ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Liberele pentru compensarea muncii suplimentare nu au același tratament ca zilele de concediu de odihnă

Orele suplimentare adunate într-o perioadă de timp pot da dreptul angajatului la câteva zile libere pe care acesta are dreptul să le ia într-o perioadă relativ scurtă de timp, de 90 de zile, calculate de la momentul prestării muncii suplimentare. Dacă, obiectiv, aceste ore sau zile libere nu pot fi luate, abia atunci se naște dreptul la un spor salarial. Când orele peste program se tot adună într-o sumă din ce în ce mai mare, în contextul unui volum imens de muncă, angajații nu mai ajung să profite de odihna la care au dreptul. Dar liberele la care au dreptul angajații pentru munca suplimentară nu se adaugă la concediul de odihnă. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Angajatorul ne-a redus programul în weekend și, odată cu asta, salariul. Ce-i de făcut?

Realitățile din piața muncii ne surprind, în mod neplăcut, iar cel mai grav este că ele tind să devină o „normalitatea nouă”, cea în care echilibrul, buna-credință și responsabilitatea rămân pe hârtie, iar în practică se aplică o singură regulă: nicio regulă. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Angajatorul ne plătea în plus ca să stăm la muncă în zilele de concediu de odihnă

Probabil că nu toate aspectele din Codul muncii sunt clare pentru angajatori, însă cele mai importante sunt suficient de clare și nu ar trebui să apară în practică situații în care relația de muncă să se transforme într-o nesfârșită serie de abuzuri, iar faptul că munca se prestează sub autoritatea angajatorului nu reprezintă un drept absolut al acestuia să decidă „ce și cum”. Într-un context de precaritate, unele categorii de angajați sunt predispuse să accepte condiții de muncă ce presupun zero concedii, repaus săptămânal redus și ore de muncă în plus, cu riscurile aferente asupra sănătății și capacității lor de muncă. Iar când își găsesc vocea pentru a spune „stop”, angajatorii se debarasează de ei încălcând, până la momentul final al relației de muncă, cât mai multe norme legale.
Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Când felul muncii e doar un formalism ignorat și de angajator, și de angajat

Pe hârtie o ocupație, în practică altă ocupație - nimic nemaiîntâlnit, din contră, neplăcut de comun. Un salariat e angajat însă ca manager de magazin și prestează activități ce presupun sănătatea clienților. Salariatul se plânge însă de faptul că nu primește remunerație pentru aceste activități suplimentare, care nu se regăsesc între atribuțiile sale, iar când dorește să treacă oficial la ocupația pe care nu o are trecută în acte este întâmpinat cu perspectiva terminării raportului său de muncă într-un mod deloc ingenios. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Angajatorul modifică evidența timpului de muncă și-i obligă și pe angajați să semneze pentru când nu vin la lucru

Un angajat prestează prea multă muncă suplimentară în ultima lună din an. Pentru a păstra o aparență de așa-zisă legalitate, angajatorul decide să șteargă orele suplimentare din condică, cu tot cu semnăturile aferente, urmând să-i pretindă angajatului, atunci când va avea liberele compensatorii, să semneze ca și cum s-ar fi prezentat la muncă. Cam așa se descrie o situație care are nu doar un aer absurd și abuziv, ci și vădit infracțional. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Realități de pe piața muncii

Eu pentru cine lucrez?

Deși la prima vedere pare o situație imposibilă - să nu cunoști datele angajatorului pentru care lucrezi - astfel de situații apar, în principal, din cauza informării incorecte și/sau incomplete, dar și din cauza unor temeri nejustificate, cum ar fi, de exemplu „dacă se supără angajatorul că-i cer astfel de informații?” sau „dacă voi fi considerat un angajat problemă?”. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

„Obligat să rămân cinci ani în firmă”. Clauza cu privire la formarea profesională nu poate îngrădi dreptul la muncă

Formarea profesională este un instrument util pentru angajatori și salariați, dar și pentru stat, conform Codului muncii. Aceasta este un drept al fiecărui salariat și o obligație a angajatorului, iar costurile sunt reglementate de lege. Într-un caz peste care am dat recent, se discută despre o situație în care clauza privind formarea profesională nu respectă dispozițiile legale și încalcă dreptul fundamental al salariatului la libertatea muncii și la alegerea locului de muncă. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Am fost dat afară de la locul de muncă pentru că sunt diagnosticat cu HIV

Un caz în care un angajat se confruntă cu discriminare și amenințări cu concedierea din partea șefului său readuce în discuție drepturile garantate de legislația muncii și protejarea lucrătorilor. Angajatorul trebuie să motiveze corespunzător decizia de concediere și angajatul concediat are dreptul de a contesta în instanță această decizie, poate propune martori în proces și poate solicita despăgubiri pentru cheltuielile suportate în legătură cu participarea lor la proces. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Podcast Aceste salarii trebuie să crească de la 1 ianuarie - dar cu cât?

Obligația de a majora salariile celor plătiți cu minimul pe economie mai mult de 24 de luni începe să-și producă efectele, practic, de la 1 ianuarie anul viitor. Asta înseamnă negocieri cu angajații pentru a crește salariile, deciziile de majorare neputând fi unilaterale. Îi obligă legea, practic, pe angajator și pe angajat să negocieze? Discutăm în episodul 4 al podcastului „Realități de pe piața muncii” despre obligația de a majora aceste salarii, precum și despre soluțiile mereu ingenioase de a aplica legea, dincolo de scopul ei. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Podcast Lucrători la distanță și fără contracte, disponibili 24/7 sau când relația de muncă devine nelegal de flexibilă

„Munca la comandă sau pe bază de comandă nu este prevăzută încă în legislația națională și, chiar dacă a existat o astfel de propunere, piața muncii din România nu este pregătită pentru o astfel de abordare”. În episodul 3 din podcastul „Realități de pe piața muncii” pornim de la o scurtă istorisire a unui angajat ce lucrează la distanță, fără un contract adecvat telemuncii și într-un program flexibil spre imprevizibil, care ilustrează perfect o inițiativă legislativă ce-și făcuse loc în Parlament anul acesta, dar care n-a mai ajuns să fie discutată.

Citește articolul