Maxime - Aforisme - Cugetari

Ciclurile de 7 ani ale vieții omului

De la 0 la 7 ani:
Există o legătură puternică cu mama. Cunoașterea lumii are loc pe orizontală. Se creează simțurile. Mirosul mamei, laptele, vocea, căldura şi săruturile ei sunt primele senzații. Această perioadă se sfârșește de regulă, prin ieșirea din cochilia protectoare a mamei şi cunoașterea lumii exterioare.
De la 7 la 14 ani:
Se creează o legătură puternică cu tata. Cunoașterea lumii are loc pe verticală. Se formează personalitatea. Tatăl devine cel mai fidel aliat pentru cunoașterea lumii din afara celulei familiei. Copilul o iubește pe mama, însă pe tata il îl adoră.
De la 14 la 21 de ani:
Se începe revolta împotriva societății. Are loc cunoașterea materiei. Se formează intelectul. Începe criza adolescentină. Apare dorința de a schimba lumea şi de a distruge structurile existente. Adolescentul atacă celula familiei şi societatea în general. Este pasionat de tot ce exprimă revolta: muzica tare, relațiile romantice, tendința spre independenţă, evadarea, legăturile cu grupurile sociale marginale, valorile anarhiste, negarea sistematică a vechilor valori. Perioada se încheie prin părăsirea celulei familiei.
De la 21 la 28 de ani:
Are loc integrarea în societate. Stabilizarea după revoltă. Suferind eşec în dorinţa de a schimba lumea, omul se integrează, dorind iniţial să fie mai bun decât predecesorii săi. Omul caută un loc de muncă mai bun decât al părinților. Caută un loc mai bun pentru viaţă. Are loc încercarea de a crea o familie mai fericită decât cea a părinților. Alegerea partenerului şi crearea căminului familial. Crearea propriei celule. Perioada se încheie de regulă cu căsătorie. Din acest moment, omul şi-a îndeplinit misiunea şi a finisat legătura cu prima celulă protectoare – familia.
De la 28 la 35 de ani:
Crearea căminului familial. După căsătorie, locuință, mașină apar copiii. Se acumulează valori în interiorul celulei. Însă dacă primele 4 cicluri nu au trecut cu succes, căminul se distruge. Dacă relaţiile cu mama nu au fost cum trebuie, ea va fi o povară pentru ginere/noră. Dacă relația cu tata a eșuat, el se va implica în treburile interne ale tinerei familii, provocând conflicte. Dacă revolta împotriva societății nu a fost trăită, există riscul conflictelor la locul de muncă. 35 de ani – vârsta la care un cocon prost copt deseori explodează. Atunci se întâmplă divorțurile, concediere de la serviciu, depresie etc.
De la 35 la 42 de ani:
Totul se începe de la zero. După criză, omul îmbogățit de experiențe şi greșeli îşi reconstruiește a doua celulă. Este perioada când în viaţa persoanelor divorțate apar iubite/iubiți noi. Ei încearcă să perceapă ceea ce așteaptă deja – nu de la căsătorie, ci de la sexul opus. Relația cu societatea, de asemenea, trebuie reevaluată. Locul de muncă deja este ales după criteriul cât este de interesant şi cât de mult timp liber oferă. După distrugerea primei celule omul întotdeauna simte necesitatea cât mai repede să-şi creeze a doua celulă. Căsătorie nouă, muncă nouă, relație nouă. Dacă omul a scăpat de elementele parazitare din trecut, el va construi o celulă mai bună. Dacă nu şi-a înțeles greșelile, atunci va creea o celulă asemănătoare şi va ajunge la aceleași eșecuri.
De la 42 la 49 de ani:
Se începe cucerirea societății. Imediat ce a doua celulă îmbunătățită a fost creeată, omul începe să simtă plinătatea vieții în căsnicie, în relaţia cu copiii, la serviciu etc. Această victorie generează două tipuri noi de comportament. Dacă omul pune accent pe bunăstarea materială, atunci apar mai mulți bani, mai mult confort, mai multă putere. Dacă, însă, accentul se pune pe latura sufletească, atunci se începe făurirea autentică a personalității. Această perioada se sfârșește printr-o criză de autoidentificare şi întrebări existențiale: de ce sunt aici, de ce exist, ce trebuie să fac pentru ca viaţa să fie plină de sens, în afara bunurilor materiale ?
De la 49 la 56 de ani:
Revoluția spirituală. Dacă omul a reușit să-şi creeze sau să-şi reconstruiască celula sa şi s-a realizat în familie, pe plan profesional, el desigur are dorința să caute înțelepciune. Dacă se face cu dedicație şi sinceritate, această căutare nu va avea limite şi va continua până la sfârșitul vieții.

