Medierea - activitate comerciala?

@petricadracea: Vedeți condițiile divorțului pe NCC:

Conditii Art. 375 NCC
(1) Daca sotii sunt de acord cu divortul si nu au copii minori, nascuti din casatorie, din
afara casatoriei sau adoptati, ofiterul de stare civila ori notarul public de la locul
casatoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor poate constata desfacerea casatoriei
prin acordul sotilor, eliberandu-le un certificat de divort, potrivit legii.
(2) Divortul prin acordul sotilor poate fi constatat de notarul public si in cazul in care
exista copii minori nascuti din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati, daca sotii
convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care sa il poarte dupa
divort, exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti, stabilirea locuintei copiilor
dupa divort, modalitatea de pastrare a legaturilor personale dintre parintele separat si
fiecare dintre copii, precum si stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere,
educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor. Daca din raportul de ancheta
sociala rezulta ca acordul sotilor privind exercitarea in comun a autoritatii parintesti sau
cel privind stabilirea locuintei copiilor nu este in interesul copilului, sunt aplicabile
prevederile art. 376 alin. (5).


Singura condiție ce trebuie să fie îndeplinită pentru ca divorțul să se poate face la notar este înțelegerea soților, indiferent dacă au sau nu copii. Chiar și dacă au de făcut partajul bunurilor comune se poate divorța la notar dacă sunt de acord cu privire la împărțirea acestor bunuri.
Deci la instanță - respectiv la mediator - soții sunt obligați să meargă doar atunci când nu sunt de acord cu divorțul sau în ceea ce privește culpa unuia dintre ei.

@mediator_comeaga: Argumentele D-voastră sunt pentru situațiile în care cei doi soți pot divorța doar la instanță.
Totuși, în concret la ce ar fi bună medierea în vederea divorțului soților dacă ambii soți vor să divorțeze și îndeplinesc condițiile de desfacere a căsătoriei la notar sau la starea civilă?
Cât despre „tariful” practicat de notari pentru desfacerea căsătoriei acesta este limitat, deci nu poate percepe fiecare notar ce onorariu vrea. Suma este aprox de 500 lei. Bineînțeles că la instanță este mai ieftin, dar acolo sunt alte dezavantaje.

Cu privire la divorţul prin acord, acesta poate fi înfăptuit doar dacă părţile s-au pus de acord cu privire la toate aspectele care implicit trebuie rezolvate.Adică soţii doresc să divorţeze, însă mai au unele neînţelegeri cu privire la împărţirea bunurilor, a păstrării numelui dobândit prin căsătorie de soţie, etc. Ei nu se pot prezenta nici la notar, nici în instanţă câtâ vreme nu sunt înţeleşi în toate privinţele, pentru că nici notarul şi nici instanţa nu le va media conflictul. Ori dacă ei doi, soţii, nu reuşesc împreună să găsească acele soluţii convenabile pentru ambii , poate că un terţ neutru şi imparţial, aşa cum este mediatorul, le va facilita calea spre înţelegere.
Patrick, cu toate că de cele mai multe ori apreciez punctele de vedere pe care le emiteţi, de această dată nu vă înţeleg poziţia atât de vehementă prin care negaţi utilitatea medierii , fără a cunoaşte, cel mai probabil, care este rostul său real, şi nu acela pe care mulţi încearcă să-l neutralizeze din cine ştie ce motive.
I s-a întâmplat unui mediator( care este şi jurist) , să-i vină o doamnă în birou pentru a solicita sfatul mediatorului cu privire la decizia de a divorţa.Adică, ceva de genul,, nu ştiu ce să fac, să divorţez sau să nu divorţez,, ?
Oamenii vor să mai încerce şi ceva nou, poate că faptul că medierea oferă acel cadru privat şi confidenţial , liniştit , pe unii îi atrage .Iar asta indiferent dacă au vreun proces pe rol sau nu, pentru că trebuie ştiut bine faptul că medierea poate avea loc oricând înaintea declanşării unui proces, părţile litigante pot să nici nu dorească să ajungă în instanţă vreodată, ci vor doar să îşi rezolve nişte neînţelegeri. Există foarte mulţi oameni de afaceri care chiar nu doresc să îşi spele ,,afacerile,, în mod public, ci preferă cadrul privat , confidenţial.
Mie una tare mi-ar plăcea ca fiecare să scrie doar atunci când chiar ştie despre ce vorbeşte , şi nu doar de dragul de a crea confuzie sau a încerca să aducă prejudicii de imagine unei categorii profesionale care este una de elită, cu toţii sunt intelectuali, persoane cu experienţă , cu educaţie. Mai mult, legiuitorul este cel care a reglementat această profesie, nu a fost glasul poporului care să ceară, nu au fost justiţiabilii.Profesia a fost ,,importată,, din ţări cu mult mai civilizate , unde într-un procent covârşitor conflictele se rezolvă prin mediere.
Haideţi să discutăm constructiv, să fim de folos utilizatorilor, pentru că ei de aceea vizitează forum-ul, pentru a se informa , pentru a afla cam ce cale ar fi potrivită pentru ei şi nu pentru a purta un război rece între categorii profesionale.

