Contractele clienţilor cu băncile şi despăgubirile pasagerilor pentru zborurile anulate - principalele decizii cu impact asupra consumatorilor luate de CJUE în 2020

Hotărâri legate contractele încheiate între un consumator şi un profesionist 

Acordarea unor avantaje unui consumator care contractează un credit bancar imobiliar în situaţia în care împrumutatul îşi mută toate veniturile salariale la banca respectivă este interzisă de dreptul european. Interdicţia nu este una absolută, deoarece CJUE a stabilit că banca, în anumite condiţii, poate impune împrumutatului, în privinţa unui credit imobiliar şi în schimbul unui avantaj individualizat, mutarea parţială şi temporară a veniturilor într-un cont deschis la banca creditoare.

Clauzele care se aplică automat într-un contract, în baza legii, nu pot fi abuzive. CJUE a hotărât că o clauză ce se aplică într-un contract încheiat între un consumator şi un profesionist (în acest caz, o bancă), în temeiul legii, nu poate fi considerată abuzivă.

Instanţa europeană a explicat faptul că, în cazul contractelor semnate cu consumatorii, o clauză contractuală care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, ci reflectă o normă care, potrivit legii naţionale, se aplică între părţile contractante în lipsa unui acord diferit în această privinţă nu poate fi considerata abuzivă.

Dreptul la acţiune pentru restituirea sumelor plătite de un consumator în baza unor clauze abuzive se poate prescrie. CJUE a stabilit că statele membre care limitează dreptul unui consumator de restituire a sumelor plătite în baza unor clauze abuzive nu încalcă dreptul Uniunii Europene (UE). Condiţiile pentru care se aplică această decizie sunt: (1) termenul respectiv de prescripţie este rezonabil; (2) consumatorului i se permite exercitarea dreptului de a obţine remedii judiciare prin legislaţia consumatorului.

Costul total al unui credit financiar include şi costurile de prelungire a contractului, dacă aceste prevederi au fost stabilite în clauze. Costurile eventualelor prelungiri ale unui contract de credit, după scadenţă, sunt incluse în costul total al creditului, dacă aceste condiţii concrete sunt convenite de la bun început de către creditor şi debitor.

CJUE a stabilit că noţiunea de cost total al creditului pentru consumatori vizează totodată şi costurile legate de obţinerea creditului şi pe cele legate de utilizarea sa în timp.

Un contract bancar trebuie să aibă o menţiune clară privind termenul de retragere. Curtea a hotărât că o instituție bancară care nu precizează explicit termenul de retragere în contractele de credite, ci face doar trimitere la anumite proceduri legislative, se face vinovată de faptul că nu a informat corespunzător consumatorul.

Potrivit Directivei Europene privind contractele de credit, dacă un consumator se retrage din contract, el trebuie să plătească, în maxim 30 de zile calendaristice, partea de credit și dobânda aferentă de la data însușirii creditului, până la data la care a fost rambursat. Cele 30 de zile se calculează din momentul în care a fost trimisă notificare de retragere către creditor.

Contractele care conţin clauze prebifate referitoare la consimţământul privind prelucrarea datelor cu caracter personal încalcă regulamentul general privind protecţia datelor. Chiar dacă un client semnează un contract ce conţine o astfel de clauză prebifată, nu se poate considera că asemenea practici implică un consimțământ valid la prelucrarea datelor.

Mai exact, cuiva nu îi poate fi cerut să facă un efort suplimentar pentru a NU i se prelucra date, din cauza că preferă să nu își dea consimțământul.

Hotărâri legate de recompensările privind zborurile anulate sau întârziate

Companiile aeriene nu pot fi obligate să ofere compensaţii pentru un zbor întârziat din cauza unor probleme cauzate de un pasager. Dacă întârzierea unui zbor a fost provocată de comportamentul problematic şi imprevizibil al unuia dintre pasageri, compania aeriană ar putea să nu mai fie obligată să compenseze pasagerii pentru întârziere, a decis, în această vară, CJUE.