Fragment din cartea lui Bernard Werber "Imperiul îngerilor."

Despre Einstein
Când Albert Einstein preda la multe universități din Statele Unite, întrebarea recurentă pe care i-au pus-o studenții a fost:
- Tu, domnule Einstein ... crezi în Dumnezeu ?
Iar el răspundea mereu:
- Cred în Dumnezeul descris de Spinoza.
Doar cei care-l citiseră pe Spinoza au înțeles ... Spinoza își petrecuse viața studiind cărțile sfinte și filosofia. Într-o zi a scris:
„Nu știu dacă Dumnezeu a vorbit cu adevărat, dar dacă a vorbit, aceasta este ceea ce cred că ar spune credinciosului:
-Nu te mai ruga și nu te mai lovi cu pumnii în cap sau în piept. Ceea ce vreau să faci este să ieși în lume să te bucuri de viața ta. Vreau să te distrez frumosi, să cânți, să te educi ..., să te bucuri de tot ce am creat pentru tine.
Nu mai merge la acele temple întunecate și reci pe care le-ai construit singur și despre care spui că este casa mea ! Casa mea este în munți, în pădure, râuri, lacuri. Aici locuiesc cu tine și îmi exprim dragostea față de tine.
Nu mă mai acuza de nenorocirea din viața ta. Nu ți-am spus niciodată că e ceva în neregulă cu tine, că ești păcătos, că sexualitatea sau bucuria ta sunt un lucru rău ! Așa că nu mă învinovăți pentru tot ce ți-au spus alții să crezi despre mine ...
Nu mai citi lecturi sacre care nu au nimic de-a face cu mine. Dacă nu mă poți "citi" în zori, într-un peisaj, în ochii prietenului tău, al soției tale, al bărbatului tău, în ochii fiului tău, nu mă vei găsi într-o carte !
Încetează să mai trăiești în frică. Nu te judec, nu te critic, nu mă enervez și nu te pedepsesc. Sunt iubire pură !
Te-am umplut cu pasiuni, plăceri, sentimente, nevoi ... și ți-am dat liberul arbitru ...
Cum te pot învinovăți dacă răspunzi la ceva ce am pus în tine ?
Cum te pot pedepsi pentru că ești ceea ce ești, dacă eu sunt cel care te-a creat ?
Chiar crezi că aș putea să creez un loc în care să-mi ard toți copiii care se poartă rău, pentru restul Eternității ?
Ce fel de Dumnezeu poate face asta ? Dacă aș fi așa, nu aș merita să fiu respectat. Dacă aș vrea doar să fiu venerat, aș fi populat pământul doar cu câini.
Respectă-ți semenii și nu face ceea ce nu vrei să ți se facă.
Tot ce îți cer este să ai grijă de viața ta și ca liberul tău arbitru să-ți fie ghid.
Tu și natura sunteți o singură entitate, așa că nu crede că ai putere asupra ei. Tu faci parte din ea. Ai grijă de ea și ea va avea grijă de tine. Am pus acolo tot ceea ce este "bun" pentru tine și l-am făcut accesibil și am îngreunat accesul la ceea ce nu este.
Nu-ți folosi geniul în căutarea a ceea ce este "rău" pentru acest echilibru. Depinde de tine să păstrezi acest echilibru intact. Natura știe să o facă foarte bine, pur și simplu nu o deranja !
Te-am făcut absolut liber! Şi ești absolut liber să creezi un "rai" sau un "iad" în viața ta. Nu-ți pot spune dacă există ceva după această viață, dar îți pot da câteva sfaturi.
Nu mai crede în mine în felul acesta. A crede înseamnă a presupune, a ghici, a imagina. Nu vreau să crezi în mine, vreau să mă simți în tine. Să mă simți în interiorul tău când ai grijă de oile tale, când îți privesti copiii, când îți mângâi câinele, când te scalzi în râu.
Exprimă-ți bucuria și obișnuiește-te să iei doar exact ceea ce ai nevoie. Singurul lucru sigur este că ești aici, că ești viu, că această lume este plină de minuni și că în toate acestea ești capabil să știi exact de ce ai nevoie cu adevărat.
Nu mă căuta afară, nu mă vei găsi. Sunt aici ! Natura, Cosmosul, Sunt eu."
Baruch Spinoza (1632-1677)

Viata este ca mersul pe bicicleta. Pentru a-ti mentine echilibrul trebuie sa continui sa mergi inainte. (Albert Einstein)

Nimeni nu te poate face sa suferi fara permisiunea ta! (Eleanor Roosevelt)

Nu recunosc alt semn al superioritatii decat bunatatea. (Ludwig van Beethoven)

Niciodata nu trebuie sa te rusinezi a marturisi ca ai gresit. Inseamna doar sa spui, cu alte cuvinte, ca astazi esti mai intelept decat ieri. (Marcel Achard)

Daca nu iti place un lucru, schimba-l; daca nu poti sa il schimbi, schimba felul in care gandesti despre el. (Mary Engelbreit)

Nimeni nu ma poate rani fara permisiunea mea. (Mahatma Gandhi)

La ce e bun ...