Sunt total de acord cu D-voastră. Forumul trebuie să fie pentru a ne informa dacă e posibil cât mai corect.
Tocmai de aceea consider că trebuie ca ceea ce scriem să fie foarte clar și să aibă o acoperire legală astfel încât cei care au nevoie de aceste informații să poată beneficia de ele.

Am fost și sunt perfect de acord că medierea este un lucru foarte bun, mai ales din perspectiva degrevării instanțelor și a modului mai puțin „brutal” în care părțile ar putea ajunge la o înțelegere. Am însă îndoieli însă cu privire la utilitatea procedurii de informare cu privire la mediere, care datorită obligativității ei s-ar putea să aibă efecte contrare scopului pentru care a fost introdusă. Ca și orice lucru obligatoriu crează implicit o reacție de respingere.

Fără să fiu cât de puțin vehement, consider că trebuie prezentate lucrurile realist și mai ales nepărtinitor din perspectiva mediatorilor.

Problema concretă în discuție era utilitatea încheierii unui contract de mediere între doi soți care sunt ambii de acord cu divorțul și îndeplinesc condițiile de desfacere a căsătoriei la starea civilă sau la notar.

Dacă cei doi soți au luat hotărârea de a divorța în deplină cunoștință de cauză, cu ce i-ar mai avantaja câteva ședințe de mediere?
Dacă însă hotărârea nu este pe deplin luată, sunt de acord că ar fi bine să participe la eventuale ședințe de consiliere, dar asta este o altă poveste...

Eu vorbeam despre acordul sotilor in privinta divortului. La mediere ei discuta si se inteleg asupra mai multor aspecte legate de divort, asa numitele aspecte accesorii, chiar daca hotararea privind desfacerea casatoriei este luata deja. Din pacate nu e suficient sa te hotarasti sa divortezi, trebuie sa ajungi la o intelegere practica cu fostul partener de viata in legatura cu o multime de lucruri. Am auzit de un caz de mediere care a mers perfect pana cand sotii au trebuit sa decida cine va lua papagalii familiei. Poate parea hilar, dar trebuie sa desfaci in doua ceea ce a fost una. E un moment traumatizant, dificil si care poate necesita ajutorul mediatorului. Nu e obligatoriu si nici nu am spus asa ceva. Dar am ales profesia aceasta pentru ca am incredere in ea, chiar daca dumneavoastra vi se pare infantil sau demagogic. Putina pasiune nu strica nimanui!

Cand am vorbit de tarifele notarilor, am vorbit dupa un scurt research pe net. O prima suma gasita (pentru un divort cu copii minori ) era de aproximativ 868 + 62 ron, iar pentru unul "simplu" 620 + 62 ron.

Va rog sa imi permiteti sa nu mai raspund intrebarilor dumneavoastra, pentru ca am senzatia ca dialogul nostru nu este constructiv.

İmi cer scuze daca am fost off-topic, dar nu degeaba am cerut explicatii privitor la acel exemplu.
Aceasta am facut-o deoarece mi-a atras atentia o fraza care spunea ceva de genul ca medierea ar fi considerata in opinia persoanei care a scris o "activitate cu caracter social remunerata".
Deci daca are un caracter social, ar trebui sa vina in sprijinul celor care apeleaza la justitie, nu sa intarzie un banal proces de divort in care nu exista nimic de mediat. Am omis sa spun ca reclamanta nu poarta numele paratului, ci numele avut de dinainte de casatorie. Mea culpa.
Va multumesc pentru raspunsuri, asa mi-am dat seama de fapt ca nu este o activitate sociala vazand tarifele practicate pentru ce? Pentru a media ce? Un banal divort?
Sa nu vorbesc de timpul pierdut cu aceste sedinte care in acest caz nu isi au rostul.
Deci pana la urma nu este a activitate sociala pentru ca nu ajuta cu nimic reclamantul in acest caz. Poate ca ar trebui modificata aceasta prevedere cu medierea in astfel de cazuri. O consider inutila si neprofitabila pentru cei care sunt obligati sa apeleze la ea (numai in cazuri banale).
Va multumesc pentru ca ati depus eforturi pentru raspunsuri, dar daca nu vedeam ce a fost scris, nu interveneam in discutie cu acel caz.