Eu cred ca e normal ca parintele "vizitator" sa procedeze asa atata timp cat celalalt il considera un apendice deranjant.
LEGEA (legea, instantele, Codul civil, tratatele internationale, NU eu) considera ca a-ti asuma sa cresti un copil inseamna a-ti asuma pierderea unei anumite libertati.
De exemplu: nu poti pleca cand vrei la munte, trebuie sa-ti duci copilul la scoala; nu poti pleca in UK, trebuie sa tii copilul unde e de acord si tatal lui, nu poti dormi toata noaptea daca pruncul se trezeste de febra, nu poti merge la film daca are serbare, nu poti iesi cu fetele daca trebuie sa discuti cu educatoarea, nu poti desparti copilul de tata din frustrarea ca tu insati te-ai despartit.
Instanta va vedea cu ochi critici mama care va incerca indepartarea copilului de tata.
Parintele nerezident nu poate nici el duce pruncul invacanta in strainatate cu amicii lui; sau dv. i-ati dat acordul, el insa nu?
...dar daca parintele care se ocupa de copil vrea sa-i ofere mai mult, din puteri proprii, chiar cu sacrificiul COPILULUI de a-si parasi tara, se izbeste de obtuzitatea celor care sunt abilitati sa interpreteze si sa aplice legea, in interesul minorului.
Mai sus vedeti diferenta intre viziunea dv. si a legii asupra aceleiasi situatii. Dv. uitati de copil, legea il bolduieste. Sau instanta. Sau eu, in cazul de fata, in sustinerea legii.