La ce e bun Caragiale ?
Să știi când ești ridicol.

La ce e bun Nichita ?
Să știi cum e când ești genial.

La ce e bun Bacovia ?
Să știi c-au fost alții și mai triști ca tine.

La ce e bun George Călinescu ?
Să înțelegi c-a fost o Românie normală, altădată.

La ce e bun Lucian Boia ?
Să înțelegi că poate o istorie are nevoie și de un duș rece, nu doar de coroane și statui.

La ce e bun Ion Barbu ?
Să te lămureșți că există algoritmi și geometrie și în cuvinte.
Nu doar în cartea de mate.

La ce e bun Newton ?
Să începi să înțelegi că în Univers există legi pe care nu le poate încalca nimeni.

La ce e bun Darwin ?
Să pricepi cine suntem și de unde venim în aceasta lume.

La ce e bun Pitagora ?
Să nu te prostească ăia care-ți vând prima casă.

La ce e bun Arhimede ?
Să înțelegi că și dintr-o baie și-o minte ascuțită poate ieși o idee care să rămână în istorie.

La ce e bun Carnot ?
Să descoperi că oricât ți-ar cere ăia pe BMW, înăuntrul motorului se întâmplă cam același lucru ca în Logan.

La ce e bun Einstein ?
Să te lămureșți că și dacă tu nu pricepi un lucru, asta nu înseamnă că lucrul ăla nu există. E un bun exercițiu de umilință intelectuală.

La ce e bun Nicolae Grigorescu ?
La zugrăvirea, în culori, ca nimeni altul, a unei Românii adevărate, unice în lume....

La ce e bun Ion Creangă ?
Sa te trezească la realitate, sa-ti aduca fericirea pe chip prin lucruri simple,dar profunde si totodata sa-ti amintească mereu ca oricât de mult ai creste, rămâi tot un copil!

La ce bun Petre Țuțea ?
Sa intelegi că fără credință, de cele mai multe ori nu poti avea ce iti doresti. Să rămâi lucid într-o societate în derivă.

La ce e bun Slavici ?
Sa ne facă sa înțelegem, ca liniștea sufleteasca este mai importantă decât valorile materiale!

La ce e bun Beethoven ?
Să cânti Oda bucuriei și să fii fericit.

La ce e bun George Enescu ?
Pentru că a transformat muzica populară românească într-o simfonie universală.

Și, de fapt, la ce sunt bune toate astea ?
Foarte simplu: ca atunci când simți nevoia să fii mândru de ceva și n-ai absolut nici un motiv personal, să te uiți în urmă și să înțelegi că toți oamenii ăștia mari de care ai învățat, care au scris, au descoperit și au dat ceva important omenirii, oamenii ăștia au ceva în comun cu tine. Sunteți membri ai aceleiași specii, cea umană.
O specie diferită de animale printr-un lucru sublim, pe care de obicei îl înțelegi la bătrânețe: e în stare să învețe fără nici un motiv lucruri care aparent nu-i folosesc la nimic, doar pentru a intelege.
Altfel spus, cunoașterea e putere. Și n-ai să găsești niciodată una mai mare ca ea în lumea aceasta !

Cele mai bune sfaturi de la greci:
-Nu-ți lăsa tigăile să strălucească mai tare decât tine. Nu lua curățenia casei atât de în serios …..
-Șterge praful după caz, dar fă-ți timp să desenezi, sau să scrii o poezie, vizitează un prieten, gătește ce vrei, udă florile.
-Distrează-te, bea bere, înoată în mare, urcă munții, joacă-te cu câinii, ascultă muzică, citește cărți, dansează, extinde grupul de prieteni și bucură-te de viață …..
Pe măsură ce ștergem praful, viața continuă, iar noi tot îmbătrânim și îmbătrânim și cum vom pleca cu toții de aici într-o zi …. să știi ca nimeni nu-și va aminti câte facturi ai plătit, nici de casa ta curată, nici măcar cât praf ai curățat, dar își vor aminti de prieteniile tale, energia ta explozivă și bucuria vieții, râsul tău cald, glumele pe care le-ai făcut și clipele minunate care le-ai petrecut cu ei …. vor fi pentru buzunarele sufletului.