Totuşi, există două condiţii care trebuie să se aplice pentru a nu apărea această obligaţie din partea companiei aeriene. Una prevede că acest comportament al unuia dintre pasageri să nu fi putut fi evitat şi a doua este ca operatorul de zbor să fi luat măsuri în raport cu posibilităţile sale materiale şi financiare, cum ar fi redirecţionarea pasagerilor, pentru a se asigura că pasagerii ajung cât mai repede la destinaţie, iar întârzierea să fie minimă.

În cazul unui zbor anulat, compania aeriană este răspunzătoare doar pentru rezervarea şi cheltuielile aferente cazării. Într-o speţă adresată CJUE, un pasager a reclamat faptul că operatorul aerian ar trebui să îi ofere o compensaţie pentru prejudiciul suferit din cauza îndeplinirii defectuoase, de către hotel şi administraţia acestuia, a obligaţiilor lor.

Instanţa supremă europeană a stabilit că, totuşi, obligaţiile companiei aeriene sunt restrânse, această trebuind să asigure o cameră de hotel şi să suporte costurile de cazare şi nimic mai mult.

Pentru anularea ultimului segment de zbor dintr-un traseu cu mai multe escale pot fi cerute despăgubiri de la locul de decolare al primului avion. CJUE a stabilit că, în cazul zborurilor conexe, confirmate prin aceeaşi rezervare, dar realizate la companii de zbor diferite, despăgubirea pentru anularea ultimului segment de zbor poate fi cerută şi instanţelor de la locul de plecare al primului segment de zbor.

Pasagerii pot cere despăgubiri pentru întârziere chiar şi în cazul zborurilor redirecţionate. CJUE s-a pronunţat şi asupra situaţiei în care, după anularea unui zbor, pasagerii redirecţionaţi către un alt zbor (operat de aceeaşi companie aeriană) ajung cu întârziere la destinaţie. Curtea a stabilit că pasagerii pot solicita despăgubiri pentru ambele situaţii cauzatoare de prejudicii: (1) anularea zborului iniţial şi (2) întârzierea zborului ulterior.  

Alte hotărâri importante

Dacă încarci ilegal un film online, cel ce deține drepturile de autor poate cere doar adresa ta poștală, nu și alte date. În cazul în care se încarcă ilegal un film pe o platformă online, așa cum este, de exemplu, YouTube, titularul drepturilor de autor poate să ceară operatorului doar adresa de domiciliu sau de reşedinţă a utilizatorului, nu și alte date, precum e-mail-ul, IP-ul ori numărul de telefon.

Furnizorii de internet nu pot fi obligați, ca regulă, să rețină sau să transmită autorităţilor, preventiv, datele de trafic sau de locație ale utilizatorilor. Statele membre, deci inclusiv România, nu pot să prevadă obligații generale pentru furnizorii de internet de a le trimite autorităților date de trafic pe internet sau date privind locația beneficiarilor serviciilor de internet, chiar dacă scopul e prevenirea criminalității sau se au în vedere interese de securitate națională.

Astfel de obligații ar putea fi impuse, excepțional, doar dacă există pericole concrete și, în anumite situații specifice, dacă sunt luate suficiente măsuri de garanție cu privire la drepturile persoanelor vizate de acele date.

Companiile care produc maşini în UE pot fi daţi în judecată indiferent de statul membru din care provine cumpărătorul. Cetățenii europeni (inclusiv românii) care au cumpărut mașini produse în Uniunea Europeană pot să dea în judecată producătorul și în fața instanțelor de la locul de cumpărare (de exemplu, România), dacă suferă un prejudiciu din cauza felului cum au fost construite mașinile, iar acel prejudiciu se produce în țara de unde a fost cumpărată mașina.
 
Confiscarea sumelor nedeclarate la graniță de peste 10.000 de euro e contrară dreptului UE. Celor care intră sau ies din țara noastră nu li se pot confisca sumele de peste 10.000 de euro nedeclarate la vamă, a stabilit, la începutului anului, CJUE.

Curtea afirmă că o confiscare a întregii sume reprezintă o sancțiune excesivă, raportată la scopul urmărit - de a determina respectarea obligației de declarare. Practic, cel care nu-și declară suma este lipsit de întreaga suma introdusă în țară (sau scoasă, după caz), iar acest lucru ar afecta puternic libera circulație a capitalurilor, care este garantată și poate fi limitată doar în cazuri excepționale.