Admitere INM august 2011

Isis, daca ar fi asa, nu ar mai avea sens punerea in dicutie a prescriptiei de catre instanta din oficiu, ci instanta s-ar pronunta din prima invocand exceptia de prescriptie.
Dar daca se "pune in discutie" prescriptia, cel care este in drept sa o invoce, poate sa o invoce sau nu, instanta putinad sa dipsuna in sensul in care obligatia se considera prescrisa sau in sensul in care partea care nu o invoca este de acord sa-si execute prestatia.
In fond daca cel care poate invoca prescriptia nici nu o invoca, nici nu opune prescriptia cu ocazia punerii ei in discutie, de ce sa nu accepte instanta posibilitatea executarii unei obligatii valabile dar prescrise?

Daca a intervenit o transformare a obligatiei prin novatie asa cum a spus Patrick, despre care instanta nu a stiut cand a invocat exceptia - desi mai greu asa ceva, pentru ca daca s-a transformat obligatia ar cam rezulta din petitul actiunii - exceptia va fi respinsa ca ramasa fara obiect.
Daca se admite exceptia prescriptiei, atunci actiunea se respinge ca prescrisa (nu tardiva). Suna ceva de genul: Admite exceptia prescrisptiei dreptului la actiune invocata de ... in contradictoriu cu ... . Respinge actiunea (sau capatul de cerere) ca prescrisa.

Asa este, prin punerea in discutie se pot schimba unele lucruri, nu degeaba se dicuta contradictoriu. Poate rezulta din discutiile contradictorii existenta unei cauze de intrerupere, de suspendare, o cauza de repunere in termen etc. Dar atentie, nu se prescrie obligatia, ci dreptul la actiune se prescrie, iar prin prescriptia dreptului la actiune obligatia se tranforma din perfecta intr-una imperfecta (naturala).

Pai aici iar suna aiurea...cum adica partea nu o invoca atunci cand instanta o pune in discutie din oficiu...daca o pune in discutie din oficiu inseamna ca o invoca instanta, asta reprezinta invocarea din oficiu. Instanta observa ca dreptul la actiune s-a prescris si invoca exceptia prescriptiei extinctive din oficiu. Partea in favoarea careia s-a implinit, prin ipoteza debitorul obligatiei, poate sa nu spuna nimic, poate nici sa nu se prezinte, dar daca prescriptia chiar este implinita instanta va admite exceptia fara a fi necesar sa o sustina si debitorul.

Intrebarea mea era asa:

Daca cel in favoarea caruia curge prescriptia nu face nimic in sensul de a se folosi de ea (nu o invoca, nici personal si nu se mainfesta in nici un fel in sensul de a socoti prescrisa obligatia sa cu ocazia punerii ei in discutie de catre instanta din oficiu), poate instanta sa respinga actiunea ca prescrisa?
In fond poate ca cel impotriva caruia s-a introdus actiunea chiar vrea sa o execute chiar prescrisa fiind.