Admitere INM august 2011

Patrick_ a scris:

oti a scris:

intotdeauna unde sunt diferenta doar de nuanta/semantica e loc de "creatie" si "originalitate" . totul depinde de fapt de acel cuvant "determinare" sisensul folosit de legiuitor

In cazul acesta chiar nu cred ca se pot face confuzii.
Daca un cuvant are doaua sensuri, de ce sa-i limitam intelesul doar la unul din ele in interpretarea normei?
Daca legiuitorul vroia sa se inteleaga doar determinarea in sensul de ai sadi vointa de a savarsi o fapta, cred ca ar fi gasit o alta expresie.
Pe de alta parte, daca ar fi doar acel sens al cuvantului, s-ar ingradi foarte mult cazurile de instigare in participatie improprie.

Hai sa ne gandim la alte circumstante in care este folosita notiunea de "determinare" in C.P.
Mie la acest moment imi vine in minte una;
Determinarea sau inlesnirea sinuciderii.
E clar ca aici e vorba despre a-i sadi victimei ideea de a comite fapta, desi nu e precizat in text ca asta e sensul, el rezulta din incadrarea faptei celui ce-l "determina" pe subiectul pasiv sa se sinucida, ca alternativa la a fi ucis, care este OMORUL. In acest caz avem o constrangere care nu-i ofera victimei alta varianta.
Daca am considera "determinarea" lato sensu, drept orice modalitate prin care se ajunge la rezultatul comiterii faptei, practic, prin amenintarea savarsita, autorul determina producerea rezultatului, care altfel nu ar fi avut loc, respectiv sinuciderea subiectului pasiv. Acesta insa nu actioneaza cu intentia de a se sinucide, ci de a se salva.
La fel in cazul victimei care, temându-se de amenintarile agresorului se arunca din masina aflata in trafic.

Diferenta in cazul determinarii sau inlesnirii sinuciderii consta in faptul ca, daca faptuitorul ar actiona fizic, aceste actiuni ar fi chiar impotriva victimei.
In acest caz nu ar putea sa fie instigarea autorului impotriva sa ca victima (mai ales ca sinuciderea nu e incriminata).
Tocmai de aceea cred ca s-a incriminat separat aceasta infractiune care consta tocmai in "sadirea" in mintea victimei a ideii de sinucidere, sau a inlesnirii ei.

In celelalte cazuri (cum este si cel cu provocarea unei vatamari prin impingerea altei persoane), faptuitorul nu actioneaza direct asupra victimei, ci asupra unui interpus.

Cred ca solutia cu instigarea in aceste cazuri pare intradevar putin cam ciudata, dar nu vad alta. In fond este vorba de savarsirea unei constrangeri fizice. Cel care savarseste infractiunea constrans fiind nu raspunde penal (este inlaturat caracterul penal al faptei), iar cel care provoaca acea constrangere trebuie sa raspunda pentru efectele produse.

Nu cred ca ideea de a raspunde direct pentru fapta si considerarea persoanei interpuse doar ca simplu "instrument" al infractiunii este mai echitabila.
In fond, acel "instrument" poate totusi avea o contributie personala mai mare sau mai mica, in functie de situatia concreta la producerea efectelor.

In legatura cu problema aceasta sunt si eu de acord cu Udroiu si chiar sunt curios daca este singurul . Cred ca este totusi o solutie echitabila si nu vad ce neajunsuri ar avea.

oti a scris:

Dispare starea de recidiva care a fost retinuta, termenul de reabilitare nu este intrerupt, etc? Care termen de reabilitare dragul meu daca procesul penal inceteaza ?

De fapt care este diferenta (din punct de vedere practic) intre cauza de inlaturare a raspunderii penale si cauza de nepedepsire. Practic ? e diferenta de litere la art 10 :D

In legatura cu termennul de reabilitare incerc sa inteleg doua situatii:
1. In cazul n care avem o amnistie antecondamnatorie, iar actiunea penala pusa anterior in miscare va inceta, inculpatul va fi "repus" in termenul de reabilitare care a inceput sa curga pentru o alta infractiune anterioara celei amnistiate - deci amnistia are avea efecte retroactive
2. In cazul in care a fost condamnat si apoi amnistiat, acest termen de reabilitare va curge doar din momentul amnistiei? - nu mai are efecte retroactive?

