Interviu: Despre efectele concrete ale deciziei CCR privind declarațiile de avere: La ce să ne așteptăm, precedentele din jurisprudență și nu numai

1. avocatnet.ro: Ce efecte concrete credeți că va avea publicarea deciziei CCR asupra transparenței declarațiilor de avere ale persoanelor care ocupă funcții și demnități publice?

Bogdan Dima: Exact efectele oricărei decizii a Curții Constituționale adoptate în urma admiterii unei excepții de neconstituționalitate. Sunt prevăzute în Constituție la art. 147 alin. 1. De la momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial al României se suspendă aplicarea prevederilor declarate neconstituționale pentru 45 de zile. Ulterior, dacă nu se intervine cu o nouă reglementare, respectivele norme își încetează efectele juridice. Este important de reținut, însă, așa cum recunoaște și Curtea în comunicatul de presă, că efectele deciziei nu privesc declarațiile de avere și de interese depuse anterior publicării deciziei în Monitorul Oficial al României. Acelea rămân depuse și publicate pe site-ul ANI (Agenția Națională de Integritate - n. red.).

2. avocatnet.ro: Ce efecte (dacă există) ar putea fi, după publicarea deciziei CCR, în privința includerii datelor despre membrii familiei?

Bogdan Dima: Ar trebui să vedem textul deciziei ca să înțelegem exact limitele considerentelor. Mă întrebați de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 176/2010. Curtea a precizat că aceste prevederi sunt constituționale în măsura în care nu se referă și la drepturile și obligațiile soțului/soției declarantului, precum și ale copiilor majori aflați în întreținerea acestuia. Pe scurt, din comunicatul CCR nu rezultă cu claritate că nu se vor mai declara veniturile soțului/soției/copilului major aflat în întreținere. Rezultă că nu poți să răspunzi tu, demnitar sau funcționar public, pentru respectivele venituri declarate. Pentru că, de fapt, sunt veniturile unui terț. Pentru că răspunderea juridică (penală, contravențională, disciplinară) este personală. Iar declarația de avere este, de fapt, o declarație pe proprie răspundere despre tine, nu o declarație pe proprie răspundere despre altul.

Acum, desigur, prezumția generală a opiniei publice este că se pot ascunde veniturile ilicite ale demnitarului pe numele soțului/soției/copilului aflat în întreținere. Dar una este credința opiniei publice (credință care se naște din instrumentalizarea și orientarea organizată a discursului public) și alta este complexitatea vieții. Sunt situații și situații. De exemplu, conform noului Cod civil, se poate face partaj și în timpul căsătoriei. Ce faci într-o astfel de situație când soții aleg să își vadă separat de finanțe? Sau ce faci dacă soțul/soția/copilul major aflat în întreținere îți ascund anumite venituri sau bunuri și tu, de bună-credință, nu le declari pentru că nu știi de ele? Practic, ai ajunge să răspunzi pentru altul, chiar dacă altul, teoretic, este partener de familie. Relația de familie nu garantează și adevărul în familie. În fine, acestea sunt situații particulare, probabil mult mai rare decât situația standard.

O reală problemă cu privire la acest articol este alta: sunt situații când soțul/soția demnitarului au clauză de confidențialitate pentru declararea veniturilor (în special în mediul privat). Au mai fost situații din acestea în practică. Teoretic, legea care urmărește să asigure integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice nu trebuie interpretată astfel încât să determine încălcarea contractelor de către soții/soțiile demnitarilor și funcționarilor publici. Până la urmă, și acele contracte sunt încheiate conform legii și urmăresc protejarea drepturilor și intereselor private ale respectivelor persoane, care nu sunt demnitari sau funcționari publici și au propria lor viață profesională și privată.

Însă, deși, teoretic, și până acum puteai face menține de acest lucru în declarația de avere, întrucât nu era clară legea, exista și riscul să răspunzi juridic pentru că nu ai declarat veniturile confidențiale ale soțului/soției. Cred că lucrurile ar trebui clarificate când se va pune de acord legea cu decizia CCR care urmează să fie publicată. S-ar putea stabili niște excepții de la regula declarării veniturilor soțului/soției/copilului aflat în întreținere. Dar, ca să identificăm soluțiile, trebuie văzute și înțelese exact toate argumentele Curții legate de acest punct.

