Concediul și indemnizația se acordă până la vârsta de șapte ani a copilului sau până la vârsta de 18 ani pentru copilul cu handicap, pentru afecțiunile intercurente. Iar în cazul copilului cu afecțiuni grave, dreptul se acordă până ce acesta împlinește 18 ani.
Proiectul de lege adoptat azi la Camera Deputaților cu votul final va interveni, însă, numai la perioada-standard a concediului - aceasta va fi extinsă de la împlinirea vârstei de șapte ani până la împlinirea vârstei de 12 ani.
Motivația inițiatorilor este că un copil bolnav cu vârsta de peste șapte ani nu poate fi lăsat singur acasă pentru a se îngriji singur sau a-și administra singur medicația. Vârsta minimă de la care un copil poate fi lăsat singur acasă (și în acel caz doar pentru câteva ore) este de 12 ani, în opinia psihologilor. „Scopul principal al modificării legislative este asigurarea cadrului legal pentru părinți de a-și îngriji în mod corespunzător copiii bolnavi în vârstă de până la 12 ani, fără a fi nevoie să recurgă la alte tipuri de concedii”, scriu inițiatorii.
Iată principalele prevederi ale OUG 158/2005 cu privire la concediul medical pentru îngrijirea copilului bolnav:
- pentru a fi solicitat, salariatul trebuie să fi cotizat la sistemul public de sănătate timp de minimum șase luni în ultimele 12 luni;
- cuantumul brut lunar al indemnizației este de 85% din baza de calcul (media veniturilor brute lunare din perioada de stagiu);
- indemnizația, care se suportă integral din bugetul statului, se poate acorda numai unuia dintre părinți, nu ambilor părinți;
- concediul se acordă, de principiu, timp de 45 de zile calendaristice pe an (însă în anumite situații perioada poate fi mai lungă).
Atenție! Propunerea legislativă trebuie să fie promulgată prin decret prezidențial și să fie publicată în Monitorul Oficial pentru a se aplica.
Comentarii articol (0)