De la bun început, angajatul trebuie să știe dacă în activitatea sa va trebui să mai plece, din când în când, în afara locului muncii și care sunt condițiile acestor deplasări, inclusiv chestiunea suportării costurilor. Citește articolul
Prevederile ce trebuie să se regăsească în contractele de muncă sau în regulamentele interne sunt, înainte de toate, cele cerute în mod esențial de lege. Peste acestea, orice altceva este o prevedere pe care angajatorul o trece în contract, în regulament sau într-o politică internă pentru că e utilă, îl avantajează sau chiar îl protejează în eventualitatea unui conflict de muncă. În rândul chestiunilor pe care trebuie să le punem în contracte, nivelul de detaliu face adesea obiectul întrebărilor celor care se ocupă de redactarea lor: ar trebui trecute toate sumele sau cât de detaliată trebuie să fie secțiunea X sau Y? În contracte, multe dintre prevederi nu pot fi modificate decât cu acordul părților, iar asta face diferența dintre detaliu și generalitatea care bifează o obligație legală. În schimb, regulamentele și politicile interne sunt acte asupra cărora angajatorul are ultimul cuvânt, chiar dacă își consultă angajații. Citește articolul
Locul muncii este un element esențial al contractului individual de muncă, iar modificarea sa este posibilă fie prin acordul părților, fie unilateral, dar în anumite situații. Citește articolul
Primele acordate angajaților nu pot avea caracter de surpriză și nici nu pot fi date pe criterii discriminatorii. Orice alte drepturi stabilite ca urmare a activității profesionale a salariatului, pe lângă salariu, ar trebui în mod normal să fie cuprinse în contractul individual de muncă. Desigur, dacă ele nu sunt prinse la nivel contractual, angajatorul păstrându-și astfel posibilitatea de a le acorda când dorește, se pune întrebarea: trebuie să le declar sau nu în Revisal? Citește articolul
Chiar dacă are la bază un contract, relația de muncă are o serie de particularități și nu sunt permise „penalizările” ca în cazul unei relații comerciale între doi profesioniști, iar orice clauză prin care s-ar stabili o astfel de procedură va fi lovită de nulitate. Un salariat care și-a realizat „ținta” de vânzări într-o lună a fost penalizat pentru nerespectarea procedurilor, angajatorul său considerând că acest lucru este normal, pentru că în contractul de muncă exista o astfel de clauză. Citește articolul
În cazul în care o angajată are recomandare medicală să lucreze doar șase ore pe zi, norma de muncă fiind redusă conform legislației, angajatorul nu poate fi obligat să accepte solicitarea ei de a lucra în alt interval orar decât cel propus. În astfel de situații, părțile trebuie să ajungă la o decizie comună, luând în considerare interesul angajatorului și scopul reducerii programului, conform dispozițiilor legale. Ne amintim, astfel, de prevederile ce dau posibilitate angajatorului să-și motiveze refuzul unor cereri privind individualizarea programului de lucru venite de la angajați. Citește articolul
Oricât de individualizat programul de lucru al unui angajat, repausul săptămânal trebuie să respecte aceeași regulă: 48 de ore + 12 ore consecutive, la fiecare ciclu de șapte zile calendaristice. În practică însă asta nu se întâmplă întotdeauna. Și, deși suspendă repausul săptămânal, încălcând oricum condițiile stabilite la nivel de lege, angajatorii nici măcar nu recompensează angajații în mod corespunzător.
Citește articolulFormarea profesională este un instrument util pentru angajatori și salariați, dar și pentru stat, conform Codului muncii. Aceasta este un drept al fiecărui salariat și o obligație a angajatorului, iar costurile sunt reglementate de lege. Într-un caz peste care am dat recent, se discută despre o situație în care clauza privind formarea profesională nu respectă dispozițiile legale și încalcă dreptul fundamental al salariatului la libertatea muncii și la alegerea locului de muncă. Citește articolul