Notificarea prin care angajatul îi face cunoscută angajatorului intenția de a termina raportul de muncă trebuie să fie obligatoriu înregistrată de acesta din urmă, demisia nepresupunând niciodată acordul angajatorului. Dacă acesta renunță la preavizul pe care angajatul trebuia să-l respecte și consfințește astfel „acordul” său privind demisia, nu vorbim de transformarea demisiei în încetare prin acord însă. De asemenea, foarte important e că o consecință a încetării prin acord a raportului de muncă e aceea că părțile nu mai pot ridica ulterior diverse pretenții cu privire la raportul de muncă încheiat. Citește articolul
Un contract de muncă poate înceta de drept, prin acordul părților sau ca urmare a voinței unilaterale a angajatorului ori salariatului, însă fiecare soluție are particularitățile sale, iar părțile au atât drepturi, cât și obligații. Contractul individual de muncă are la bază acordul de voințe al părților, salariat și angajator, de a constitui, modifica ori stinge un raport de juridic, cel de muncă fiind specific și reglementat distinct de Codul muncii. Citește articolul
Ca regulă generală, încheierea, modificarea ori încetarea contractului individual de muncă presupune acordul părților. Una dintre cele mai rapide și simple forme prin care poate înceta un raport de muncă este cea care se realizează prin manifestarea de voință a părților. Așa cum la încheierea contractului individual de muncă este obligatorie forma scrisă, fiind o condiție de validitate, aceeași formă trebuie să îmbrace și actul prin care părțile convin încetarea raportului de muncă, la data o dată stabilită de comun acord. În practică se încearcă adesea forțarea unor ipoteze de concediere sub umbrela unor încetări prin acord, dar ele pot fi ușor demontate în instanță apoi. Citește articolul