ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Orele suplimentare adunate într-o perioadă de timp pot da dreptul angajatului la câteva zile libere pe care acesta are dreptul să le ia într-o perioadă relativ scurtă de timp, de 90 de zile, calculate de la momentul prestării muncii suplimentare. Dacă, obiectiv, aceste ore sau zile libere nu pot fi luate, abia atunci se naște dreptul la un spor salarial. Când orele peste program se tot adună într-o sumă din ce în ce mai mare, în contextul unui volum imens de muncă, angajații nu mai ajung să profite de odihna la care au dreptul. Dar liberele la care au dreptul angajații pentru munca suplimentară nu se adaugă la concediul de odihnă.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Conform Codului muncii, munca suplimentară vine ca urmare a unei solicitări a angajatorului și trebuie să se bazeze pe acordul salariatului. Compensarea muncii suplimentare se face prin acordarea de ore libere plătite în următoarele 90 de zile, iar în cazul în care nu se poate compensa, angajatorul trebuie să acorde un spor negociat de cel puțin 75% din salariul de bază.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Un angajat prestează prea multă muncă suplimentară în ultima lună din an. Pentru a păstra o aparență de așa-zisă legalitate, angajatorul decide să șteargă orele suplimentare din condică, cu tot cu semnăturile aferente, urmând să-i pretindă angajatului, atunci când va avea liberele compensatorii, să semneze ca și cum s-ar fi prezentat la muncă. Cam așa se descrie o situație care are nu doar un aer absurd și abuziv, ci și vădit infracțional.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Lipsa de transparență poate genera conflicte când vorbim de un raport de muncă. Avem lipsă de transparență și când angajatorul ignoră solicitările unui angajat, dar cum privim chestiunea atunci când angajatorul nu e obligat de lege să urmeze o anumită procedură sau să emită un anume document sau să facă o anumită informare? Chiar dacă solicitarea este parțial sau deloc justificată, e în avantajul angajatorului să-i răspundă salariatului conform unei proceduri care este prevăzută unde altundeva decât în regulamentul intern.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Completarea eronată sau într-un mod neclar a contractului individual de muncă este de natură să genereze confuzii sau, în anumite situații, chiar conflicte de muncă, în special în cazul în care elementul neclar este unul esențial, cum ar fi salariul. În același timp, lipsa informării prealabile, combinată cu superficialitatea în abordarea aspectelor privind timpul de muncă și a modului în care, în mod legal, munca suplimentară trebuie compensată, uneori și cu alte aspecte care depășesc limitele bunei credințe, în ansamblu, stau la baza conflictelor. Citește articolul
ACCES PREMIUM
Ești tânăr, te angajezi part-time, poate chiar pentru prima dată, iar din când în când statul peste program pare o soluție bună pentru a-ți suplimenta venitul, fie pentru că angajatorul chiar ți-a spus că-ți va plăti acele ore suplimentare, fie pentru că ai auzit de la alții că plata orelor suplimentare e obligatorie indiferent de situație. Doar că legal vorbind, lucrurile nu stau nici așa, nici așa.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Munca suplimentară ar trebui să reprezinte excepția, iar nu o situație atât de frecvent întâlnită în unele locuri de muncă. Din păcate, uneori este îmbrățișată de angajații înșiși, care în felul acesta sacrifică timpul personal pentru niște plăți suplimentare la salariu. Angajații sunt de acord, de plano, să lucreze suplimentar, spune un angajator, dar cum mă asigur că acordul lor este dat așa cum cere legea?
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Repartizarea timpului de muncă este, de multe ori, o provocare și pentru cei care activează în domeniul resurselor umane, iar abordarea transparentă, alături de o informare corectă și concretă din partea angajatorului devine chiar un element esențial pentru a preîntâmpina situațiile care se pot transforma într-un conflict. Citește articolul
ACCES PREMIUM
Dreptul la concediu de odihnă plătit este recunoscut de legislația muncii, iar faptul că angajatorul recompensează orele prestate suplimentar de salariat cu ore sau zile libere plătite nu înseamnă că angajatul își pierde dreptul de a se bucura de zilele de odihnă sau numărul total al acestora se reduce. Acest drept al celor minim 20 de zile lucrătoare de concediu de odihnă nu poate fi pierdut nici dacă există prevederi contrare în contractul de muncă individual sau colectiv.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Cu prevederile Codului muncii în față, un volum mare de muncă și câțiva angajați zeloși, la început de carieră, angajatorul își dă seama că nu-i poate remunera pentru toate orele peste program lucrate - pentru că ar fi nepermis de multe. În loc să mai recruteze câțiva care să acopere necesarul de muncă, angajatorul își deschide o altă firmă și le propune angajaților să semneze contracte și cu aceasta pentru a fi remunerați pentru toate orele petrecute la muncă. În speța de la care am pornit cu discuția de azi, angajații nu par să aibă alternativă și se întreabă dacă situația acestui al doilea contract este legală. Desigur, chiar și dacă angajații sunt dornici de un volum uriaș de muncă și cât mai puțină odihnă, situația nu devine mai puțin problematică.
Citește articolul
avocatnet.ro explicăm legislația
Simona Voiculescu 
Dan Năstase 
