ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

În contractele de internship nu pot exista clauze prin care să obligi internul să rămână în companie o perioadă

Realizate pentru a asigura o tranziție mai bună a tinerilor de la studii către piața muncii și în scopul atragerii de către companii a tinerelor talente pentru formarea acestora în modul propriu de lucru, internshipurile sunt deosebit de importante pentru toate părțile implicate, iar în România, de aproape șase ani, ele se fac doar în baza unei legii speciale. Necesitatea de a plăti internii și tot formalismul impus de lege sunt deseori trecute cu vederea, cu toată vechimea acestei legi. Alteori, cum e în povestea de față, companiile comit uriașe încălcări ale legii în dorința de a păstra internii în care au „investit” niște bani. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Cercetarea disciplinară nu poate fi utilizată ca formă de constrângere pentru obținerea demisiei

Pornim de la certitudinea, precizată explicit de Codul muncii, că angajatorul dispune de prerogativa disciplinară și poate aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară, însă, potrivit legii, asta înseamnă atât identificarea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare, cât și respectarea procedurii, aici fiind și asigurarea dreptului salariaților la apărare. Nu toți angajatorii înțeleg acest din urmă aspect. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Obligarea unui angajat să urmeze cursuri de formare în timpul său liber și după ture de noapte, contrară legii

Formarea profesională la inițiativa angajatorului nu poate fi impusă angajatului, cu atât mai puțin atunci când acestuia i se pretinde să se formeze în timpul liber și când acesta lucrează în schimburi. În practică, poveștile privind formarea profesională plasează experiențele angajaților la extreme: fie angajatorii nu asigură formare, deși ar trebui, fie îi forțează pe angajați să urmeze cursuri de care aceștia nu sunt interesați. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Instanța este singura variantă pentru recuperarea salariilor neplătite la timp sau ITM-ul poate face mai mult?

Pentru că în ultimii ani (deși am putea spune chiar „zeci de ani”) procesele durează foarte mult timp, această realitate ajunge să fie speculată și, tot de foarte multe ori, salariații sunt tentați să renunțe atunci când au de recuperat drepturi salariale. În același timp, Inspecția Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă, invocă „vidul legislativ” și afirmă că singura soluție pentru recuperarea sumelor restante rămâne instanța, deși are la dispoziție, încă din 1999, un instrument cu ajutorul căruia ar putea restabili, mult mai rapid, drepturile salariaților atunci când acestea sunt încălcate. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Podcast Când comisioanele uriașe împing angajații să treacă linia roșie - ce responsabilitate poartă angajatorii?

Când angajații sunt plătiți în comisioane consistente în funcție de numărul de clienți pe care-i atrag și de valoarea celor contractate, apar și situații în care angajații trec linia roșie pentru a-și asigura comisioanele la final de lună - nu că practica aceasta a comisioanelor ar fi ceva rău, desigur.  Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Mi s-au oprit din salariu banii pe un curs plătit de firmă, dar care nu m-a ajutat cu nimic în munca făcută - e legal?

Formarea asigurată de angajator în contextul obligațiilor sale legale în acest sens nu poate fi făcută altfel decât pe cheltuiala sa. Dincolo de discuția privind recuperarea investiției în formarea profesională prin clauzele specifice din contracte, ideea de a forma un angajat pe banii firmei și de a-i opri apoi banii puțin câte puțin din salariu reprezintă o încălcare a prevederilor Codului muncii - atât din perspectiva condițiilor de formare, cât și din perspectiva modului în care se pot face rețineri salariale. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Realități de pe piața muncii

Angajatorul mă poate cerceta pentru că refuz mărirea de 5% în schimbul muncii în weekenduri?

Codul muncii prevede că salariații cărora nu li se poate acorda repausul săptămânal sâmbăta și duminica pentru că ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității angajatorului, beneficiază de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă. Deși e adevărat că codul nu precizează un nivel minim sau dacă acest spor se acordă procentual ori în sumă fixă, el face obiectul unei negocieri cu angajatorul, mai ales când paradigma de muncă se schimbă pe parcursul derulării unui contract. Astfel, angajatorul care-și dă seama că mai are nevoie de forță de muncă și în (unele) weekenduri trebuie să spere că angajații săi sunt de acord cu asta, dar și să se asigure că respectă legea în privința repausului săptămânal. Propunerea unei măriri salariale, care vine chiar însoțită de o amenințare cu cercetarea disciplinară în caz de refuz, este „soluția” pe care un angajator a găsit-o într-o atare situație. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Cinci aspecte importante privind delegarea pe care să le iei în calcul atunci când te angajezi sau pe parcursul relației de muncă

De la bun început, angajatul trebuie să știe dacă în activitatea sa va trebui să mai plece, din când în când, în afara locului muncii și care sunt condițiile acestor deplasări, inclusiv chestiunea suportării costurilor. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

În acte necalificat, în realitate calificat: nelegalitate și riscuri sporite pentru angajat

Deficitul de forță de muncă, în special de lucrători calificați în activitățile industriale, dublat fie de necunoașterea dispozițiilor legale, fie de ignorarea completă a acestora, conduce la situații în care una scrie în acte, alta se întâmplă în realitate. În situația pe care o prezentăm azi, lucrurile nu se corelează nici măcar în hârtii: în contract scrie „muncitor necalificat”, iar fișa postului prevede sarcini și atribuții specifice unor ocupații pentru care sunt necesare studii sau calificări de specialitate. Din start, în astfel de cazuri nu se mai poate vorbi nici de respectarea normelor de sănătate și securitate în muncă și de alte norme importante ce guvernează relația de muncă. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Orice salariat trebuie să păstreze o serie de documente care au legătură cu activitatea sa profesională

De la exemplarul contractului și al adiționalelor sale, până la diversele cereri, sesizări sau alte documente, angajații ar trebui să se asigure că au tot timpul la îndemână dovada unor drepturi sau obligații. Deși speța de față pleacă de la reaua intenție a celor care au vrut să facă dispărut documentul din care reieșea perioada de concediu ce fusese aprobată angajatului, în contextul în care se dorea îndepărtarea sa din companie, probabil, ideea de a nu trata cu neglijență documentele inerente relației de muncă rămâne în picioare. Citește articolul