3. avocatnet.ro: De fapt, ce efecte au deciziile interpretative ale CCR? Pot duce la modificarea legislației vizate și/sau la schimbarea practicii actuale?

Bogdan Dima: Au aceleași efecte general obligatorii. Au fost situații când legiuitorul nu a făcut nimic și legea s-a aplicat în continuare, dar cu respectarea interpretării date de Curtea Constituțională. Au fost și situații când s-a modificat legea în acord cu decizia de interpretare a Curții. Personal, cred că avem o situație mult prea importantă, în cazul de față, pentru ca legiuitorul să nu clarifice/modifice legea. De altfel, dacă lumea nu ar fi atât de supărată și instrumentalizată prin ură partizană, poate ar ști că CCR a mai declarat odată neconstituționale prevederile care prevedeau publicitatea declarațiilor de avere - cele din Legea nr. 144/2007.

În Decizia nr. 415/2010, Curtea a stabilit că „obligaţia prevăzută de lege de a se publica declaraţiile de avere şi de interese pe paginile de internet ale entităţilor unde persoanele care, în conformitate cu prevederile legale, au obligaţia de a le depune, precum şi transmiterea acestora către Agenţie în vederea publicării pe pagina de internet a acesteia nesocotesc dreptul la respectul şi ocrotirea vieţii private, consacrat prin art. 26 din Legea fundamentală, precum şi prin art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin expunerea nejustificată în mod obiectiv şi raţional, pe pagina de internet, a datelor referitoare la averea şi interesele persoanelor ce au, potrivit legii, obligaţia de a depune declaraţii de avere şi de interese”. Dar ce mai contează o decizie neaplicată a CCR din 2010 în era MCV (Mecanismul de Cooperare și Verificare - n. red.) când mai avem una în 2025 în era „Rule of Law”?

4. avocatnet.ro: Ce impact are decizia CCR asupra angajamentelor României referitoare la integritate și care sunt cele pe care o astfel de decizie le-ar putea afecta?

Bogdan Dima: Aceasta ne va spune Comisia Europeană cu ocazia noului „Rule of Law Report”, care stă să apară luna asta sau următoarea. Cu siguranță se vor face mențiuni despre această decizie a CCR și recomandări cu privire la ce ar trebui să facă legiuitorul. Să fim serioși. Este o întreagă mașinărie politică și civică (partide și ONG-uri) care a trăit din aceste subiecte și care a construit politici publice în acest domeniu al integrității în funcții publice. Și au făcut acest lucru pentru că „establishment”-ul european însuși a dorit un cadru anticorupție și de integritate megaeficient și ultrareglementat în România, văzută ca un paria al spațiului democratic european.

Ca atare, presiunea pentru transparentizarea declarațiilor de avere ale demnitarilor a fost un element central al MCV și ulterior al Rule of Law Report. Să vedem ce au de zis acum, după această nouă decizie. Însă, dincolo de ceea ce este la mintea cocoșului, trebuie să ne gândim puțin și la consecințele neintenționate ale unei astfel de decizii. Cum au lăsat deja unii să se înțeleagă, reticența unor persoane competente din mediul privat de a intra în politică sau de a ajuta la obiectivele de guvernanță corporativă ale societăților unde acționar majoritar este statul ar trebui să dispară acum, după decizia Curții. Practic, nu vor mai fi stresați că propria bogăție poate deveni publică și vor ajuta cu drag și spor la eficientizarea statului. Personal, am mari reticențe cu privire la acest tip de argument. Este pur speculativ.

Până la urmă, dacă n-ai nimic de ascuns, nu ar trebui să te deranjeze lumina vieții publice. Iar dacă ai ceva de ascuns, atunci n-ar prea trebui să fii în viața publică. Nu în ultimul rând, mai sunt și alte probleme cu adevărat reale legate de această decizie a CCR. Sunt unele categorii socioprofesionale foarte potente cu salarii și venituri foarte mari în arhitectura statului român. Publicitatea veniturilor demnitarilor și ale funcționarilor publici (din toate puterile statului!) făcea bine la a ști unde sunt inegalitățile în sistem. Lipsa publicității nu elimină inegalitățile excesive, ci doar le ascunde mai bine.

