziv poate genera probleme severe. Exercitați-vă dreptul de a cere timp pentru a citi contractul. Dacă un termen nu este clar, întrebați. Dacă răspunsul este evaziv, apelați la un consultant extern (un avocat sau un expert în legislația muncii) sau la reprezentantul organizației sindicale (dacă există). A cere lămuriri nu este un act de neîncredere, ci unul de prudență și profesionalism.

Lecția 2: Contractul este legea părților, inclusiv la metoda de plată

Odată semnat, contractul devine „legea părților”. Clauzele sale produc efecte juridice obligatorii. Dacă în CIM s-ar fi stabilit, de comun acord, că plata se face prin virament bancar, aceasta era regula.

Conform art. 166 din Codul muncii, salariul se plătește în bani, iar plata în natură este interzisă, cu excepția unor cazuri strict reglementate. Plata prin virament bancar este cea mai sigură și transparentă metodă, oferind o dovadă incontestabilă a achitării drepturilor. Alin. (2) al aceluiași articol specifică faptul că plata se poate face prin virament „cu acordul scris al salariatului”. Acel acord verbal nu se regăsea în contractul de muncă.

În speța analizată, angajatorul a profitat de lipsa de informare a salariatului care, deși a sesizat anterior semnării contractului că metoda de plată nu este cea discutată, a considerat că explicația angajatorului, „că este o simplă formalitate”, este suficientă.

La fel de insuficientă este și situația în care, pentru o perioadă de timp, plata salariului a fost prin virament bancar.

Lecția 3: Statul de plată NU este o formalitate, este o dovadă

Aici ajungem la esența  problemei. Sub presiunea momentului și cu promisiunea verbală că „își va primi banii”, salariatul a semnat un document. Acesta credea că semnează o confirmare pentru a primi plata, când, de fapt, semna dovada că a primit-o deja.

Legislația este extrem de clară. art. 168 alin. (1) din Codul muncii stipulează: „Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care să demonstreze efectuarea plății.”

În fața unei instanțe, semnătura olografă pe un stat de plată cântărește enorm. Este o recunoaștere din partea salariatului că a primit sumele calculate. Faptul că rubrica se numea simplu „Semnătura” și nu „Am primit suma” este o nuanță care, deși corect observată de student, devine dificil de probat (dar nu imposibil) împotriva prezumției legale create de acea semnătură.

Principiul transparenței este susținut și la nivel internațional. Convenția 95 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind protecția salariului (ratificată și de România) stabilește necesitatea ca lucrătorii să fie informați în mod clar cu privire la condițiile de plată și la elementele componente ale salariului. Un stat de plată vag, cu date incorecte sau prezentat în condiții suspecte, contravine flagrant acestui principiu.

Lecția 4: Nu semnați niciodată sub presiune sau „detalii nesemnificative”

Contextul psihologic al încetării unui contract este adesea tensionat. Angajatorul se află într-o poziție de putere, deținând „cheia” plății finale. Sintagma „semnează documentele ca să-ți poți primi banii” este o formă perfidă de constrângere.

În cazul de față, detaliul care trădează reaua-credință a angajatorului este atenționarea că data înscrisă pe document (10 iunie 2021, deși semnarea avea loc pe 15 mai 2025) este „nesemnificativă”. Să fim clari, în documentele legale și contabile, NU există detalii nesemnificative. Data, sumele, semnătura și obiectul documentului sunt esențiale.

Semnarea în mai a unui document postdatat sau antedatat (fiind și anul în discuție) pentru iunie este un viciu evident, care arată fie că angajatorul își pregătea din timp o „dovadă” pentru o plată pe care, probabil, nu intenționa să o facă, fie o superficialitate nepermisă.

• Sfatul meu: Nu semnați niciodată un document pe care nu îl înțelegeți, care conține date incorecte (sume, date calendaristice) sau care vi se pare suspect. Nu semnați o chitanță sau un stat de plată înainte de a avea banii fizic în mână (dacă se pretinde plata numerar) sau înainte de a avea confirmarea ordinului de plată (dacă e transfer). O companie onestă nu va avea nicio problemă să vă ofere documentul la semnat concomitent cu efectuarea plății.