Mai nou, clienților li se poate cere o taxă de reziliere dacă renunță la furnizorul actual de energie electrică

Este vorba de Ordonanța de urgență a Guvernului 143/2021, care a modificat, în ultima zi a anului trecut, Legea energiei electrice și a gazelor naturale (123/2012).

La articolul 62 din lege, acolo unde este vorba de drepturile clientului final de energie electrică, s-a introdus posibilitatea furnizorilor de a impune clienților finali acest comision de încetare a contractului (articolul I, punctul 105 din ordonanță). Clientul final este, conform definițiilor din lege, orice persoană fizică sau juridică ce cumpără energie electrică pentru consumul propriu.

Concret, vorbim de o așa-zisă taxă de reziliere ce poate avea două forme (definițiile comisioanelor au fost introduse prin articolul I, punctul 5 din ordonanță):

• comisionul de încetare a contractului, care poate fi impus oricărui client final de energie electrică, indiferent că este firmă sau persoană fizică;
• comisionul de schimbare a furnizorului de energie electrică, ce include și comisionul de încetare, care poate fi impus, așa cum reiese indirect din modificările operate prin OUG 143/2021, numai întreprinderilor medii și mari. Adică este precizat expres că persoanelor fizice, microîntreprinderilor și întreprinderilor mici nu li se poate impune comisionul de schimbare, dar li se poate impune comisionul de încetare.

Iată cum arată noile paragrafe introduse la articolul 62 din Legea 123/2012:

„(5) Clienții casnici, întreprinderile mici și microîntreprinderile au dreptul să schimbe furnizorul de energie electrică sau participantul la piață implicat în agregare, fără niciun comision de schimbare.

(6) Prin derogare de la prevederile alin. (5), furnizorii de energie electrică sau participanții la piață implicați în agregare pot percepe clienților finali comisioane pentru încetarea contractelor de furnizare a energiei electrice încheiate pe o durată determinată și cu prețuri fixe, în cazul rezilierii lor anticipate de către clientul final.”

Așadar, așa-zisa taxă de reziliere diferă în funcție de clientul despre care vorbim și se aplică numai în caz de reziliere anticipată. Dacă persoanelor fizice, microîntreprinderilor și întreprinderilor mici li se poate impune o taxă mai mică (comisionul de încetare), celorlalți clienți (întreprinderi mijlocii și mari) li se poate impune o taxă mai mare (comisionul de schimbare, ce include și comisionul de încetare).

Totuși, trebuie subliniat că acest comision de încetare trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru a putea fi aplicat de furnizorii de energie electrică:

• să fie comunicat clar clientului înainte de încheierea contractului;
• să fie prevăzut în contractul de furnizare semnat de client;
• să fie proporțional și să nu depășească suma pierderilor economice directe cauzate de client furnizorului prin rezilierea contractului, inclusiv costurile oricărei investiții sau pachete de servicii deja furnizate clientului în temeiul contractului respectiv.

Probarea pierderilor economice directe trebuie să fie demonstrată de către furnizor. Iar respectarea condițiilor de stabilire a comisionului de încetare trebuie monitorizată de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).

În orice caz, subliniem că este vorba de o posibilitate, nu de o obligație. Legislația permite aplicarea acestei așa-zise taxe de reziliere, dar furnizorii pot decide să n-o ceară.

Și mai este important de precizat că schimbările sunt impuse de Directiva europeană 944/2019, cea care stabilește, de fapt, că trebuie introduse comisioanele despre care am scris mai sus. Actul normativ european prevede în mod expres că statele membre trebuie să se asigure că acel comision de schimbare nu se impune (măcar) clienților casnici și întreprinderilor mici, lăsând cale liberă în rest (cale liberă inclusiv pentru aplicarea comisionului de încetare).

Important! În viitor, ANRE urmează să pună la dispoziția clienților de energie electrică și gaze naturale o aplicație online unică prin care să se realizeze schimbarea furnizorului, așa cum reiese din punctele 13 și 153 ale articolului I din OUG 143/2021. Măsura n-are, însă, și un termen concret de implementare, astfel că este greu de precizat când ar putea deveni operațională aplicația respectivă.