ACCES PREMIUM
În cadrul raporturilor de muncă, este esențial să distingem între două situații frecvent întâlnite: suspendarea și încetarea contractului individual de muncă. Deși pot părea similare la prima vedere, acestea nu sunt echivalente și nu produc aceleași efecte. Suspendarea reprezintă o întrerupere temporară a executării obligațiilor ce decurg din contract, fără ca raportul de muncă să înceteze, în timp ce încetarea contractului presupune încheierea definitivă a acestuia. În cele ce urmează, vom trece în revistă principalele situații în care contractul individual de muncă poate fi suspendat, conform prevederilor Codului muncii.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Nu de acum, ci de multă vreme, Codul muncii impune tuturor angajatorilor să asigure formarea profesională angajaților: ceea ce diferă de la un angajator la altul e doar periodicitatea cu care ar trebui făcută această formare. Mai mult, toți cei care au de la 20 de angajați în sus trebuie să elaboreze inclusiv planuri de formare profesională pe bază anuală. Vorbim, totodată, de prevederi obligatorii în regulamentul intern, dar și de necesitatea de a informa angajatul cu privire la formare încă din momentul informării prealabile, adică înainte de a semna contractul.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Pornind de la dispozițiile imperative ale Codului muncii, respectiv dreptul tuturor salariaților de acces la programe de formare profesională, obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, contractul colectiv de muncă (CCM) și/sau cel individual (CIM), obligația acestuia de a asigura periodic, din inițiativa și pe cheltuiala sa, participarea salariaților la un program de formare profesională, legiuitorul a stabilit și că nerespectarea acestui drept dă posibilitatea salariatului de a beneficia de un concediu pentru formare profesională plătit. În momentul când angajatul ajunge să ceară acest concediu, vorbim deja de neîndeplinirea de către angajator a unei obligații care-i incumbă în Codul muncii. Refuzul concediului de formare nu poate fi motivat prin faptul că studiile urmate de angajat nu au legătură cu postul ocupat? Dar dacă concediul, de fapt, e cerut pentru susținerea unei dizertații? Citește articolul
ACCES PREMIUM
De principiu, dacă angajatul nu prestează activitate, nici dreptul său la concediul de odihnă „nu se acumulează”, întrucât acesta e acordat prin lege pentru refacerea capacității de muncă. Există, totuși, unele perioade în care, chiar dacă angajatul nu este la muncă, zilele sale de concediu nu sunt afectate. Se întâmplă frecvent ca angajatorii să nu țină seama la acordarea concediului de odihnă de specificul sărbătorilor legale când trebuie să acorde liber, de anumite medicale sau concedii la care are dreptul angajatul.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Guvernul a aprobat la finele lui 2023 Strategia Națională pentru Formarea Adulților pentru perioada 2024-2027, cu obiectivul de a dubla rata de participare a adulților la învățare pe tot parcursul vieții. Cu toate acestea, procentul mediu de creștere anuală de 2% este îngrijorător de mic, având în vedere că media europeană este de 11,9%. Chiar și cu implementarea strategiei, se estimează că decalajul față de media UE va rămâne de 6%. Cu toate acestea, fiecare lucrător poate exercita dreptul de a participa la programe de formare profesională, conform Codului muncii, fie la inițiativa angajatorului, fie din proprie inițiativă și poate solicita un concediu plătit în acest sens.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Dacă angajatul ajunge să-și plătească singur formarea profesională periodică e, foarte probabil, pentru că angajatorul a neglijat chestiunea formării profesionale. Cu atât mai mult, ideea că salariatul ar fi condiționat în privința domeniului ales pentru formare nu poate fi acceptabilă aici.
Deși aspectele privind formare profesională și concediul pentru formare sunt prezente în Codul muncii de peste 20 de ani, ele sunt fie ignorate și astăzi, fie sunt interpretate eronat, iar scopul lor a rămas o simplă înșiruire de cuvinte într-un act normativ, așa cum și buna-credință și consensualitate sunt, de cele mai multe ori, „de decor”. Citește articolul
ACCES PREMIUM
O greșeală frecventă în aplicarea reglementării privind formarea profesională e considerarea ca absent și suspendarea contractului angajatului care e trimis în formare profesională. Doar pentru că angajatul nu e acolo să-și îndeplinească atribuțiile zilnice preț de câteva ore pe zi, zile sau săptămâni, nu înseamnă că trebuie trecut ca absent.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Formarea profesională, la nivel de drept, dar și de obligație, de beneficii ale sale, riscuri și condiții este reglementată de Codul muncii, însă dispozițiile legale sunt de multe ori interpretate și aplicate neunitar. De aceea, mi-am propus în cele ce urmează câteva clarificări: Citește articolul
ACCES PREMIUM
Obligația organizării cursurilor de formare pentru toți salariații, precum și frecvența acestora se regăsesc în Codul muncii. De asemenea, unui salariat aflat la un program de formare inițiat de angajator trebuie să i se acorde drepturile salariale, iar în această perioadă beneficiază de vechime în muncă. Însă, dacă nu se achită de această obligație, iar salariatul își plătește și urmează un curs de formare chiar și în alt domeniu de activitate, angajatorul trebuie să îi achite primului o indemnizație pentru perioada în care lipsește, ca în cazul concediului de odihnă.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Salariații au dreptul la concedii fără plată fie pentru a-și rezolva situații personale, fie pentru studii ori formare profesională, potrivit Codului muncii. Legislația nu prevede o limitare a perioadei în care un salariat stă în concediu fără plată, ci lasă această chestiune la latitudinea părților. Pe de altă parte, el nu poate fi impus de către angajator, așa cum se întâmplă adesea în practică, iar rechemarea la muncă se face doar cu o condiție.
Citește articolul
avocatnet.ro explicăm legislația
Cristina Iacob 
Simona Voiculescu 
Dan Năstase 
Lucia Tozaru 