O lege nu poate sa prevada toate aspectele stiintifice ale unei situatii, mai ales intr-un caz atit de delicat cum sunt infectiile cu agenti patogeni,
necunoscuti. Este mai mult decat evident ca acest necunoscut incurca lucrurile. Nimeni nu stie a priori care sunt cele mai bune metode de aplicat.
Carantinarea si izolarea sunt cele mai simple si universale metode, practicate cu succes de mii de ani. Toata lumea blameaza democratia de tip liberal, dar, in fond este cel mai bun sistem politic, dintre toate sistemele imperfecte care exista.
Dvs. spuneti ca testarea masiva ar trebui aplicata celor "separati ". Din pacate exista factori tehnici care nu permit aceasta "masivitate". Primul factor tehnic este capacitatea limitata, al doilea este prioritizarea (testezi prima data pe cei care arata evident niste semne, nu pe cei care nu arata nici o simptomatologie si este dovedit si acum ca dintre atitea teste facute numarul pozitivilor descoperiti nu e un procent foarte mare), al treilea este factorul uman care este implicat in acest proces de testare si care la rindul sau este limitat, in al patrulea rind metodologia de testare implica niste conditii (stiu cum se pot fenta aceste teste si obtine negativarea sau ca ele sa fie neconcludente). Pot continua si cu alte conditionalitati tehnice, dar nu-si are rostul.
Imaginati-va ca asta se intimpla in cazul unui agent patogen despre care am invatat cit de cit ceva. Cum poti sa prevezi intr-o lege o procedura tehnica, in cazul unui un agent patogen necunoscut ? Nu reusim sa punem de acord, in momentul de fata, nici pe expertii care mai stiu ceva despre Covid-19. Care ar fi forul stiintific decizional ? Dupa ce raspundeti exact la o astfel de intrebare, ati putea spune ca aveti un punct de pornire pentru gindirea unei legi "perfecte". Din pacate acest for decizional nu va exista niciodata.
Ca legea nu e chiar proasta a fost dovedit recent de primul caz cistigat de un asimptomatic in instanta :
[ link extern ]