ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Concediul de odihnă anual nu poate fi refuzat de angajator pe motiv că „nu avem oameni, nu am ce face”. Salariații se pot adresa Inspecției Muncii sau instanței

Faptul că regulile rămân pe hârtie nu mai este de mult timp o „știre șoc”, însă atunci când mai multe drepturi fundamentale sunt nu doar ignorate, ci și încălcate în mod direct, se impune reluarea aspectelor esențiale care guvernează relațiile de muncă. Atunci când vine vorba despre concediul de odihnă anual, angajatorul nu poate refuza acest drept, altfel salariații se pot adresa Inspecției Muncii sau chiar instanței de judecată. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Când angajatorul suspendă repausul săptămânal în mod nelegal și abuziv

Oricât de individualizat programul de lucru al unui angajat, repausul săptămânal trebuie să respecte aceeași regulă: 48 de ore + 12 ore consecutive, la fiecare ciclu de șapte zile calendaristice. În practică însă asta nu se întâmplă întotdeauna. Și, deși suspendă repausul săptămânal, încălcând oricum condițiile stabilite la nivel de lege, angajatorii nici măcar nu recompensează angajații în mod corespunzător. 

Citește articolul

ACCES PREMIUM

Zilele de concediu de odihnă în cazul angajaților cu norme de muncă extrem de reduse

Potrivit Codului muncii, salariații cu contract de muncă cu timp parțial beneficiază de drepturile salariaților cu normă întreagă, în condițiile prevăzute de lege și de contractele colective de muncă aplicabile. Asta înseamnă și dreptul la concediul de odihnă anual, stabilit ca minim de 20 de zile lucrătoare în fiecare an (sau, cum indică o directivă europeană, măcar patru săptămâni de concediu anual). Durata efectivă a concediului de odihnă anual trebuie să se regăsească în contractul individual de muncă, dar nu se poate situa sub acest minim de 20 de zile anual. Doar că angajatorii întâmpină dificultăți în stabilirea și pontarea corectă a zilelor de concediu pentru angajații care au contracte cu câteva ore pe lună. Citește articolul

ACCES PREMIUM

În cazul programelor individualizate ori în ture, calculul corect al repausului săptămânal pune adesea probleme în practică

Perioada de repaus zilnic nu face parte din perioada de repaus săptămânal, ci se adaugă la aceasta, chiar dacă o precedă în mod direct, subliniau recent judecătorii europeni. În materia repausului zilnic și săptămânal, Codul muncii trasează linii destul de clare pentru angajatori, dar legea nu este întotdeauna urmărită atent de angajatori, iar prevederile sunt interpretate în detrimentul drepturilor salariaților. Citește articolul

ACCES PREMIUM

În cazul cumulului de contracte cu același salariat/angajator nu poate fi depășit timpul de muncă zilnic maxim, dar ce facem cu cel săptămânal?

Dacă în cazul cumulului de contracte cu același angajator perioada minimă de repaus zilnic contractele sunt analizate în ansamblul lor, pentru repausul săptămânal, prevăzut și acesta atât în cadrul Directivei 2003/88/CE la art. 6, cât și în art. 114 din Codul muncii, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) nu s-a pronunțat până la acest moment.

Citește articolul

ACCES PREMIUM

Gărzile în regim de permanență: CJUE arată cum trebuie apreciate situațiile în care lucrătorii reclamă constrângeri semnificative în gestionarea timpului liber

O perioadă de gardă în regim de permanență nu constituie în integralitatea sa timp de lucru decât dacă constrângerile impuse lucrătorului afectează în mod semnificativ posibilitatea sa de a gestiona în această perioadă timpul său liber, a subliniat de mai multe ori Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în aplicarea dreptului european. Într-o speță recent soluționată, CJUE îi explică instanței irlandeze care a solicitat lămuririle cum ar trebui să aprecieze într-o situație privind gărzile în regim de permanență dacă lucrătorul chiar face subiectul unei constrângeri semnificative în timpul său liber din cauza condițiilor legale ori contractuale impuse de regimul de permanență. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Efectuarea în natură a zilelor de odihnă: Angajatorul are obligaţia de a acorda concediu în fiecare an

Concediul de odihnă este un drept al salariatului care nu poate face obiectul vreunei renunţări, iar angajatorul are obligaţia de a acorda aceste zile în fiecare an. Conform legislaţiei muncii, salariatul are obligaţia de a efectua în natură concediul de odihnă - potrivit programărilor făcute în anul precedent -, cu anumite excepţii prevăzute de lege. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Cumulul de funcții și respectarea perioadei de repaus minim. La ce ar trebui să fie atenți angajatorii

O recentă decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în materia repausului zilnic la care au dreptul angajații ne arată că acesta trebuie privit în persoana fiecărui angajat, iar nu în ansamblu, atunci când există mai multe contracte de muncă. CJUE nu a răspuns însă și cu privire la situația contractelor la angajatori diferiți, ci doar cu privire la situația cumului de funcții. Ce se întâmplă dacă inspectorii muncii constată că cele 12 ore minime prevăzute de Codul muncii nu sunt respectate? Citește articolul