Admitere magistratura 2010

ENGFULL a scris:

fluturas1980 a scris:

ENGFULL a scris:

deci la cheltuielile vanzarii eu am zis ca 1317 e aplicabil , spune cheltuielile vanzarii nu obligatiile cumparatorului sau ale vanzatorului , iar predarea si ridicare face parte din aceeasi operatiune de vanzare

la evadare , savarsirea faptei de 2 sau mai multe persoane e varianta agravanta prevazuta in cod , iar "savarsirea infr de 2 / mm pers " inseamna savarsirea faptei 2 /mm coautori sau de un autor si un complice concomitent

la viol e forma continuata pentru ca si prima data savarseste o tentativa pedepsibila .... iar savarsirea unei infractiuni inseamna savarsirea unei infr in forma consumata sau tentativa pedepsibila sau participarea penala

Dar totusi ca sa fie infractiune continuata trebuie savarsite acte materiale la diferite intervale de timp nici prea lungi nici prea scurte si totusi aici intervalul de timp este mult prea scurt ca sa fie vorba de o infractiune continuata

nu ca sa fie infr continuata trebuie ca in realizarea aceleasi rezolutii sa comita aceeasi fapta .... art 41 alin 2 pentru exactitate

si m-am lamurit si cu cheltuielile vanzarii - e art 1305 c civ si ..... iarasi ei au dreptate :">

La intrebarea cu termenul rezonabil pentru solutionarea conflictului negativ de competenta sunteti de acord cu raspunsul lor?

anais_anais a scris:

nu mai ziceti nimic, candidatii de azi? cum vi s-au parut spetele mai ales? ce punctaj anticipati? eu cred ca ma situez la un 7 si ceva, din pacate...

eu am 6.70 si imi vine sa innebunesc. Nu stiu ce sa fac. Ati contestat careva ceva?


AM CONTESTAT DOUA INTREBARI LA PROCEDURA PENALA GRILA 1:

La întrebarea cu numărul 67 - în speta prezentată Judecătoria X a fost sesizată cu tragerea la raspundere a unei persone sub aspectul săvârsirii infractiunii de furt calificat, în conformitate cu prevederile art. 222 alin. 7 CPP - alineat introdus prin Legea nr. 356/2006 - plângerea gresit îndreptată la la instanta de judecată se trimite organului competent. Astfel, plângerea penală adresată direct instantei se trimite, prin sentintă, organului de urmărire penală competent, în temeiul art. 222 alin. 7 CPP, sentinta prin care instanta se desesizeaza si trimite plângerea penală la organul de urmărire penală competent poate i atacată cu recurs, asa cum a statuat instanta supremă - ÎCCJ, Sentinta penală nr. 41 din 15 ianuarie 2007. Urmând asa cum s-a dovedit în practică ca, organul de urmărire penală examinând actele dosarului şi, în raport cu conţinutul plângerii depuse la dosar de persoana vătămată, să stabilească dacă aceasta se circumscrie conţinutului dispoziţiilor art. 222 alin. (1) şi (2) C. proc. pen si să ceară lămuriri suplimentare sau eventual completarea acesteia. Astfel că, având în vedere cele expuse, varianta corectă nu poate fi A ci este C.
La întrebarea cu numărul 68 - în speta prezentată inculpatul a fost trimis in judecata de către Parchetul de pe langa Tribunalul X, pentru savârsirea infractiunii de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei prevazuta si pedepsita de art. 211 alin. 3 CP. În conformitate cu prevederile art. 209 alin. 3 C. proc. pen, urmărirea penală se efectuează obligatoriu de către procuror în cazul infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 211 alin. 3 CP iar potrivit prevederilor art. 27 pct. 1 lit a) C. proc. pen competenta de a judeca in prima instanta a infractiunii mentionate apartine TRIBUNALULUI astfel că, în speta au fost respectate dispozitiile legale referitoare la competenta materială a instantei rezultând că, varianta corectă nu este C.
Varianta corectă este B, deoarece instanta în cazul luării sau înlocuirii măsurii de sigurantă prevăzuta de art. 114 CP nu ar fi trebuit sa se limiteze la faptul de a constata că invinuitul este bolnav psihic dar ci ar fi trebuit să constate si că acesta se află încă într-o stare de pericol pentru societate – stare ce se deduce din legătura cauzală între fapta săvârsită si starea de boală a inculpatului - asa cum de altfel s-au pronuntat in mod constant instanta supremă : Tribunalul Suprem , Sectia penală, decizia nr. 905/1973 si Tribunalul Suprem , Sectia penală decizia nr. 984/1972