Avand in vedere ca s-au afisat rezultatele concursului din ianuarie 2011 si ca threadul pt acel examen a ajuns deja la o cifra impresionanta de pagini si luand de asemenea in considerare ca incepand de astazi interesele multora dintre noi se despart (unii vor ramane acolo pt a dezbate probleme in legatura cu probele care urmeaza in concursul in curs de desfasurare), propun ca cei care au note sub 7.00 (si care vor sa dea examen in august) sa treaca pe acest thread, urmand ca dupa ultima proba din concursul aflat in desfasurare sa ni se alature si cei care, din nefericire, vor fi nevoiti sa dea si in august.
indraznesc sa-mi dau si eu cu parerea:cred ca este vb despre infractiunea de amenintare pt ca fapta pagubitoare cu care se ameninta este tocmai nerestituirea lucrului luat...
Patrik_ a scris:
"Nu putem sa avem talharie fara furt.Iar furt nu avem pt ca nu e scopul insusirii pe nedrept "
sunt de acord: fara scopul insusirii pe nedrept nu este realizată latura subiectivă si prin urmare nu avem continutul constitutiv al infracţiunii de furt/ tâlhărie; întrebarea mea ar fi dacă este infr. de ameninţare pentru că ,potrivit lui T. Toader , pentru realizarea laturii obiective la 193 cp ameninţarea tb să aibă caracter injust ; ori în speţă parcă nu prea are acest caracter
a) furt - daca un bun este luat cu titlu de garantare a unei datorii a posesorului,sau pentru a determina o anumita conduita din partea acestuia,exista scopul insusirii pe nedrept;
.... aceasta pentru ca in cazul in care posesorul nu indeplineste cererea creditorului care ia luat bunul,acesta ramane in stapanirea creditorului...aceasta fiind intentia ,cel putin eventuala,a creditorului in momentul luarii bunului debitorul
@ arlen
ar fi bine dacă ai menţiona şi numele autorului după care ţi-ai format opinia ; în fond, nu ne exprimăm decât opiniile formate după autorii studiaţi şi nu vrem decât să ne clarificăm anumite chestiuni ;
într-o opinie contrară celei exprimate de tine , in care se citează atât din doctrină cât şi din jurisprudenţă se susţin, printre altele şi următoarele: scopul însuşirii nu-l putem deduce din aceea că “făptuitorul ştie că ia un bun fără consimţământul posesorului său”, s-ar ajunge să se confunde două elemente ale laturii subiective: lipsa consimţământului cu scopul însuşirii pe nedrept şi să se constate existenţa celui din urmă din simpla existenţă a celui dintâi ;
“luarea lucrului în scopul de a obţine de la proprietar îndestularea unei pretenţii sau îndeplinirea unei obligaţii nu este furt” ;
“luarea lucrului , în scopul de a-l ţine în gaj, nu este furt fiindcă lipseşte scopul apropriaţiunii; “ faptei îi lipseşte ideea primară: însuşirea pe nedrept a avutului altuia”; argumentul că “ nimeni nu-şi poate face dreptate singur nu poate fi absolutizat” (Filipaş, Mitrache ş.a.)