Cum il salvam pe Pristanda?

trope_doi a scris:

Vrea cineva sa ma faca sa cred ca Pristanda cere de la mine numai pentru ca-i ia Tipatescu?! Scuze, asta n-o pot crede... Asa cum zece nu cer ar putea si ceilalti o mie sa n-o faca!

Eu cred acum ca am probleme de comunicare... N-am vrut nicio clipa sa spun sau macar sa las sa se inteleaga cum ca as sustine pe cineva care cere bani sau orice altceva (caltabosi, tuica) pentru a-si face datoria.

L-am redenumit pe Pristanda, Ghita si am zis ca e un om sau chiar o categorie care se adapteaza conjuncturii si face compromisuri de ONOARE, adica renunta la orgoliu, principii etc. si tolereaza un comportament grobian unui/unor indivizi care au ajuns pe functii de conducere nu datorita meritelor profesionale sau capacitatii intelectuale ci relatiilor politice.

Ghita al meu isi flexibilizeaza coloana din motive care unei alte categorii, mai norocoasa din motive pe care nu le dezbatem aici, i se par inacceptabile: demna de dispret grija doar a zilei de maine, ignorarea binelui general in favoarea sigurantei familiale si/sau reducerea stresului pe care il presupune confruntarea zilnica cu atitudinea de vechil pe mosie a sefutilor/sefilor/celor mai mari sefi care i-a adus pe capul angajatilor (cititi bugetarilor, daca vreti) meritocratia de partid. Ca la urma urmei, Tipatescu era prefect, stalpul conservatorilor, deci era om politic.

Vreau sa vorbesc despre un grup de intelectuali in adevaratul sens al cuvantului, specialisti recunoscuti nu doar pe plan national, cu contributii concrete intr-un domeniu esential pentru cercetarea (cat mai e din ea) din Romania, care au la serviciu un comportament exact asa cum s-a descris, ''indoit'', pentru ca ii conduce un personaj cu comportament asa cum am spus mai sus, care nu se ridica nici la genunchiul lor dpdv intelectual dar are sprijin politic.

Cine ar trebui sa tina dreapta coloana vertebrala a lui Ghita? Sau ce ar putea sa le fac eu - si cei ca mine - Tipatestilor pentru a-i oferi lui Ghita ce el n-are curaj sa obtina?

In situatia descrisa de mine prima intrebare e absurda, (ceea ce nu inseamna ca nu e pertinenta) iar la a doua raspunsul e NIMIC. Si oricum nu am cunostinta de vreo miscare la alt nivel decat declarativ in favoarea armatei de Ghita, venita de la vreun grup satul sa asiste la masa frematanda de coloane gelatinoase din tara asta. Exclud sindicatele care sunt jenant conduse si reprezentate in ultimul timp, ele sunt obligate sa ia atitudine.

Nu ati putea sa le faceti nimic, pentru ca ei, Tipatestii, merg la Bucuresti cu bugetele la aprobat, ei, Tipatestii, spun cu cat, cand sau daca cresc salariile, tot ei propun ca masuri de reducere a cheltuielilor bugetare restructurarile... Si atunci Ghita nu are curaj nici macar sa zica: Da' de ce tipi cand discutam probleme de serviciu, ca putem vorbi si altfel...

Iar Ghita al meu cu cat e mai specializat intr-un domeniu fara cautare in economia de piata (cercetarea inghite bani pe termen mediu si produce pe termen lung, deci e absolut neinteresanta), cu atat are sanse mai reduse sa-si gaseasca alt loc de munca dupa ce si-a rupt camasa in biroul sefului ca sa-i arate tricepsii atrofiati. Si stiind asta, prefera sa stea incheiat pana la gat si sa se gandeasca ''Lasa ca vin si alegerile, ca doar nu esti vesnic pus aici''. De ce e atat de demn de dispret acest Ghita? Ca nu-i :hammer: nesimtitului care il umileste si ii cere chestii sub demnitatea lui?

