Ce obligații are salariatul în domeniul SSM și de ce este esențială cooperarea cu angajatorul?

De reținut, pe scurt:

• Obligațiile legale ale salariaților în domeniul SSM includ utilizarea corectă a echipamentelor și a EIP, comunicarea pericolelor și cooperarea cu angajatorul.
• Comunicarea imediată a pericolelor de către lucrători este esențială, aceștia acționând ca "senzori" ai sistemului de prevenire la nivelul locului de muncă.
• SSM este un efort de echipă, unde siguranța individuală și colectivă depind de respectarea responsabilităților de către toți participanții, similar unei orchestre.

În articolul precedent din seria „SSM - avantaj prin siguranță” am convenit asupra ideii că securitatea și sănătatea în muncă este o orchestră, iar angajatorul este dirijorul care poartă responsabilitatea finală pentru siguranța mediului de lucru. Însă, ce ar fi un dirijor, oricât de talentat, fără muzicieni competenți, atenți și implicați? Trebuie să ne imaginăm că fiecare lucrător este un membru al acestei orchestre, iar calitatea actului (de prevenire, în contextul SSM) depinde în mod direct de modul în care își cunoaște propria partitură. 

Viziunea modernă asupra SSM, susținută de legislația europeană și națională, îndepărtează imaginea lucrătorului ca un subiect pasiv al măsurilor de protecție. Dimpotrivă, îl poziționează și îl transformă într-un partener activ, un actor cu drepturi, dar și cu obligații clare, a cărui contribuție este vitală. Siguranța la locul de muncă nu este ceva ce „se întâmplă” pur și simplu lucrătorului, ci este un rezultat la care acesta trebuie să contribuie activ și responsabil.

În timp ce angajatorul are obligația de a asigura un sistem de muncă sigur, Legea nr. 319/2006 (Legea SSM), în special prin art. 22 și 23, trasează clar și obligațiile ce revin fiecărui lucrător. Acestea nu sunt simple recomandări, ci îndatoriri legale, menite să asigure funcționarea eficientă a măsurilor de prevenire și să protejeze atât lucrătorul în cauză, cât și pe colegii săi. Nerespectarea acestor obligații nu doar că subminează eforturile de prevenire ale angajatorului, dar poate atrage și răspunderea disciplinară a salariatului.

„Ce pot face dacă angajatul refuză să folosească echipamentul individual de protecție?” -- este o întrebare pe care am văzut-o deseori și pe care am adresat-o în trecut, aici. 

Principalele obligații ale lucrătorului

Utilizarea corectă a echipamentelor de muncă și a substanțelor periculoase:  Fiecare lucrător trebuie să utilizeze mașinile, aparatura, uneltele și substanțele periculoase conform instrucțiunilor primite. O obligație deosebit de importantă este interdicția de a schimba sau de a înlătura arbitrar dispozitivele de securitate proprii ale acestor echipamente. Dispozitivele de securitate (carcase, senzori, butoane de oprire de urgență etc.) reprezintă o măsură de protecție colectivă și neutralizarea lor poate duce la accidente grave.

Utilizarea corectă a echipamentului individual de protecție (EIP): Angajatorul este obligat să furnizeze EIP, iar lucrătorul este obligat să îl utilizeze corect, pe toată durata în care este expus riscului. După utilizare, acesta trebuie să fie înapoiat sau depozitat în locul stabilit, conform instrucțiunilor.

Comunicarea imediată a pericolelor – lucrătorul este „senzor” al sistemului de prevenire: Aceasta este una dintre cele mai importante obligații, care subliniază rolul activ al lucrătorului. Fiecare salariat are datoria legală de a comunica imediat angajatorului și/sau lucrătorilor desemnați orice situație de muncă despre care are motive întemeiate să o considere un pericol grav și iminent pentru securitatea și sănătatea sa sau a altor persoane. De asemenea, trebuie să semnaleze orice deficiență a sistemelor de protecție. Practic, lucrătorii sunt „ochii și urechile” de la nivelul locului de muncă.

Cooperarea cu angajatorul și/sau cu serviciile de prevenire: Lucrătorul trebuie să coopereze cu angajatorul și cu specialiștii SSM atât timp cât este necesar pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri dispuse pentru protecția sănătății și securității. Refuzul de a coopera poate anula eficiența întregului plan de prevenire.

Însușirea și respectarea legislației și a instrucțiunilor: Fiecare lucrător are datoria de a participa la instruirile organizate de angajator și de a-și însuși cunoștințele predate. Respectarea instrucțiunilor de lucru și a normelor SSM nu este opțională, ci o componentă intrinsecă a disciplinei muncii.

Siguranța este un efort de echipă

SSM este, în esență, un parteneriat, un efort comun în care angajatorul, în rolul său de dirijor, proiectează și susține sistemul, iar lucrătorii, în calitate de parteneri activi, îl fac să funcționeze prin comportamentul lor responsabil de zi cu zi. O cultură puternică și utilă de SSM nu se poate construi doar prin impunerea de reguli, ci prin înțelegerea faptului că siguranța individuală este indisolubil legată de siguranța colectivă. 

Când fiecare „muzician” din orchestră își cunoaște partitura, o respectă și se și coordonează cu ceilalți, rezultatul este o armonie sigură și productivă. Ignorarea sau neglijarea rolului propriu nu face decât să introducă o notă discordantă, cu potențiale consecințe tragice pentru întreaga echipă.

Acest material face parte dintr-o serie de articole pe teme esențiale de SSM prin care avocatnet.ro își propune să ajute antreprenorii să înțeleagă ce obligații le revin în acest domeniu și de ce investiția în sănătatea și securitatea lucrătorilor reprezintă un avantaj. Toate articolele care fac parte din această serie se vor regăsi în această secțiune.