Admitere magistratura noiembrie 2010

Reclamantele L.M. şi L.V. au formulat cerere, la data de 10 mai 2005, împotriva pârâtului I.S.
solicitând obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate şi posesie imobilul format din teren
în suprafaţă de 400 mp. şi construcţiile edificate pe acesta. În motivarea cererii, reclamantele au
arătat că imobilul le-a fost atribuit în întregime prin sentinţa civilă nr.324 din 19 noiembrie 1994,
irevocabilă, prin care s-a dispus ieşirea din indiviziune de pe urma defunctului V.D., acesta din
urmă dobândindu-l în baza contractului de schimb încheiat cu C.N. la data de 15 martie 1992,
transcris în registrul de publicitate imobiliară la aceeaşi dată. Pârâtul a invocat, în apărare,
contractul de vânzare-cumpărare pe care l-a încheiat, la data de 10 noiembrie 1993 cu acelaşi C.N.,
aflat în posesiunea imobilului la data vânzării. A mai adăugat că hotărârea de partaj nu poate
constitui titlu de proprietate deoarece este un act declarativ şi, oricum, a fost pronunţată ulterior
contractului de vânzare-cumpărare pe care l-a încheiat cu C.N. Toate susţinerile de fapt ale părţilor
au fost dovedite prin probele administrate în cauză. Instanţa a pronunţat următoarea soluţie:
A. a respins acţiunea considerând că numai actul translativ de proprietate poate constitui titlu în cadrul acţiunii în
revendicare imobiliară, hotărârea de partaj, faţă de caracterul ei declarativ, neputând fi încadrată în această
categorie. În consecinţă, numai pârâtul are un titlu de proprietate, acţiunea în revendicare fiind, prin urmare,
neîntemeiată
B. a respins acţiunea cu motivarea că pârâtul produce un titlu de proprietate cu o dată anterioară hotărârii de
partaj, fiind preferabil, în consecinţă, titlului de proprietate al reclamantelor
C. a admis acţiunea întrucât titlul invocat de reclamante, fiind o hotărâre judecătorească, are o valoare probatorie
superioară contractului de vânzare-cumpărare invocat de pârât, motiv pentru care reprezintă un titlu preferabil
faţă de contract
D. niciuna
spor!

inca una...A.A. a chemat în judecată Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, S.C. X.
Craiova şi S.C. Y. Craiova, solicitând obligarea pârâţilor, în baza Legii nr.10/2001, la restituirea în
natură a unui autoturism Mercedes Benz, confiscat fără titlu de către stat de la autorul
reclamantului, B.A., ori plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea autoturismului în
cuantum de 100.000 de lei. În motivarea acţiunii, s-a arătat că bunul a fost confiscat de stat în iunie
1948, în aceeaşi zi cu fabrica de pâine aparţinând lui B.A. Pârâţii au solicitat respingerea acţiunii
având în vedere că bunul, prin natura lui, nu poate face obiectul legii în discuţie. Reclamantul a
motivat că aserţiunea referitoare la inaplicabilitatea Legii nr.10/2001 este greşită întrucât legea nu
distinge între bunurile mobile şi cele imobile. În dosar nu s-au administrat probe privind titlul de
proprietate asupra autoturismului şi preluarea bunului de către stat. Instanţa a pronunţat
următoarea soluţie:
A. a admis acţiunea reţinând că bunul a fost confiscat odată cu fabrica de pâine, fiind folosit de B.A. în calitate de
director al fabricii confiscate şi în interes de serviciu
B. a respins acţiunea întrucât A.A. nu a depus titlul de proprietate al autorului său privind autoturismul confiscat,
astfel încât nu s-a făcut proba dreptului de proprietate asupra acestui bun
C. a respins acţiunea întrucât reclamantul nu a depus la dosar actul prin care autoturismul a fost confiscat de
către stat. Simpla posesie a statului nu dovedeşte caracterul abuziv al preluării în sensul Legii nr.10/2001
D. niciuna din variantele de mai sus

ref. prima speta a lui cricri

d) niciuna
a / in cauza este actiune in revendicare, iar nu uzucapiune, pt a fi vorba de un just titlu
c / iese din calcul "valoarea probatorie superioara"a hot.jud
b/ hot. de partaj este, intr-adevar posterioara titlului paratului IS (contractul din nov.1993) insa defunctul dobandise imobilul in 1992, prin contractul de schimb (care are caracter translativ), imprejurarea ca autorul paratului era in posesia imobilului la data cand l-a vandut acestuia nu are relevanta< opozabilitatea fata de terti a contractului de schimb e data de inscriserea in registrul de CF< Astfel hotararea de partaj, posteri0ara ambelor titluri comparate, are caracter declarativ, deci produce efecte retroactiv, din momentul dobandirii bunului (oricum, in principiu, actul d epartaj nu e supus publicitatii imobiliare)

deci, D