Ce alte efecte se mai produc diferit in functie de momentul interventiei amnistierii?

Practic, amnistia postcondamnatorie are aceleasi efecte cu gratierea?

221. Daca plangerea prealabila este formulata atat impotriva a trei persoane fizice, cat si a persoanei juridice la care acestea erau angajate, retragerea plangerii fata de doua persoane fizice si de cea juridica:
a) nu produce efecte
b) produce efecte numaiin privinta persoanei juridice
c) produce efecte atat fata de persoanele fizice cat si fata de persoana juridica.

290. Infractorului ii pot fi aplicate una din urmatoarele masuri de siguranta
a) interzicerea unei functii sau profesii
b) obligarea la tratament medical
c) interzicerea de a se afla in anumite localitati

Diferenta in cazul determinarii sau inlesnirii sinuciderii consta in faptul ca, daca faptuitorul ar actiona fizic, aceste actiuni ar fi chiar impotriva victimei.
In acest caz nu ar putea sa fie instigarea autorului impotriva sa ca victima (mai ales ca sinuciderea nu e incriminata).
Tocmai de aceea cred ca s-a incriminat separat aceasta infractiune care consta tocmai in "sadirea" in mintea victimei a ideii de sinucidere, sau a inlesnirii ei.

In celelalte cazuri (cum este si cel cu provocarea unei vatamari prin impingerea altei persoane), faptuitorul nu actioneaza direct asupra victimei, ci asupra unui interpus.

Cred ca solutia cu instigarea in aceste cazuri pare intradevar putin cam ciudata, dar nu vad alta. In fond este vorba de savarsirea unei constrangeri fizice. Cel care savarseste infractiunea constrans fiind nu raspunde penal (este inlaturat caracterul penal al faptei), iar cel care provoaca acea constrangere trebuie sa raspunda pentru efectele produse.

Nu cred ca ideea de a raspunde direct pentru fapta si considerarea persoanei interpuse doar ca simplu "instrument" al infractiunii este mai echitabila.
In fond, acel "instrument" poate totusi avea o contributie personala mai mare sau mai mica, in functie de situatia concreta la producerea efectelor.

In legatura cu problema aceasta sunt si eu de acord cu Udroiu si chiar sunt curios daca este singurul . Cred ca este totusi o solutie echitabila si nu vad ce neajunsuri ar avea.

Patrik la infractiunea de inlesnire sau determinarea sinuciderii daca faptuitorul face acte materiale ce intra in verbul regens .... si ma refer aici la determinare el raspunde pt OMOR , intradevar se poate realiza si prin acte de violenta dar acestea sunt anterioare si nu fac alt ceva decat sa sadeasca in vointa victimei ideea sinucideri de exemplu din cauza batailor la care era supusa vicitima se sinucide , dar hotararea de sinucidere o ia ea nu este ajutata fizic la indeplinirea actiunii de sinucidere pt ca ar fi OMOR de ex dc autorul o ajuta tragandui scaunul de sub picioare .... e omor ....
in legatura cu parctica judiciara care sa dea o interpretare favorabila sustinerilor tale este o hotarare a trib sup militar de prin anii 60 pe care nu am gasito nici eu sa o citesc , dar cred ca si in aceea hotarare se face referire la actele de constrangere anterioare cu ajutorul carora se implementeaza victimei ideea comiteri unei infractiuni ..... oricum si termenul de instigare in dex sau oriunde are semnificatia unui act de implementare a vointei. In legatura cu interpretarea normelor penale ele nu se poate face decat restrictiv fiind norme de ordine publica- in dreptul penal nu se admite interpretarea larga a termenilor deoarece nu se poate interpreta prin analogie ... ci dupa cum spuneam doar restrictiv avand in vedere si principiul legalitatii care insoteste orice norma penala ....