satanism

u.b.i.k. a scris:

godspeed a scris:

Si cum comentati afirmatia masona de mai jos, coroborat cu textul Biblic?
J. D. Buck (autor mason) : "Este mult mai important ca omul sa incerce sa devina Hristos decat sa creada ca Iisus era Hristos.[J. D. Buck, Mystic Masonery, Illinois :Indo-American Book Co., 1913].

Imitatio Dei.
Crestinismul trebuie sa fie un fel de a trai nu un fel de a vorbi despre cum trebuie trait. De aceea e mai important sa imitam ceea ce facea Domnul atunci cand inca mai calca cu picioarele sale sfinte praful Pamantului decat sa ne multumim cu credinta ca Iisus este Hristorul si ca e suficient sa-i ceri ceva, ca te ajuta.
Citatul dat de d-voastra nu indeamna la tagada ci spune ca fapta e mai importanta decat simpla credinta. Si mult mai dificila, dupa cele ce se vad prin lume.

Multumesc, maestre, dar din pacate nu l-ati interpretat coroborat cu textul biblic:)

Cred ca va datorez si un raspuns la “credinta…software, hadware sau firmware”. Consider ca este bine sa-ti cresti copii pe uzantele crestine, caci daca nu, s-ar putea ca “subconstientul” sa nasca enormitati de teorii care instiga la ateism (inlocuindu-l pe Dumnezeu cu propria vointa necenzurata) bazate pe teoria “tatalui defectiv” Freudian si sa-ti doresti … subconstient (evident) sa-ti ucizi Tatal, mai ales daca l-ai citit si pe Feuerbach (tot mason), care spune :
“What man misses- whether this be an articulate and therefore conscious, or an unconscious, need-that is his God.” (The Essence of Christianity) .
Adica “Ceea ce ii lipseste omului – fie ca este o nevoie constienta, sau inconstienta - este Dumnezeul lui”. Daca faceti o scurta incursiune in viata si educatia lui Feuerbach, va dati seama de ce ne sugereaza (la limita SUBLIMINALULUI) ca trebuie sa ne ucidem credinta in Tatal Nostru (care “ne-a” dezamagit) si sa credem doar “in propriile forte” pentru a accede la o pozitie sociala care nu ne-a fost data din nastere, dar “destepti” fiind…
Eventual sa continuam si cu Marx, Voltaire si alti ateisti…masoni, care te primesc doar daca ai “credinta in fiinta suprema” ca apoi pe la gradul 19…?

@ godspeed :surrender: :help: :love1:

Am o nelamurie: Diavolul are liber arbitru? Se poate pocai? Poate regreta ca a facut rau?

Cu riscul de a deveni/fi plictisitoare, aceasta ar fi o varianta plauzibila:

[ link extern ]
[ link extern ]

Beautiful flowers, sir :)

:hm: Daca Dumnezeu le ingaduie, au putere, se schimba si iau forma pe care o vor dupa fantezia lor, iata si frumusetea (ca tot veni vorba de filme)

[ link extern ]
[ link extern ]

Poate ma cenzureaza ca la fatarnicie . Deh ! piesa lui Moliere era tot despre fatarnicie .........si ingloba trei ( subiecte) in unul ca la piata.

AlohaB-)

Doinas a scris:

Acum vreo cîţiva secoli într-o seară,
trimisul diavolului pe pămînt
intra-ntr-un schit de maici, sub frunza rară,
purtînd la glezna vînătă de ceară
veriga unui cinic legămînt.
Căci se afla acolo-n mănăstire
Cecilia, fecioara fără preţ,
călugăriţa albă şi subţire,
cea pentru Domnul plină de iubire,
iar pentru lume plină de dispreţ.
(-Heruvi cu săbii arse de ulei,
duraţi un zid de pază-n jurul ei !)
Iar diavolul, trecînd prin groase ziduri,
venea-n chilie ca un ins frumos
ţinînd în mîna-ntinsă două bliduri
pline cu vin ca sîngele spumos.
Dar ea, fugind mereu de arătare,
cădea-n genunchi sub candela cu mir
rugîndu-se acelui sfînt călare
ce rupe-ale balaurului gheare,
în platoşă-mbrăcat şi-n mohair.
(-Serafi cu săbii de răşini fierbinţi,
chemaţi în jurul ei sobor de sfinţi!)
Dar diavolul şiret, băgînd de seamă,
intra-n icoana plină de scîntei,
lovea balaurul cu solzi de-aramă
şi cobora cu suliţa din ramă
făcînd un semn cu mir pe fruntea ei.
Atunci, cuprinşi de-un foc fără suflare,
ardeau în flăcări nalte ca de vis,
iar faţa ei de-o limpede paloare
îşi înclina corola ca o floare
la vîntul unui mistic paradis.
(-Arhangheli, stingeţi paloşul de jar!
De-acuma totul este în zadar.)
In zori, păcatul s-aprindea-n chilie;
dar noaptea ca o stea căzută-n văi,
ei luminau cu grea molancolie
un lac cu lintiţă portocalie
bogat, pe ţărmuri reci, în cucuvăi.
ªi sălcii mari, de duhuri cercetate,
şi valuri de argint, şi roşii peşti
plîngeau amar în margini de cetate
surîsul ei muşcat de voluptate
sub zodii fermecate diavoleşti.
Dar diavolul, întors de către undă,
rupea veriga, o zvîrlea-napoi
şi se lega cu altă za rotundă,
robit de sărutarea ei profundă,
jurîndu-se pe ceasul de apoi.
(-O, ţine minte, suflete pustiu,
că niciodată nu e prea tîrziu!)
Spre ziuă, cînd pe mal îl prinse somnul,
heruvi cu săbii arse de ulei
pe fată o luară-n lac, la Domnul,
şi peşti cu ranguri, păstrăvul şi somnul,
aleseră de strajă-n jurul ei.
De-atunci, mereu, în fiecare seară,
trimisul diavolului pe pămînt
se plimbă singur pe sub frunza rară,
purtînd la glezne vînătă de ceară
veriga unui mare legămînt.

@godspeed se pare ca Doinas era de parere ca trimisul (mandatarul) diavolului pe pamant (plenipotentiar banuiesc) poate, in anumite circumstante, sa faca alt legamant. ramane de vazut daca mandantele se poate converti si el, la randul sau.
Eu cred ca da. Da' vorba lu' Cocosila (parca el era): pe ce ma bazez?