5. avocatnet.ro: Poate afecta această decizie procesul de aderare la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), unde un domeniu esențial de evaluare este „consolidarea guvernanței publice, integritatea și sporirea eforturilor de combatere a corupției”?

Bogdan Dima: Rămâne de văzut. Însă este foarte probabil că va exista o unitate de răspuns la această situație pe axa UE/Comisia Europeană – Consiliul Europei /GRECO – OECD. Nu mă pot pronunța eu cu privire la cum se vor poziționa aceste instituții. Nu sunt dătător cu părerea. În absența deciziei publicate a CCR și în absența unor evaluări complexe finalizate la nivelul acestor organizații internaționale și regionale, este greu de spus de acum dacă răspunsul lor va fi unul dur sau relativizat/nuanțat. Sunt convins, însă, că vor exista niște discuții destul de dure și explicații complicate între diplomația și reprezentanții noștri politici și experții acestor instituții. Vor conta, desigur, și vocile agregate ale organizațiilor civice cu tradiție în domeniul acesta.

6. avocatnet.ro: Președintele Nicuşor Dan a spus că „Dacă legea interzice ANI să publice, o să o public pe pagina Preşedinţiei, nu e o problemă aceasta”. Ar fi legitimă o astfel de abordare, din punct de vedere constituțional?

Bogdan Dima: Păi, să o publice dacă vrea, cu sau fără decizia CCR. Să fie modelul de urmat pentru societate, că de aceasta este Președintele Republicii. Nu văd o problemă de legalitate dacă persoana respectivă nu consideră că îi este afectată viața privată când arată societății ce venituri a obținut în ultimul an. Ar fi un frumos exemplu de exercitare a libertății de exprimare cu scopul garantării dreptului de informare al celorlalți cetățeni. Dar nu aceasta este o soluție sistemică. Este doar PR propriu.

Eventual, o soluție ar putea fi introducerea în lege a unor reglementări mai nuanțate. De exemplu: pentru anumite categorii de demnitari și funcționari publici aflați în funcții de conducere importante în cele trei puteri în stat să fie obligatorie publicarea declarațiilor de avere, pentru celelalte categorii mai puțin importante să fie prevăzută opțiunea de a solicita publicarea pe site-ul ANI a declarațiilor de avere, la pachet cu un mecanism de acces la informații publice pentru cei interesați. Sunt mai multe soluții posibile. O să tot auziți soluții în următoarea perioadă. Important este să fie rezonabile.

7. avocatnet.ro: În situația în care o prevedere constituțională română intră în conflict cu una europeană, care dintre cele două ar prevala? Ce ar trebui făcut pentru a estompa o astfel de divergență?

Bogdan Dima: În funcție de soluțiile legislative care vor urma (nu le știm încă!), se poate imagina, dacă va mai fi cazul, o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 din Tratatul privind Funcționarea UE. Dar trebuie să existe un litigiu, să fie îndeplinite o serie de condiții pentru admisibilitate. Rămâne de văzut dacă, cine, când, cum se va merge pe această cale. Eu aș fi mai reticent, pentru că cine a studiat jurisprudența CJUE (Curtea de Justiție a UE - n. red.) a aflat că nici CJUE nu este prea favorabilă unor declarații de avere care să oblige la publicarea unor date care pot afecta viața personală. Nu este o temă ușoară.

De exemplu, în Hotărârea din cauza C-184/20, CJUE a argumentat de ce se opune unei reglementări naționale care prevede publicarea online a declarației de interese private pe care este obligat să o depună orice director al unei instituții care primește fonduri publice, în special în măsura în care această publicare privește date nominale referitoare la soțul, concubinul sau partenerul declarantului, precum și la persoane apropiate sau cunoscute de declarant, ce ar putea genera un conflict de interese, sau la orice tranzacție încheiată în ultimele douăsprezece luni calendaristice a cărei valoare depășește 3.000 de euro. Nici la CJUE supratransparența „urbi et orbi” nu e o soluție.