Deja intind discutia si cred ca ma repet. Atat as mai vrea sa intreb: asta se refera la decembrie '89?

unii au ales... riscul sacrificiului suprem pentru a obtine pentru copii un viitor mai bun. Prin comparatie, pierderea unui loc de munca... nu vreau sa scriu ce este!

Pentru ca daca raspunsul este Da, e vorba de Revolutie, imi spun si eu parerea: au obtinut cu sacrificiul suprem doar POSIBILITATEA ca ai lor copii sa aiba un viitor mai bun. Ca punctul in care am ajuns este succesiunea unor (citez din oricare fost sau din actualul prim-ministru) grele mosteniri lasate de fostul guvern bla bla. Iar in punctul in care suntem, pierderea locului de munca pentru o multime de Ghita poate fi asemanata nu cu un glont in piept, e adevarat, dar cu retezarea mainilor da.

elga50 a scris:

Eu cred ca in fata banilor (mai multi, din ce in ce mai multi, ala de ce sa aiba si eu nu? etc.) orice principiu cade in lipsa de aplicare. Cine nu vrea mai mult decat are, sa ridice piatra si sa arunce-n Pristanda!

:whistle:Argumentul acesta poate fi atacat din doua directii:
1. S-ar putea ca imbogatirea lui Pristanda pe termen scurt sa nu lase majoritatea cinstita sa se imbogateasca pe termen lung.
2. A aproba coruptia ca metoda de a te imbogati este ca si cum ai aproba canibalismul pentru a avea o dieta bogata in proteine. Sigur, e o metoda, dar nu e nici singura, nici cea mai buna...

Care imbogatire a lui Pristanda? Pristanda se imbogateste din peschesul marunt? Haida-deh!
Mica coruptie poate impiedica ceva, dar ma indoiesc ca e foarte apasatoare pe buzunarele noastre incat sa nu ne lase sa traim bine, daca vrem.

Ceea ce am scris despre alegerea riscului sacrificiului suprem n-are legatura cu Decembrie ’89... Au plecat (si vor mai pleca) sa lupte in razboaie care nu sunt ale lor... Acum, in prezent, sperand sa ofere copiilor un viitor mai bun... Desi daca ar fi sa caut ”sub pres” e posibil sa constat ca unii pleaca ”mai voluntar” decat altii :(

Cutarica are un sef care-l umileste? Si cine ar trebui sa ceara inlocuirea incompetentilor? Dar, cum sa o ceara? Risca sa-si piarda locul de munca; nu? Si are guri de hranit... Dar daca din 100 de angajati cu sef imbecil 100 are inceta lucrul si-ar zice raspicat: ori asta pleaca ori noi? Si-ar asuma acest risc toti? Nicidecum...

Compromisuri de onoare? Adica, are sau n-are onoare? Ca nu poate avea numai... jumatate de onoare.

De Tipatescu nu scapa nimeni cat timp exista Pristanda cu mentalitatea lui de om care trebuie sa se incovoaie pentru a-i fi bine (sau pentru a nu-i fi mai rau decat ii este)..
Cat timp Pristanda se teme sa ia atitudine se va incovoia pana ramane covrig.

Nu se pune problema aruncarii pietrei...

trope_doi a scris:

Dar daca din 100 de angajati cu sef imbecil 100 are inceta lucrul si-ar zice raspicat: ori asta pleaca ori noi? Si-ar asuma acest risc toti? Nicidecum...

Ai dreptate aici... Cand s-a pus problema acolo, unde stiu eu, sa fie obligat nu sa plece, ci sa-si schimbe atitudinea i-au sarit in aparare cei care fara el erau in pericol sa-si piarda privilegiile. Iar cel care a vrut sa-si indrepte coloana a fost atacat cel mai rau chiar de liderul de sindicat.

Constat ca transform frumusete de discutie despre principii care ar fi bine sa le avem si sa le respectam cu totii, intr-un studiu de caz. Si nu e deloc ok.

Imi doresc sa ajung sa traiesc in elita curajoasa a unui grup...