Admitere INM august 2011

Patrick_ a scris:

1. Desistarea constituie o cauza de nepedepsire pentru
a) Toti coautorii
b) Toti complicii
c) Toti instigatorii

2. Impiedicarea producerii rezultatului constituie o cauza de nepedepsire pentru
a) Toti coautorii
b) Toti complicii
c) Toti instigatorii

3. Nu va fi pedepsit
a) Coautorul care se desista in timpul savarsirii infractiunii de catre ceilalti coautori
b) Complicele concomitent care se desista in timpul savarsirii infractiunii de catre autor
c) Instigatorul care a impiedicat consumarea infractiunii

1. b
2. b
3. c dar raspunde pentru instigare ca infractiune autonoma daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta a carei consumare a fost impiedicata este de peste 2 ani.

z3m3 a scris:

Patrick_ a scris:

1. Desistarea constituie o cauza de nepedepsire pentru
a) Toti coautorii
b) Toti complicii
c) Toti instigatorii

2. Impiedicarea producerii rezultatului constituie o cauza de nepedepsire pentru
a) Toti coautorii
b) Toti complicii
c) Toti instigatorii

3. Nu va fi pedepsit
a) Coautorul care se desista in timpul savarsirii infractiunii de catre ceilalti coautori
b) Complicele concomitent care se desista in timpul savarsirii infractiunii de catre autor
c) Instigatorul care a impiedicat consumarea infractiunii

1. b
2. b
3. c dar raspunde pentru instigare ca infractiune autonoma daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta a carei consumare a fost impiedicata este de peste 2 ani.

Nu inteleg cum ar putea fi la 1. b si la 2. asemenea... in cazul participatiei, desistarea si impedicarea producerii rezultatului nu e suficienta pentru a atrage impunitatea decat in ipoteza autorului sau tuturor coautorilor. In schimb, complicele trebuie sa impedice CONSUMAREA faptei. La fel si in cazul instigatorului. Cat despre completarea de la c... in opinia lui Streteanu, opinie cu care sunt de acord in totalitate, daca instigatorul impedica consumarea faptei nu va fi pedepsit pt instigare neurmata de executare intrucat de cele mai multe ori cauza de nepedepsire de la art. 30 n ar mai functiona in cazul lui... in plus, insitgarea neurmata de executare constituie infractiune distincta in ipoteza in care AUTORUL nu mai trece la executare, se desista sau impiedica consumarea faptei. Asadar, in astfel de situatii instigatorul ar putea raspunde eventual pentru o alta infractiune, in masura in care pana in momentul desistarii sau al impiedicarii consumarii faptei de catre autor, acesta ( autorul) a savarsit o alta fapta prevazuta de legea penala.

Deyanira a scris:

Referitor la cartea de procedura civila ( Ciobanu, Boroi ) ed. v nimeni, nicio parere?!

Si o intrebare p. pen. de la mine... din cate stiu incheierea prin care se admis abtinerea / recuzarea nu este supusa niciunei cai de atac. Incheierea prin care se respinge abtinerea, asemenea. ( art. 52 al. 6 CPP ). Incheierea prin care se respinge recuzarea este supusa apelului / recursului doar odata cu fondul. Ei, in Udroiu scrie altceva... cica incheierea prin care s a respins abtinerea este atacabila, la fel ca cea prin care s a respins recuzarea, odata cu fondul... Oare imi scapa mie ceva?

Cartea Ciobanu - Boroi de procedura civila e o carte buna. A fost prima carte pe care am citit-o la aceasta materie si m-am lamurit cu multe lucruri. Singura problema a acestei carti este ca poate pe alocuri este cam incarcata. Adica sunt multe paragrafe si pagini referitoare la unele lucruri care s-ar fi putut scrie mai pe scurt. In rest cred ca e ok.
Nu cred ca as mai avea rabdare sa o mai citesc odata :)
Recomand codul de procedura adnotat al D-nei Tabarca, unde se gasesc si niste scurte concluzii-sinteze la fiecare articol de cod.

