În România, concediul de maternitate este listat în rândul concediilor medicale, alături de cel pentru boli obișnuite, printre altele - toate reglementate în OUG nr. 158/2005 și normele sale de aplicare.
„Asiguratele au dreptul la concedii pentru sarcină şi lăuzie, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizaţie de maternitate”, scrie în ordonanță, 63 de zile fiind acordate înainte de naștere și 63 după (perioadele se pot compensa între ele însă). Persoanele cu handicap asigurate beneficiază, la cerere, de concediu pentru sarcină, începând cu luna a VI-a de sarcină.
Pe timpul acestui concediu asiguratele primesc o indemnizație ce reprezintă 85% din baza de calcul, care se calculează, în cazul salariatelor, ca medie a veniturilor brute lunare din ultimele șase luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de asigurare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar. În cazul celor care nu sunt salariate, dar se asigură în mod voluntar pentru concedii medicale (PFA-uri, profesii liberale etc.), limita bazei de calcul e însă mult mai mică - se determină ca medie a veniturilor asigurate, înscrise în contractul de asigurare, din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de asigurare, până la limita a trei salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată.
Aici, merită amintit și concediul paternal la care au dreptul tații încadrați în muncă, în termen de maximum opt săptămâni de la nașterea copilului. Aici, indemnizația aferentă se plătește din fondul de salarii al angajatorului și este egală cu salariul corespunzător perioadei respective. De aici rezultă că vorbim de fiscalizarea acestor sume integral.
În schimb, concediul de creștere se acordă (celor care doresc) în continuarea concediului de maternitate de care beneficiază mama - reamintim că și tatăl poate sta în concediu de creștere (cel puțin două luni sunt ale acestuia, potrivit OUG nr. 111/2010). Concediul de creștere are un regim diferit și condiții diferite de cel de maternitate, nefiind nicidecum un tip de concediu medical.
Pentru a încuraja natalitatea și petrecerea primilor doi ani integral alături de copil, statul acordă dreptul la un concediu de creștere de până la doi ani (trei ani în cazul copilului cu handicap) și o indemnizație de până la 8.500 de lei (brut), calculată în funcție de veniturile anterioare ale părintelui beneficiar (85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului).
Regimul fiscal comparativ
Nici pentru indemnizația de maternitate, nici pentru cea de creștere a copilului NU se plătește impozit pe venit (sunt listate expres în Codul fiscal în rândul indemnizațiilor scutite).
În ceea ce privește contribuția la sănătate (10%), indemnizația de maternitate este și va fi în continuare scutită de aceasta și după 1 august. Legea nr. 141/2025 elimină „scutirea” de plata CASS doar în cazul indemnizațiilor pentru concediul de creștere și în pentru concediul de acomodare (în cazul adoptatorilor) - în realitate, beneficiarii acestor indemnizații au fost considerați până acum asigurați fără plata contribuției. În cazul acestor beneficiari, indemnizațiile vor veni diminuate cu procentul de 10%, de luna viitoare.
În fine, pentru niciuna dintre aceste indemnizații nu se datorează contribuția la pensii.
Comentarii articol (2)