davegahan a scris:
Ceea ce am vrut eu sa spun este ca in niciun caz nu am facut 2 copii ca sa mi-i hraneasca statul si ca apoi sa-i folosesc drept moneda de santaj sentimental.
Si, dupa cum se poate citi din mesajele mele anterioare, nu doresc tratament preferential, nu sunt scandalizat de o eventuala introducere a probei de limba straina (chiar ma avantajeaza de minune) si sunt de parere ca INM-ul da adevarata formare profesionala.
In niciun caz nu o sa-mi reprosez ca am ales sa-mi intemeiez o familie (singura care ma mai mentine intreg la minte in perioada asta) sau ca folosesc o modalitate de admitere in magistratura pe care legea (fie ea buna sau proasta) inca mi-o ofera.
Cred ca tu nu citesti ce am scris, "completand" din prejudecatile tale inceputul unor fraze cu ceea ce tu crezi ca auditorii isi imagineaza despre voi. Incetati cu cliseul "auditorului post puber, cu cosuri pe nas si ochelari pe ochi, frustrat, soarece de bilblioteca", si veniti sa vedeti ce se intampla cu adevarat la INM, si cam care este calitatea umana MAJORITARA a auditorilor. Am colege care au intrat insarcinate fiind, altele cu copii mici acasa, fiind nevoite sa faca naveta saptamanal. Va place sa luati cate o exceptie de pe la instantele/parchetele unde va desfasurati activitatea si sa o extrapolati prin inductie generalizatoare la totalitatea inm-istilor, pentru ca apoi va vine mai usor sa criticati ceea ce nu cunoasteti si va prezentati propria situatie ca fiind mult mai dificila decat a "tinerilor absolventi tinuti de parinti in casa sa invete".
Cat despre experienta de viata si situatiile "limita", ii rog pe cei care au impresia ca au descoperit apa calda intelegand ca viata e grea, nasoala si nimeni nu iti da nimic pe de-a gata, sa inteleaga ca am colegi de an care au dormit in gara de nord in noaptea de dinaintea examenului, avand doar bani de tren si metrou la ei. Si aia imprumutati. Si au intrat, au strans din dinti si au intrat. Cat despre necesitatea de a avea experienta profesionala inainte de admitere, sunt 100% de acord, daca am trai in Germania sau orice alt stat civilizat care acorda sanse corecte unui absolvent. Sa ne privim in oglinda multi dintre noi si sa spunem, daca avem curajul, unde are sanse un tanar jurist sa se angajeze pe merit, in afara de INM, pentru a castiga experienta in Romania? Sunt extrem de rare exceptiile, regula in sistemul bugetar de stat, dar si in barou e in general PCR - pile, cunostinte, relatii. Dupa absolvirea facultatii, am avut un coleg de an care s-a dus sa se angajeze jurist la o banca in orasul nostru de provincie. Era printre cei mai buni in an la facultate. A picat examenul fara drept de apel, fiind angajata o "nepoata". Baiatul acela nu numai ca a intrat la INM la scurt timp, dar a terminat printre primii la capacitate, fiind acum un judecator redutabil. Asadar, unde sa se angajeze un tanar absolvent de drept pentru a va indepli voua "conditia" care le-o imputati ca nu o au, fara vina lor?Cumva juristi in institutiile de stat?Cine ii primeste daca nu sunt pilele cuiva?
PS. Vor fi unii care vor reactiona la cele scrise mai sus, simtindu-se jigniti, pe buna dreptate, intrucat au intrat in profesia actuala pe merit. Le amintesc ca mesajul nu li se adreseaza lor, si ca imi cer scuze anticipat daca asa au inteles. Trebuie sa inteleaga ca ei sunt exceptia, si nu regula, si daca sunt sinceri cu ei insisi vor recunoaste asta, uitandu-se la multi dintre colegii lor de birou/barou.