In legatura cu problema abtinerii/recuzarii din procedura penala, eu in cartea lui Udroiu citesc:
"- încheierea prin care s-a admis abţinerea sau recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac;
- încheierea prin care s-a respins abţinerea sau recuzarea este supusă apelului, respectiv recursului, odată cu fondul"

spune-mi pagina unde ai gasit tu ceea ce spui ca ai gasit.

libercugetator a scris:

z3m3 a scris:

@libercugetator

Vezi ca un inscris autentic isi produce efectele pana la inscrierea acestuia in fals. Un contract autentic are aceasi valoarea probanta ca si o hotarare a instantei, este titlu executoriu si bla bla bla.
Daca nu-l inscrii in fals el este valabil. Prin urmare este imposibil de cerut anularea unui act autentic fara ca el sa fie inscris in fals, cu privire la clauzele cuprinse in el. Ma refer strict la actele autentice eliberate de notar, unde in incheierea de autentificare sunt trecute negru pe alb indeplinirea tuturor conditiilor de validitate a contractului.

Daca tu cauti doar sa ma contrazici din orgoliu, nu ramai cu nimic bun si vei face confuzia NULITATE-FALSITATE in continuare. Materia dreptului n-are legatura cu mandria. Daca in schimbi te apuci sa citesti "probele" din dreptul civil de anul I, atunci vei intelege distinctia si la concursul de admitere vei sti ceva in plus. Hai sa iti mai dau un exemplu unde n-ai nevoie de inscrierea in fals ca sa declari nulitatea unui act juridic autentic: anularea unui contract autentic de vanzare - cumparare a unui teren pentru viciul de consimtamant al dolului. Partile se prezinta la notar, dar una dintre ele ale consimtamantul alterat datorita unei induceri in eroare. Notarul nu poate constata ex propriis sensibus acest viciu, si prin urmare nulitatea n-are legatura cu inscrierea in fals. Nulitatea absoluta/relativa presupune desfiintarea actului juridic, deci simpla hartie pe care se constata un act juridic nul nu mai are nicio valoare, adica nu produce niciun efect pentru ca oricum nu este opozabila partilor care au fost parte in procesul de anulare. Iar pentru terti, actul autentic este opozabil doar daca se fac formalitati de publicitate. Or daca, sa zicem, una dintre parti si-ar fi intabulat vreun drept real la cartea funciara pe baza unui contract autentic, actiunea in rectificare de carte funciara se face pe baza hotararii judecatoresti de declarare/constatare a nulitatii (in situatiile aratate). Repet, citeste materia probelor ca sa intelegi. Eu lucrurile astea nu le zic din capul meu ca sa iti demonstrez ceva, ci pentru ca sta scris in doctrina si asa e in practica. In doctrina vei gasi evidentiate cazurile cand nulitatea trebuie sa fie insotita de inscrierea in fals si situatiile cand nu e necesara inscrierea in fals. In principiu, inscrierea in fals vizeaza actul juridic ca proba (instrumentum) iar nulitatea actul juridic ca operatiune juridica (negotium).

Orgoliu ? Amice ma amuzi. Atata vreme cat este ceva mentionat intr-un act civil autentic nu poate fi anulat respectivul act pentru o cauza intriseca actului fara ca respectivul act sa fie inscris in fals. Pentru cauze extrinseci actului, izvorate din lege sau din fapte juridice, respectivul act poate fi anulat fara ca procedura falsului sa fie uzitata, dar asta este exceptia.

Si vezi ca un act autentic este opozabil erga omnes.

z3m3 a scris:

Orgoliu ? Amice ma amuzi. Atata vreme cat este ceva mentionat intr-un act civil autentic nu poate fi anulat respectivul act pentru o cauza intriseca actului fara ca respectivul act sa fie inscris in fals. Pentru cauze extrinseci actului, izvorate din lege sau din fapte juridice, respectivul act poate fi anulat fara ca procedura falsului sa fie uzitata, dar asta este exceptia.

Si vezi ca un act autentic este opozabil erga omnes.

Actul juridic este una si actul scris este alta :)
Actul juridic (negotium) poate fi anulat pentru vicii de consimtamant indiferent daca actul scris (fie el chiar si autentic) este declarat fals.
Eu zic ca nu are rost sa mai pierdem vremea cu asta. ;)