ds.alexa a scris:
Explicatia este in felul urmator..punerea in intarziere este necesara doar pentru obligatiile contractuale..in ceea ce priveste obligatiile extracontractuale..nu este necesara punerea in intarziere deoarece din momentul savarsirii faptului care a condus la realizarea prejudiciului ,se naste dreptul creditorului de a cere despagubiri.
Asa prob ca s-au gandit si ei, dar de ce vorbesti de faptul care a condus la savarsirea prejudiciului, extracontractual inseamna intotdeauna delictual???
Daunele interese in materie contractuala pot fi acordate, in principiu, numai dupa punerea in intarziere a debitorului. Ar parea, astfel, ca in materie extracontractuala punerea in intarziere nu este necesara. Concluzia este rezultatul unei aprecieri grabite, ce nu tine cont ca ceea ce este extracontractual nu este neparat delictual. Diferenta o constituie obligatiile izvorate din asa-numitele quasi-contracte prevazute de codul civil, adica din fapte juridice stricto-sensu, precum si din obligatiile izvorate din acele contracte sinalagmatice pe care o parte a doctrinei le considera imperfecte, in fapt, consecinte ale imbogatirii fara justa cauza, tot o aplicatie a faptului juridic in sens restrans, doctrinara de aceasta data, dar unanim acceptata. Spre exemplu, in cazul platii nedatorate, accipiensului de buna-credinta are obligatia de a restitui bunul individual-determinat. Daca acesta piere fortuit pana la momentul introducerii cererii de chemare in judecata, el este liberat. Daca pieirea fortuita se produce dupa acest moment, el nu mai poate fi considerat de buna-credinta si va fi tinut sa restituie valoarea bunului, adica sa-si execute obligatia prin echivalent. Tot astfel va fi obligat si in privinta fructelor percepute, dar, inca o data, numai de la momentul punerii in intarziere intr-una din formele admise de lege
Sub alt aspect, in sarcina solvensului apasa obligatia de a restitui accipiensului cheluielile necesare si utile facute cu bunul, in temeiul imbogatirii fara justa cauza. Accipiensul care a returnat bunul va putea notifica pretentia prin executorul judecatoresc dar va avea si o actio de in rem verso daca solvensul nu plateste de buna-voie. Cert este ca i se pot acorda si daune-interese dar numai de la momentul punerii in intarziere. Acest lucru este valabil si in cazul daunelor interese datorate in caz de neplata a cheltuielilor necesare si utile facute cu obiectul derivat al unui contract sinalagmatic. Nu se poate asadar admite ca daunele-interese in aceste cazuri sunt datorate de debitor, de drept, din momentul nasterii obligatiei, ca in ipoteza faptului ilicit, prejudiciabil, altfel spus, in materie extracontractuala, daunele interese vor fi acordata numai dupa punerea in intarziere a debitorului, cata vreme obligatia isi are izvorul intr-un fapt juridic licit. :)